Orientarea sexuală a lui Radu cel Frumos, domnitorul rămas în istorie ca presupus amant al sultanului Mahomed

Radu Cel Frumos, domn al Ţării Româneşti de nu mai puţin de patru ori

Teoria orientării homosexuale a domnitorului, care se sprijină pe relatările istoricul grec Chalcocondil referitoare la perioada petrecută de Radu Cel Frumos, împreună cu fratele său, Vlad Ţepeş, la palatul lui Mahomed al II-lea (1451 – 1481), a fost împănată, de-a lungul secolelor, cu legende iscate mai ales din antipatia atrasă de apropierea sa strategică de otomani, de domniile sale atât de diferite de cea a fratelui său mai mare.

“Despre Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Ţepeş Drăculea, s-a scris destul de puţin şi, explicabil, destul de rău. Radu cel Frumos urmează la domnie unuia dintre cei mai importanţi şi carismatici voievozi români. Din nefericire, Radu urcă pe tronul de la Târgovişte cu ajutorul turcilor, după un război contra lui Vlad. Un Radu cel Frumos care “se vinde“ turcilor şi luptă alături de ei împotriva bravului său frate nu putea fi perceput în epocă şi mai târziu decât ca un Iuda. Un Iuda care trebuie batjocorit, demonizat şi privit cu scârbă”, explică, pentru „Adevărul“, istoricul Vasile Lupaşc. 

Pentru că a rămas în conştiinţa neamului său ca voievodul ajuns la cârma ţării cu sprijin otoman venit de la sultanul Mahomed al II-lea, împotriva fratelui său vitreg, Vlad Ţepeş, Radu Cel Frumos, domn al Ţării Româneşti de nu mai puţin de patru ori (1462-1473, 1473-1474, 1474, 1474-1475), nu s-a bucurat prea tare nici de aprecierile istoricilor.

“Chiar şi istoriografia românească l-a tratat cu o oarecare discreţie. Motivele au fost două. Primul ţine de un anumit disconfort al istoricului în a accepta aparenta trădare naţională din partea unui voievod aparţinând unei familii ilustre, cea a Drăculeştilor. Al doilea motiv este legat de zvonurile care au circulat vizavi de orientarea sexuală a lui Radu cel Frumos.”, mai spune Vasile Lupaşc.

Episodul relatat de istoricul grec Laonic Chalcocondil, în lucrarea „Expuneri Istorice“, a contribuit semnificativ la teoria potrivit căreia Radu Cel Frumos a fost homosexual. Pasajul face referire la perioada petrecută la palatul lui Mahomed al II-lea (1451 – 1481) de cei doi fraţi vitregi, Vlad Ţepeş şi Radu cel Frumos, pe care tatăl lor, Vlad Dracul, domnitorul Ţării Româneşti, i-a trimis drept garant la Înalta Poartă.

“Iarna aceasta însă împăratul petrecând-o în palatele sale, a trimis după Vlad, feciorul lui Drăculea, domnul Daciei, şi avea la sine pe fratele acestuia, mai tânăr, fiind favoritul său şi trăind şi locuind la el. Şi s-a întâmplat ca în timpul, (când a ajuns la domnie sultanul) şi stă să plece asupra lui Caraman, împăratul dorind să aibă relaţii cu acest băiat, era cât pe ce însuşi să moară de mâna aceluia. Căci fiindu-i drag băiatul, îl chema la petreceri şi, închinând cu patimă paharul către el, îl chema în camera de culcare. Şi băiatul, fără a bănui că va păţi aşa ceva din partea împăratului, l-a văzut pe împărat repezindu-se la el pentru un lucru de aşa fel şi s-a împotrivit şi nu se da la dorinţa împăratului. Şi-l sărută împotriva voinţei lui şi băiatul, scoţând un pumnal îl loveşte în coapsă pe împărat şi aşa îndată a luat-o la fugă, pe unde a putut”, scrie istoricul grec Laonic Chalcocondil, în lucrarea „Expuneri Istorice“. 

Sultanul s-ar fi folosit de Radu cel Frumos “nu prea mult, ci puţintel”

Acelaşi istoric grec arată şi cât de mult s-a “iubit” Radu Cel Frumos cu sultanul, pe vremea şederii sale ca ostatic la curtea otomană, amănunte mai puţin citate în teoriile care sprijină homosexualitatea domnitorului.

“Trebuie menţionat că Laonic Chalcocondil, contemporan evenimentelor, continuă acest episod susţinând că, în timp, Radu şi Mahomed au devenit apropiaţi, dar că sultanul «se folosea» îndeosebi de cei care împărtăşeau acelaşi stil de viaţă <<iar de cei de alt neam se crede că împăratul se foloseşte nu prea mult, ci puţintel»”, precizează Vasile Lupaşc.

De unde vine, de fapt, supranumele “Cel Frumos”

Supranumele “Cel Frumos” dat domnitorului a fost legat şi el, mai mult sau mai puţin corect, de aceeaşi teorie a orientării sale homosexuale. 

“Aşa-zisa homosexualitate <<certă>> a lui Radu cel Frumos are la bază o tentativă de viol şi un... zvon. 

S-a mai spus că Radu Voievod şi-a căpătat supranumele de „cel Frumos” tocmai datorită acestei apropieri faţă de sultan. Este posibil ca în epocă să fi existat şi o astfel de conotaţie dată acestui supranume. Dar numele de Radu, de origine slavă însemna <<Cel Bucuros>> sau <<Aducător de Bucurie>>  (stranie coincidenţă cu evoluţia termenului englezesc gay). Dar uneori era folosit şi ca „Cel Frumos”. Deci, este foarte posibil să nu existe nicio legătură între numele rămas în istorie şi orientarea sexuală a lui Radu Drăculea”, mai spune istoricul Vasile Lupaşc. 

Cert este însă că niciun alt domnitor din istoria românilor nu a creat atâtea controverse legate de orientarea sa sexuală cum a făcut-o Radu cel Frumos.

“Viaţa de familie a lui Radu cel Frumos a fost una normală, aşa cum cerea şi legea pământului, iar el s-a dovedit a fi un voievod întreg la minte şi la trup. Fiica sa, Maria Voichiţa, va deveni soţia lui Ştefan cel Mare”, mai spune Vasile Lupaşc.

Şi ca un argument în favoarea heterosexualităţii domnitorului, istoricul explică şi contextul în care Radu cel Frumos a menţinut alianţele cu turcii. 

“Înainte de a-l judeca foarte aspru pe Radu, ar trebui să înţelegem realităţile epocii în care au trăit cei doi Drăculeşti. Din acţiunile lui Radu cel Frumos, precum şi din documentele rămase, reiese imaginea unui voievod care a crezut cu toată inima că pacea cu turcii aduce beneficii mai mari Ţării Româneşti decât un război deschis. Că deciziile sale au fost uneori greşite sau ciudate, că firea lui Radu a diferit foarte mult de a lui Vlad, putem înţelege şi chiar explica prin vârstă fragedă şi extrem de influenţabilă pe care Radu o avea când a devenit captiv la curtea sultanului precum şi prin anii mulţi petrecuţi acolo”, spune istoricul.

Dacă Radu cel Frumos a şi devenit homosexual după episoadele de la curtea sultanului, rămâne o întrebare care va mai naşte controverse. În schimb însă, în legătură cu orientarea homosexuală a Sultanului Mahomed Cuceritorul, lucrurile sunt foarte clare, spune istoricul Vasile Lupaşc: “S-au păstrat chiar şi scrisori de dragoste ale sultanului către alţi bărbaţi cum sunt cele scrise unui efeb şi multe altele: «Trandafirii obrajilor tăi mi-au prefăcut glasul în privighetoare. Şuviţele frunţii tale m-au ameţit de dorinţă!»”.