Odiseea icoanei făcătoare de minuni din mănăstirea rezidită de fratele vitreg al lui Vlad Țepeș
0Mănăstirea Glavacioc din comuna argeşeană Ştefan cel Mare este foarte cunoscută pentru că aici se află atât mormântul lui Vlad Călugărul, fratele vitreg al lui Vlad Ţepeş şi nepotul lui Mircea cel Bătrân, cât și o icoană veche de aproximativ 600 de ani.
Vlad Călugărul a condus Ţara Românească în 1481 şi 1482-1495. Cu numele de botez Petru, acesta a fost poreclit călugărul deoarece în tinerețe a fost călugăr, iar ulterior s-a răspopit și s-a însurat.
Vlad Călugărul a fost îngropat în 1495 cu mare discreţie şi timp de peste cinci secole nimeni nu a ştiut de mormântul său. Însă în vara anului 2005, doi arheologi reputați – Spiridon Cristocea și Marius Păduraru – au descoperit mormântul lui Vlad Călugărul.
Cei doi arheologi începuseră să lucreze în zonă pe 8 august 2005. Pe 9 august 2005, după o zi de săpături, au descoperit mormântul lui Vlad Călugărul, fratele lui Vlad Ţepeş. Săpăturile au scos la iveală oseminte extrem de vechi, acoperite de o piatră funerară pusă în 1704, la peste două secole după ce Vlad Călugărul își dăduse duhul.
Pe piatra funerară scria în slavonă că „sub această piatră se odihnesc oasele creştinului domnitor Vlad Călugărul, care a avut o contribuţie foarte importantă la renovarea mănăstirii. Piatra a fost pusă de către egumenul Ştefan în martie 1704”.
În ultimele trei
decenii, părintele stareț Casian, împreună cu întreaga
obște monahală, a depus eforturi foarte mari pentru a salva de la
ruină mănăstirea Glavacioc, după 150 de ani în care așezământul
monahal a fost părăsit. Iar mănăstirea a fost renovată.
Prima atestare documentară a
mănăstirii Glavacioc este din anul 1441 din vremea domnitorului
muntean Vlad Dracul. Mănăstirea Glavacioc este foarte cunoscută pentru o icoană făcătoare de minuni ce are șase secole vechime și a cărei poveste este foarte interesantă.
„Toată istoria ctitoriei domneşti de la Glavacioc se desfăşoară în jurul unei icoane făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Se crede că ea a fost găsită de un cioban care a luat-o cu sine acasă, de unde ea a dispărut în mod miraculos. Ciobanul nu a dat importanţă acestui fapt, dar, mergând din nou cu oile la păscut unde fusese mai înainte, a aflat icoana în acelaşi loc de unde o luase. Atunci s-a făcut cunoscută minunea şi datorită acestei icoane s-a pus temelia unei biserici de lemn în jurul căreia s-a ridicat apoi mănăstirea”, precizează ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeșului și Muscelului.
Mănăstirea, reședință domnească
Dar bisericuţa de lemn nu a avut o existenţă prea lungă. Invazia otomană din anul 1462 a distrus-o, astfel că nepotul lui Mircea cel Bătrân, Vlad al IV-lea Călugărul, a rectitorit mănăstirea distrusă, ridicând o biserică de zid şi înzestrând-o cu moşii.
În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, icoana făcătoare de minuni de la Glavacioc a fost îmbrăcată în argint de arhimandritul Damian de Glavacioc, după cum reiese din inscripția pe ferecătură, datată 30 aprilie 1700. Iar în anul 1847, icoana a fost așezată într-un cadru de lemn, poleit de către protosinghelul Ierotei Glavacioțeanul. În prezent, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului se află așezată la loc de cinste în biserica nouă a mănăstirii.
”Mănăstirea are în vale un izvor care curge de sus din deal, de sub biserică. Domnitorul suferea de o boală de stomac, dar bând apă de la izvor, s-a vindecat neputinţa lui. Ca recunoştinţă, Glavaciocul a fost folosit ca reşedinţă domnească, unde noul ctitor va fi şi înmormântat în septembrie 1495”, mai precizează arhiepiscopul Calinic.
Se încarcă comentariile...
