Drumul țiterei prin mâinile meșterului popular Tică Vasile. Tezaurul Uman Viu care duce tradiția mai departe VIDEO
0Tradiția țiterei, instrumentul arhaic ale cărui origini s-au pierdut în negura timpului, este dusă mai departe de Constantin (Tică) Vasile, țiterașii săi ajungând deja la a cincea generație. Meșterul popular argeșean a fost declarat anul acesta Tezaur Uman Viu.
În satul Galeșu din comuna argeșeană Brăduleț, tradițiile și obiceiurile sunt transmise din generație în generație. Localitatea este atestată istoric în jurul anului 1750, prin stabilirea aici a mai multor familii de etnici români din Mărginimea Sibiului. Strămoşii găleşenilor de astăzi provin din localitatea Galeş de Sibiu, după ce au trecut munţii și s-au așezat la poalele Munţilor Făgăraş.
În acest colț de rai, îl descoperim pe sculptorul în lemn Tică Vasile. Din anul 1984 și-a deschis aici un atelier autorizat în care face ca lemnul să arate într-un mare fel. Pasiunea sa a luat naștere în timpul școlii, după cum își amintește, cu zâmbetul pe buze, meșterul.
„Copil fiind, în Școala Gimnazială Galeșu exista atelierul școlii: o sală pentru fete, pentru cusut și țesut, și o sală pentru băieți pentru sculptura în lemn. Acolo m-am întâlnit pentru prima dată cu frumosul lemnului. În clasa a VI-a am fost duși în vizită acolo unde am văzut ce pot să facă niște copii. Doar că abia în clasele a VII-a și a VIII-a băieții aveau acces în atelier. Mi-a plăcut atât de mult încât spre sfârșitul clasei a VII-a îi depășisem pe cei care aveau un an în plus. Bineînțeles că de atunci mi-am croit drumul în viață cu gândul de a urma să fac lemnul să arate într-un anumit fel“, spune Constantin (Tică) Vasile pentru „Weekend Adevărul“.
După ce a terminat școala s-a dus ucenic la meșterul popular Petre Donescu, ale cărui obiecte bisericești sculptate în lemn se regăsesc în mai multe lăcașuri din țară.
„Am fost la el și m-am rugat să mă primească. Am fost ultimul ucenic al meșterului Petre Donescu, al șaptelea, și, de fapt, singurul care a învățat și a practicat meseria“, mai spune acesta.
După aproximativ 40 de ani de meserie, meșterul Tică este unul dintre cei mai apreciați sculptori în lemn din Argeș, mergând, în principal, tot pe mobilier bisericesc (catapetesme, strane, rame de icoane etc.) la fel ca maestrul de la care a învățat meserie. Nu lipsesc nici produsele de artizanat sau alte lucrări. Pe toate le lucrează cu plăcere.
S-a născut cu țitera în casă
În afară de sculptatul în lemn, Tică Vasile este cunoscut prin țiterele pe care le realizează. S-a născut cu un astfel de instrument în casă, dar a învățat mai mult singur cum să cânte la el.
„Norocul meu a fost că m-am născut cu o țiteră în casă. Mama mea a comandat la meșterul tâmplar o țiteră pentru fratele cel mare. Eu fac parte dintr-o familie cu șase frați, trei băieți și trei fete. Fratele meu nu a luat-o în seamă. Celălalt frate a mai stat prin casa bunicilor și a văzut la unchiul meu cum se cântă, practic eu de la el am văzut cum se cântă“, spune meșterul.
Autodidact de fel, Tică a deprins tainele acestui instrument încă din tinerețe.
„Când nu erau părinții acasă, mă duceam și luam țitera din podul casei și o duceam pe prispă. Acolo mai cântam, mai rupeam o coardă, încercam să o pun iar, după care o duceam înapoi în pod ca să nu mă vadă părinții că umblam la ea. Pot să spun că mai mult am fost autodidact la cântat“, mai adaugă acesta.
Chiar dacă țitera pe care a moștenit-o nu era perfectă, acest lucru nu l-a împiedicat să învețe să cânte. „Țitera pe care am moștenit-o nu avea nici notele bune pe grifură, partea din spate era din molid cu un nod care ieșise și în locul lui apăruse o gaură care nu trebuia să fie acolo“, mărturisește Tică.
Meșter și maestru
Văzând interesul pe care îl suscită acest instrument, în 1996 a făcut pentru prima dată o țiteră, iar de atunci a construit câteva zeci. În 2012 a început să transmită tainele cântatului la acest instrument copiilor din localitate.
„Am încercat să învăț copiii să cânte și am făcut patru țitere, modelul cel mic. Am fost plăcut surprins că au fost foarte mulți copii interesați și foarte pricepuți. Am văzut diferența dintre mine și ei, cum m-am chinuit eu singur să învăț și cât de repede au învățat ei dacă a fost cineva să le arate. De atunci tot cântăm și tot fac la țitere“, spune meșterul.
Ideea lui s-a concretizat mai ales după ce, în anul 2013, Școala Populară de Arte și Meserii din Pitești a înființat o Secție Externă la Galeșu, cea de țiteră, unde Tică Vasile este coordonator. În prezent, în cadrul acestei secții, Tică îi învață pe copii să cânte atât la țiteră, cât și la fluier.
Durata unui ciclu la nivelul Școlii Populare de Arte este de trei ani, iar în această toamnă începe a cincea generație de țiterași la Galeșu. În decursul activității lor, copiii au cântat la foarte multe festivaluri atât din țară, cât și din străinătate, obținând numeroase premii. În trecut, elevii săi au participat chiar la Festivalul pentru copii San Remo, unde i-au surprins pe italieni cu instrumentele lor deosebite.
Tică Vasile i-a învățat pe micii țiterași care i-au trecut prin clasă să cânte mai multe melodii la acest instrument.
„La țiteră nu prea merg melodiile lente, merg cele mai antrenante, hore, sârbe. Avem în repertoriu peste 22 de melodii pe care le cântăm cu copiii și suntem deschiși pentru a învăța melodii noi“, spune coordonatorul grupului de țiteră. Nu lipsesc din repertoriu: „Mărioară de la munte“, „Prin pădure, prin brădet“, „Bate vântul“, „Ungurica“, „Hora lui 22“, „Hora Mare“ etc.
Chiar dacă principiul interpretării la țiteră este cel al cântatului la chitară, diferența dintre cele două este evidentă. „Țitera e o cutie de rezonanță. Din punctul meu de vedere, nu seamănă cu niciun alt instrument. Cei care știu să cânte la chitară nu au știut să cânte la țiteră“, a mai mărturisit Tică.
Meșter popular de importanță mondială
Constantin Vasile duce mai departe tradiția țiterei în satul Galeșu, unde, cu multe decenii în urmă, chiar a existat o formație de țiteră, din care a făcut parte unchiul său.
„Erau tineri la mine în sat care habar nu aveau că s-a cântat vreodată la țiteră în Galeș“, susține meșterul. Din spate vin tinerii învățăcei. Ei sunt speranța că țitera va continua să răsune pe meleagurile argeșene.
„Am satisfacția că am învățat o grămadă de copii să cânte la țiteră. Sunt vreo 60-70 de copii. O parte chiar mi-au comandat țiteră. Sunt convins că cei care și-au luat acest instrument acasă vor continua să cânte. E un lucru îmbucurător, pentru că văd că va merge mai departe”, spune meșterul cu bucurie în glas.
Pentru că duce mai departe tradiția țiterei, Constantin Tică Vasile a fost declarat „Tezaur Uman Viu“.
„Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge să fiu apreciat la nivelul acesta pentru faptul că eu am făcut niște lucruri care mi-au fost dragi. În același timp, lucrurile acestea au plăcut și altora și au fost apreciate. Mă simt foarte onorat și bucuros“, concluzionează meșterul.
Se încarcă comentariile...
