Cum a refuzat ÎPS Calinic să se convertească la catolicism
0
ÎPS Calinic, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului, a povestit pe pagina de Facebook a Arhiepiscopiei cum a refuzat să se convertească la catolicism înainte de 1990, când era stareţ la mănăstirea Sinaia.
Graţie măsurilor luate privind schimbarea ritualului botezului, ca şi prin replicile înţepătoare date arhiepiscopului Tomisului, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului se bucură de o mare popularitate. Miercuri 16 iunie, arhiepiscopul Argeşului şi Muscelului a publicat pe Facebook un fragment din volumul al II-lea al scrierilor sale, volum intitulat "Toată vremea-şi are vreme".
În fragmentul publicat, ÎPS Calinic descrie cum l-a cunoscut pe viitorul episcop catolic Ioan Robu, cum a refuzat să se convertească la catolicism şi ce relaţie foarte bună a avut şi are cu preoţii şi credincioşii catolici.
„Odată, venind de la Bucureşti, trenul oprea în Gara Sinaia pe la ore târzii din noapte. Lumea nu era prea multă. Când coboram, puneam ochii în pământ şi mergeam liniştit, fără ca privirea mea să se oprească asupra cuiva.
Ieşind de pe peronul gării, aud o voce dulce, oarecum:
- Bună seara, Părinte. Puteţi să-mi spuneţi unde este casa de odihnă din curtea bisericii catolice?
- Veniţi după mine. Drumul trece chiar pe lângă biserica catolică, îi răspund, fără să-mi ridic ochii asupra persoanei întrebătoare.
- Scuzaţi! Vreau să mă recomand: Sunt preotul Ioan Robu, profesor la Institutul Catolic din Iaşi. Mi-am ridicat privirea. Era un tânăr zvelt, îmbrăcat curat, civil şi cu un pardesiu de culoare gri.
- Da? Argatu, îi spun eu, întinzându-i mâna, cu bucurie că mi-am găsit prietenul. Nu i-a venit să creadă. Se uita curios la mine. Gândea că fac şotii. Mi se pare că i-am arătat şi buletinul de identitate, după care m-a crezut.
Am mers împreună pe jos. I-am arătat casa. L-am invitat să vină la Mănăstirea Sinaia să ne revedem pe ziuă şi nu în gară”, povesteşte ÎPS Calinic.
Cum a scăpat dintr-un teribil accident
Actualul arhiepiscop al Argeşului descrie şi relaţia foarte bună avută cu catolicii din Sinaia, dar şi cum a scăpat dintr-un accident teribil în timp ce se afla într-o maşină cu un preot catolic.
„Pe Valea Prahovei există biserici catolice, la Sinaia, Buşteni, Azuga şi Predeal. Cu preotul Trefaş Francisc am mers la toate slujbele în bisericile amintite. Eram atent câţi creştini catolici sunt, dar şi din cei ortodocşi.
De obicei, stăteam în cafas. Mă uitam de sus. La Sinaia, în marţea Sfântului Anton, după masă, la Liturghie, număram 20 de ortodocşi şi 5 catolici.
După slujbă, eram invitat de Francisc la masă, în casa parohială. Făceam rugăciunea. Eram bucuros, că Trefaş Francisc se purta normal, fără ifose „universale”. Când să-i mulţumesc pentru masă, i-am zis:
- Francisc, la biserică au fost 20 de creştini ortodocşi şi numai 5 catolici. Trebuie să mulţumim ortodocşilor. Că de la ei ai luat slujbele.
Cu Francisc, făceam drumuri dese prin Moldova, de unde era şi el. Deja ne împrietenisem.
Îmi aduc aminte că ne-am hotărât să mergem împreună până la Mănăstirea Sâmbăta, ca să ne spovedim. Era în Postul Crăciunului. Trebuia să plecăm dimineaţa. Noaptea visez, că eram în cimitir. Dădeam muşchiul de pe lespezile funerare şi citeam numele celor decedaţi.
Când a venit să mă ia cu maşina de la Mănăstirea Sinaia, i-am spus:
- Francisc! Să conduci prudent. Am visat că eram în cimitir. Nu-i glumă. Să nu uiţi.
- Puşchea pe limba ta, Calinic! Crezi în vise? Să crezi în Dumnezeu, a fost răspunsul amicului meu catolic.
Ne-am urmat drumul. De la Predeal, am luat-o spre Codlea, pe la Pârâul Rece. Serpentinele se iveau cam des. La o curbă, Francisc a pus o frână uşoară. Pe drum era mâzgă. Îngheţase noaptea. Ne-am dus sanie în prăpastie. Noroc de un copac ce ne-a stat în cale, maşina oprindu-se drept la mijlocul trunchiului, prăvălită spre vale.
Totul a fost într-o secundă. Nici n-am realizat bine ce s-a întâmplat cu noi.
- Să ieşim uşor, Calinic, să nu se mişte maşina, că nu ne mai oprim până-n vale şi suntem morţi. Cu grijă am ieşit din maşină. Francisc s-a aşezat în genunchi şi a mulţumit lui Dumnezeu, făcând cruci cu nemiluita.
- Hai să ieşim din râpă, Francisc, să nu mai vină şi alte maşini peste noi. Ne-am dus sus, în curbă, să facem semn să încetineze viteza cei care veneau, ca şi noi, pe aceeaşi cale. Am găsit un mijloc să tragem maşina din râpă. Ne-am pornit din nou la drum. La Codlea, într-un atelier, maşina a rămas să fie reparată. Portiera era deja ca o semilună.
- Ai văzut, Francisc, povestea cu visul? Ne aştepta lespedea pe mormânt. Din plecarea noastră la spovedanie, un popă ortodox şi unul catolic, la un duhovnic călugăr, ne-am ales doar cu dorinţa”, mai spune ÎPS Calinic.
„Calinic, a venit vremea să te converteşti”
Foarte interesant este şi fragmentul în care ÎPS Calinic povesteşte cum a refuzat să fie convertit la catolicism:
„Ceea ce m-a surprins la Francisc era spiritul lui de misionar convertitor. Într-una din zile, fiind la Mănăstirea Sinaia în vizită, îl aud zicând, spre stupefacţia mea:
- Calinic, a venit acum vremea să te converteşti!
- Unde să mă convertesc, Francisc? îl întreb plin de vădită mirare şi mare surpriză.
- Unde?! La Biserica Romano-Catolică, a fost răspunsul prietenului meu, pus pe convertire.
- Bravo! Eşti ridicol de-a dreptul. Acum îmi dau eu seama cum te comporţi tu cu ortodocşii, care se căsătoresc cu creştini catolici.
De atunci s-au mai rărit vizitele”.
Vă mai recomandăm şi:
Cum l-a înfruntat ÎPS Calinic pe şeful Securităţii după ce a ajuns stareţ la Mănăstirea Sinaia
Se încarcă comentariile...
