Cum a ajuns fiica lui Titu Maiorescu refugiată din Lituania la Câmpulung Muscel. Invazia Armatei Roșii i-a schimbat viața
0La câteva luni după ce a început Al Doilea Război Mondial, Livia Maiorescu, fiica marelui om de litere Titu Maiorescu, s-a refugiat din Lituania în România, alături de cele două fiice și două nepoate, ajungând în cele din urmă la Câmpulung Muscel, acolo unde avea să rămână până la finalul vieții.
„Adevărul” a stat de vorbă, legat de viața și refugiul Liviei Maiorescu în România, cu Adrian Săvoiu, un foarte apreciat profesor de limba română din Câmpulung Muscel, cu o bogată activitate didactică și publicistică și, totodată, membru de onoare al Societăţii de Ştiinţe Istorice din România, filiala Muscel.
Livia Maiorescu, fiica lui Titu Maiorescu şi a soției sale, Clara (născută Kremnitz), a văzut lumina zilei la Iași, pe 3 martie 1863, primind de mică o educație aleasă în familie. Inteligența și talentul său i-au asigurat accesul la Casa Regală a României, unde a devenit domnișoară de onoare a Reginei Elisabeta.
”Livia o asista pe regină cu sugestii și traduceri, iar uneori dădea chiar recitaluri la palat, acompaniată fiind de muzicianul polonez al Casei Regale, Zdisław Lubicz. Unele surse, incluzând aici și jurnalul regelui Carol I, afirmă că tinerii s-ar fi îndrăgostit și se întâlneau pe ascuns, motiv pentru care pianistul Lubicz a fost dat afară de la slujbă, iar întreaga întâmplare a fost trecută sub mare taină”, precizează profesorul Adrian Săvoiu.
După ce părinții săi au divorțat, Livia Maiorescu, care avea 24 de ani în 1887, a plecat din țară alături de mama sa, ajungând la Berlin.
În perioada în care trăise în București, Livia fusese cerută în căsătorie de către junimistul Teodor Nica, însă acesta fusese refuzat de Titu Maiorescu pe motiv că pretendentul era cu 20 de ani mai în vârstă față de fiica sa.
”În Germania însă, pentru Livia a început un nou capitol din viață. Domnișoara talentată la literatură și muzică și-a găsit fericirea alături de contele-inginer Eugeniusz Dymsza, mare constructor de căi ferate, poduri și șosele în Transcaucazia și alte puncte strategice ale Imperiului Țarist. Cei doi s-au cunoscut la moșia Kaufing, unde Eugeniusz se afla într-o vizită la verișoara sa Ludwika. În anul căsătoriei, 1892, Livia îi trimitea tatălui o fotografie, în care pozează alături de soțul ei, un bărbat chipeș, înalt și cu mustață răsucită. Născut în 1853, contele Eugeniusz Dymsza provenea dintr-o familie de aristocrați polonezi ce deținea moșii întinse. În 1896, Eugeniusz i-a cumpărat iubitei sale soții moșia Ilzenberg din Lituania, unde a construit un conac arătos, în mijlocul unui mare parc”, povestește profesorul Adrian Săvoiu.
Lituania, cei mai frumoși ani
Cei doi au avut trei fiice: Janina Klara (1894, Novorosiisk – 1991 Varșovia), Livia Emilia (1899, Sankt-Petersburg – 1970, Wrocław) și Eugenia, stinsă prematur din viață (1902, Sankt-Petersburg – 1905, Ilzenberg).
În Lituania, Livia Maiorescu-Dymsza și-a trăit cei mai frumoși ani împreună cu familia și prietenii, până la decesul soțului, survenit în Suedia, la Stockholm în 1918, când acesta avea 65 de ani.
După moartea soțului și după o perioadă scurtă petrecută la rudele acestuia, în Varșovia, fiica lui Titu Maiorescu s-a stabilit definitiv cu cele două fiice la moșia deținută în Lituania.
Numai că totul avea să se schimbe dramatic la 21 de ani de la decesul soțului său. În toamna lui 1939, guvernul sovietic a forțat Țările Baltice să încheie pacte de asistență reciprocă, ce îi autorizau pe ruși să stabilească acolo baze militare. Ca urmare a invaziei Armatei Roșii, în vara anului 1940 autoritățile sovietice au forțat guvernele baltice să își dea demisia, fiind puse în loc guverne-marionete.
”În acest context, ca să nu ajungă în Siberia, ca mulți alți mari proprietari de pământ, Livia Dymsza a fugit în România împreună cu fetele ei, Jeanina Klara (Ioana) și Livia Emilia (Lola), și cu două nepoate de vârstă școlară”, precizează Adrian Săvoiu.
Ajunsă fără bani la București în 1940, Livia Maiorescu-Dymsza a fost ajutată financiar de editorul I. E. Torouțiu, de filozoful Ion Petrovici, ministru secretar de stat la Departamentul Culturii Naționale și al Cultelor, și de membri ai familiei Cerchez.
Titu Maiorescu avea un prieten bun la Câmpulung
După doi ani Livia a părăsit Bucureștiul și s-a stabilit la Câmpulung Muscel.
”De ce să fi ales oare Livia Dymsza Câmpulungul ca loc de refugiu în 1942? Să fi contat faptul că tatăl său Titu Maiorescu fusese găzduit, în timpul concediului, mai multe veri la Câmpulung de colonelul Nicolae Negulici în casa acestuia din str. Negulici, nr. 6, lângă Mănăstirea Negru-Vodă? Să fi cunoscut Livia câteva persoane din Câmpulung? Să fi considerat că micul oraș de lângă munți era mai ferit de război decât Capitala și îi oferea mai multă protecție? Tot ce e posibil. Oricum, prin mărturiile rămase, avem certitudinea că Livia, în refugiul său din anii războiului, a locuit la Câmpulung pe str. Lascăr Catargiu, nr. 18, într-o casă care se mai păstrează și astăzi”, dezvăluie profesorul Adrian Săvoiu.
Poetul Mihai Moșandrei și profesorul Constantin Capră de la Școala Normală „Carol I” au fost doi dintre câmpulungenii care au sprijinit-o pe Livia Dymsza în anii grei ai refugiului.
”Inteligența acestei femei superioare, care o recomandase în tinerețe Casei Regale a României, a făcut ca la Câmpulung să își creeze un cerc de prieteni alături de care trebuie să fi purtat discuții literare și cărora le va fi povestit și amintiri despre tatăl său, criticul Titu Maiorescu”, povestește Adrian Săvoiu.
Fiica lui Titu Maiorescu s-a stins din viață pe 26 august 1946, la 83 de ani, în Câmpulung, fiind ulterior înmormântată la Cimitirul Bellu din Capitală.
Se încarcă comentariile...
