Cum a ajuns Titu Maiorescu deputat

Titu Maiorescu a intrat în politică în 1871

Personalitate de prim rang a culturii române, critic literar, eseist şi scriitor de mare valoare, Titu Maiorescu a avut şi o carieră politică foarte apreciată. Din poziţia de prim-ministru şi ministru de Externe, a negociat Pacea de la Bucureşti, în urma celui de-Al Doilea Război Balcanic, prin care România a primit sudul Dobrogei.

Născut în 1840 la Craiova, Titu Maiorescu a obţinut în 1859 titlul de doctor în filosofie cu distincţia „magna cum laudae” la Universitatea din Giessen,. În 1861 a obţinut licenţa în Litere, Filosofie şi Drept la prestigioasa Universitate Sorbona din Paris. continuă studiile universitare la Universitatea Sorbona din Paris, unde obţine licenţa în litere, filosofie şi drept (1861).

Membru fondator al Academiei Române, Titu Maiorescu este autorul „formelor fără fond”, fondator al Societăţii literare Junimea. A promovat în „Convorbiri literare” pe marii clasici ai literaturii române. A fost primul mare critic literar, creator de şcoală şi arbitru director în cultura românească.

După cum precizează profesorul de istorie Remus Vlădescu, ”anul 1871 a reprezentat intrarea lui Titu Maiorescu în politică. Pe 15 aprilie 1871 a avut loc la Iaşi o întâlnire între Gheorghe Costaforu şi Titu Maiorescu, cel dintâi propunându-i mentorului Junimii ca membrii societăţii să intre în viaţa politică. Acesta a fost un moment foarte important în istoria conservatorismului şi politicii româneşti”. Apropierea politică dintre junimişti şi conservatori se va realiza treptat. Este adevărat că şi cele două ideologii politice erau foarte asemănătoare. Amândouă grupările declarau că modernizarea României se face „de sus în jos şi nu de jos în sus”, iar măsurile reformatoare iniţiate de liberali erau acuzate ca fiind „forme fără fond”, neexistând cu adevărat o clasă de mijloc în România.

În mai 1871, Titu Maiorescu a fost ales deputat de Argeş pe listele grupării conservatoare. Datorită calităţilor sale, Titu Maiorescu a fost numit ministru al Cultelor şi Instrucţiunii Publice în mai multe cabinete conservatoare. În această calitate va elabora un proiect de lege pentru reorganizarea învăţământului rural, va dispune introducerea limbii române ca obiect de învăţământ în licee şi se va ocupa de organizarea învăţământului superior politehnic.

După fuziunea conservatorilor cu junimiştii din 3 aprilie 1907, a devenit unul dintre liderii Partidului Conservator. Pe 28 martie 1912, Maiorescu a preluat de la colegul său junimist, Petre P. Carp, preşedinţia Consiliului de Miniştri. ”Din această funcţie, Titu Maiorescu a prezidat în iulie 1913 Pacea de la Bucureşti, privind armistiţiul cu Bulgaria în Al Doilea Război Balcanic. În urma tratatului încheiat, România a primit Cadrilaterul. Titu Maiorescu s-a retras din activitatea politică în februarie 1914, din motive personale”, spune profesorul Remus Vlădescu.