Criticul literar Mihail Dragomirescu, student al lui Titu Maiorescu, personalitatea lunii martie la muzeu
0
Muzeul Dunării de Jos prezintă publicului personalitatea lunii martie, Mihail Dragomirescu, estetician şi critic literar. Născut la 22 martie 1868, în comuna călărăşeană Plătăreşti, Mihail Dragomirescu urmează şcoala primară în comuna natală, iar studiile liceale la Bucureşti - primele două clase la Gimnaziul "Gheorghe Lazăr" (1881 – 1883) şi clasele următoare la Liceul “Sf. Sava" (1883 - 1888).
Licenţiat al Facultăţii de Litere si Filosofie a Universităţii Bucureşti, cu o teză despre Herbert Spencer (1892). Debutează în Convorbiri literare cu un poem in proză (1893). Student al lui Maiorescu participă la întemeierea "Ligii culturale" (1890). Redactor la Convorbiri literare (1895-1906), scoate revista Convorbiri (1907), devenită Convorbiri critice (1908-1910), apoi conduce publicaţia Falanga (1910; 1926-1929).
Profesor universitar - suplinitor din 1895 si apoi titular (1906-1938) - la Universitatea Bucureşti, în 1922 înfiinţează Institutul de Literatură. Membru al Academiei Române din 1928.
Debut editorial cu Critica "ştiinţifică" şi Eminescu (1895). Ştiinţa literaturii (1926), publicată şi în versiune franceză (1928-1930) şi Dialoguri filosofice - Integralismul (1929) impun "teoria capodoperei" şi un sistem estetic original cunoscut sub numele de "integralism estetic".
Continuându-l pe Titu Maiorescu pe linia autonomismului estetic, Dragomirescu este creatorul, la noi, al primului sistem estetic închegat şi, mai ales, original. În condiţiile de criză ale determinismului şi istorismului epocii, autorul Ştiinţei literaturii (1926) pledează pentru opera literară ca un tot unitar şi organic şi pentru "metoda ştiinţifică de cercetare" a acesteia.
În posteritate, prin La Science de la litterature, Dragomirescu avea să atragă atenţia unor Rene Wellek, Pierre Moreau şi Guy Michaud. În orizont naţional, l-au preţuit în special Tudor Vianu şi Şerban Cioculescu. Îi fuseseră studenţi Eugen Lovinescu, George Călinescu, Vladimir Streinu şi alţii.
Esteticianul, adept al ideii de clasicism peren, a publicat fabule (1928, sub pseudonimul Radu Bucov), câteva traduceri din Sofocle şi William Shakespeare şi un roman, Copilul cu trei degete de aur (I-IV, 1932-1936), pe fundal autobiografic. Recenzând romanul, Şerban Cioculescu regreta, cu maliţie, că degetele nu i-au fost tăiate autorului din leagăn. A mai publicat sub următoarele pseudonime: Gheorghe Pleasnă, Falanga, Un Baldovinesc. Mihail Dragomirescu s-a stins la 25 noiembrie 1942 la Bucureşti.
Se încarcă comentariile...
