Educația văzută de Eminescu și Caragiale, revizori școlari în Neamț. Criticau aspru dascălii care n-aveau grijă de copii

Prin vremuri trecute, educaţia avea grave probleme. În Neamţ, documentele vorbesc despre un învăţător judecat de analfabeţi, iar concluziile lui Eminescu şi Caragiale sunt edificatoare.

Caragiale și Eminescu au fost revizori școlari în Neamț FOTO Arhiva Adevărul

Despre începuturile învăţământului în Neamț, ţinutul străjuit de muntele Ceahlău, documente de arhivă atestă că istoria lui a început să se scrie în anii 1830, prin „înfiinţarea primei şcoli oficiale de stat din urbea Piatra“. Este consemnarea profesorului Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului Neamţ.

În cartea scrisă de istoric, care-i intitulată „Învăţământ, cultură şi personalităţi nemţene în documentele vremii“, se arată că, pe 22 decembrie 1831, odată cu aplicarea Regulamentului Organic, Isprăvnicia de Neamţ primeşte de la Epitropia Învăţăturilor Publice, de pe lângă Divan, o „ţirculară către dregătorii de Neamţ, pentru gătirea (găsirea - n. red.) caselor pentru şcoale pe la ţinuturi“.

„Creşterea copiilor este de la Dumnezău părinţilor încrezută, dar fiindcă multor părinţi lipsesc însuşirile cerute pentru asămine gre şi însemnătoare însărcinare, Ocârmuirea a căria fericire şi siguranţă să razămă de la întemeiata creştere şi luminare a cetăţenilor săi, ca maică a tuturor s-au îngrijit cu obştească creştere şi învăţătură prin aşezarea şcoalelor publice“, se arată în „ţirculară“.

Începuturile au fost grele, statutul de învăţător nu era unul de invidiat, lipseau dascălii, spaţii şcolare, manuale, salarizarea era proastă, plus că autorităţile nu se preocupau de bunul mers al educaţiai, nealocând fonduri. O mostră despre cum se petreceau lucrurile o oferă profesorul Gheorghe Radu, citând un proces-verbal din 1900.

Era „redactat“ la fosta Primărie Vaduri şi se făcea referire la un învățător judecat de către consiliul comunal, care era acuzat de „lipsă de pregătire, de metodă şi de progres didactic“. Numai că acei consilieri erau analfabeţi, semnând procesul-verbal prin „punerea degetului“. Din păcate, nu s-a precizat decizia luată în privinţa dascălului.

„O asemenea directoare nici n-ar fi cu putinţă şi nici ar trebui suferită“

Prin Neamţ, revizori şcolari au fost Mihai Eminescu, între 1875 și 1876, şi Ioan Luca Caragiale, în perioada 1881-1882, ei fiind numiţi în funcţii de ministrul Titu Maiorescu.

Din rapoartele înaintate Ministerului Învăţământului şi Cultelor reies nemunăratele tare cu care se confrunta şcoala românească de la acea vreme, cu foarte multe lipsuri materiale şii financiare.

Liceul Petru Rareș, o veche școală din Piatra Neamț FOTO Imago Romania

Ambii funcţionari ai statului îşi exprimau mâhnirea despre faptul că ceea ce însemna noţiunea de „învăţământ“ era tratată cu indiferenţă de unii dascăli, la fel de elevi, dar mai ales de autorităţi.

Mihai Eminescu, după o inspecţie din 26 martie 1876 la Şcoala Fete din urbea Romanului, îi transmitea ministrului Maiorescu concluzii nefaste, făcând referire la directoarea unităţii: „La clasa a II-a cetirea merge binişor, toate celelalte obiecte însă rău. La aritmetică nu sunt sigure în numeraţiune, nici în adunare şi înmulţire. În privinţa gramaticii, copilele ştiu numai unele definiţiuni. (...) Sunt de părere că într-o dezvoltare normală a învăţământului pedagogic o asemenea directoare nici n-ar fi cu putinţă şi nici ar trebui suferită“, arăta revizorul școlar Mihai Eminescu.

Şi Ion Luca Caragiale era extrem de critic despre starea învăţământului din Neamţ, dar şi din judeţul Suceava. Cerea cadre calificate în şcoli, în locul suplinitorilor de conjunctură, preferându-i pe absolvenţii Şcolii Normale din Iaşi. Într-o adresă din 26 februarie 1882, înaintată prefectului, Caragiale solicita să ia atitudine în cazul unui învăţător beţiv de la Preuţeşti: „De mai mult timp, învăţătorul Gheorghe Stamatin este căzut într-o stare foarte degradantă, atât fiziceşte, cât şi moraliceşte, din cauza abuzului alcoolic. Umblă toată ziua ameţit, se leagă de oamenii de pe drumuri, se bate în mijlocul satului cu nevasta ameţită ca şi dânsul şi nu mai dă cu zilele pe la şcoală. Rareori intră în clasă, nu ca să-i înveţe ceva pe copii, ci ca să-i maltrateze şi să-i înjure“.