Din viaţa celebrului Calistrat Hogaş. Revolverul cu ultimul glonţ şi cea din urmă dorinţă înainte de a muri
0Din viaţa lui Calistrat Hogaş, profesor şi neobosit călător prin munţii Neamţului, au rămas consemnări despre revolverul cu ultimul glonţ pentru el şi care a fost cea din urmă dorinţă înainte de a muri.
Recent, pe data de 28 august 2023, s-au împlinit 106 ani de la moartea scriitorului, o personalitate a culturii româneşti din perioada antebelică, el fiind şi colaborator al Revistei „Viaţa Românească”, condusă de Garabet Ibrăileanu. A fost un pionier în literatura de călătorie, în scrierile sale prezentând neasemuit de frumos ţinutul Neamţului din zona Ceahlăului.
Ca dascăl, a predat Limba română la Piatra Neamţ, Roman şi Iaşi. În al doilea oraş menţionat, a profesat şi la Seminarul „Sfântul Gheorghe“, având binecuvantarea episcopului Melchisedec Ştefănescu. Preotul cercetător Florin Ţuşcanu, a descoperit în arhive caracterizarea pe care i-a făcut-o lui Hogaş un elev, Visarion Puiu, viitor mitropolit:
„Toată vremea celor trei ani de studii făcute în acest seminar am avut ca director pe arhiereul Ioanichie Flor Băcăoanul, un chip luminos de preot, bun cântăreţ şi distins slujitor. Dintre profesori, superior prin cunoştinţe şi bunătate erau Ion Gheorghiu Pioneanu (...), Calistrat Hogaş, sever şi exigent, dar drept, căruia îi datorez (...) şi primele îndemnuri de a citi literatură română şi străină“.
Într-un studiu al Complexului Muzeal Naţional Neamţ se arată că Hogaş avea un caracter complex, în care se amestecau calităţile de soţ şi părinte protector cu firea aventuroasă şi chiar iute la mânie, care l-a pus adeseori în situaţii potenţial periculoase. Scriitorul şi-a procurat două arme de foc, una păstrându-se la casa memorială din Piatra Neamţ.
Este vorba de un revolver sistem Lafaucheux, produs în Belgia înainte de 1877, unul deosebit deosebit, atât prin particularităţile sale de construcţie (folosea cartuşe cu percuţie periferică, numite în epocă cartuşe cu broşă), cât şi prin personalizarea sa (plăsele din fildeş, ţeavă nichelată, gravuri cu motive vegetale şi geometrice), fiind, pe lângă o armă de autoapărare eficientă, şi o piesă de lux.
„Dacă o fi să mor, vreau să mor în casa mea. Revolverul îl am încărcat“
„Pe lângă siguranţa oferită în contextul eventualelor pericole din cadrul aventurilor sale în locuri sălbatice ori a protecţiei propriei case în faţa hoţilor, scriitorul vedea în pistolul său şi un obiect specific onoarei“, se arată în studiu. Scriitorul nu a putut să se înroleze voluntar în Armata Română cu ocazia campaniei din 1916, din cauza vârstei şi a problemelor de sănătate.
Afirma că, în cazul unei evacuări din casa de la Piatra Neamţ, dacă trupele germane şi austro-ungare, care erau la câteva zeci de kilometri, intră în oraş, ştie ce are de făcut, adresându-se familiei: „Voi faceţi ce vreţi, eu nu mă mişc de aici: dacă o fi să mor, vreau să mor în casa mea. Revolverul îl am încărcat: cinci gloanţe sunt pentru cei cei care-mi vor călca pământul şi casa, al şaselea este pentru mine“.
Cel pe care criticii l-au numit „Amantului nestrămutat al marilor privelişti ale naturii“, deoarece îi plăcea nespus să plece pribeag în lungi drumeţii, pe cărări de munte sau prin codri, pe jos sau călare pe „Pisicuţa“, iapa cumpărată de la un geambaş, a văzut lumina zilei pe 19 aprilie 1847, la Tecuci, în familia preotului Gheorghe Dimitriu, numele Hogaş fiind pus de învăţătorul său, la înscrierea la şcoală.
Viaţa avea să i se sfârşească pe 28 august 1917, la Roman, în casa unei fiice, Cleopatra, chinuit fiind de o afecţiune gravă, emfizem. Cu câteva ore înainte de a muri, a avut o ultimă dorinţă, pe care i-a transmis-o altei fiice, Sidonia: „Spre ziuă îmi spuse într-un pripit şi prea uşor suflu: «Sidonie, să mă duci la Piatră!». Fură ultimele cuvinte ce mai pronunţă. Respiraţia îi era liniştită şi uşoară, din ce în ce mai uşoară şi mai liniştită“.
A fost înmormântat, la Roman, pe 30 august. Dar ultima dorinţă nu-i fusese îndeplinită. Tot Sidonia s-a ocupat de acest lucru, după multe formalităţi în contextul Primului Război Mondial şi discuţii cu autorităţile militare. A fost dezgropat şi transportat cu trenul, într-un vagon mortuar, la Piatra Neamţ. Ceremonia de reînhumare a avut loc la Cimitirul Eternitatea, pe 8 octombrie 1917.