Cum funcţionează „gastric sleeve“, operaţia de micşorare a stomacului care scapă pacienţii de obezitate - explicaţiile medicului specialist
0
Există mai multe tipuri de intervenţii chirurgicale care vin în ajutorul pacienţilor suferinzi de obezitate. În funcţie de gradul de obezitate şi de problemele de sănătate asociate acesteia, se recomandă un anumit tip de intervenţie. „Gastric sleeve“ sau micşorarea de stomac este una dintre cele mai frecvente proceduri realizate la momentul actual, atât în România, cât şi peste hotare.
Operaţia de micşorare a stomacului este o metodă mai nouă în România, însă, la nivel mondial, se practică de câţiva ani, astfel că se poate spune că a trecut proba timpului. “Se recomană pacienţilor cu Indice de Masă Corporală (IMC) peste 35-40. Dacă pacientul suferă de diabet de tip II, recomandarea este şi la pacienţii cu IMC mai mic, de peste 30. A fi normoponderal înseamnă a avea acest indice între 20-25. Există studii pe loturi mari de pacienţi care ne spun că regimurile şi dietele nu mai sunt eficiente când vorbim de obezitate morbidă. Chiar dacă pacienţii reuşesc să slăbească un anumit număr de kilograme într-o perioadă scurtă de timp, nu reuşesc să menţină acest trend şi câştigă din nou în greutate. Cu siguranţă chirugia obezităţii nu este un moft, ci o necesitate”, susţine medicul Viorel Dejeu, specialist chirurg în chirurgia obezităţii, din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Oradea.
Astfel, în urma acestei intervenţii, pacientului i se îndepărtează cu ajutorul unei tehnologii foarte avansate aproximativ 70-80 % din stomac. În limbaj medical mai precis vorbim despre o rezecţie gastrică verticală.
“Chirurgia a avansat foarte mult în ultimii 20 de ani, astfel că majoritatea intervenţiilor chirurgicale - inclusiv cea de micşorare a stomacului - se pot face minim-invaziv, laparoscopic. Prin câteva incizii milimetrice se introduc instrumentele chirurgicale şi camera video, în interiorul abdomenului. Recuperarea este mult mai rapidă faţă de intervenţiile clasice”, a afirmat dr. Viorel Dejeu.
Durata intervenţiei poate varia de la pacient la pacient. De la prima incizie până la ultima sutură la piele, în general media este de 45-60 de minute. Se adaugă timpul de pregătire preoperatorie, anestezică, supraveghere imediată postoperatorie. Pot fi şi situaţii când durează mai mult, fie datorită anatomiei mai dificile, fie datorită unor intervenţii anterioare.
Dr. Viorel Dejeu, specialist chirurg în chirurgia obezităţii
Efectele operaţiei sunt extrem de benefice. În prima etapă este un război psihologic destul de intens, între obiceiurile alimentare vechi şi noua situaţie, dar în câteva săptămâni pacienţii reuşesc să câştige această bătălie. În sprijinul lor vine această procedură chirurgicală care acţionează prin două mecanisme principale. Primul este cel restrictiv: pacientul va ingera o cantitate mult mai mică de alimente şi se va simţi sătul mult mai devreme. Al doilea este cel hormonal: în stomac se formeaza anumiţi hormoni care printre altele stimulează apetitul, îndepărtând mare parte din stomac, concentraţia acestor hormoni scade. În concluzie, pacientul mănâncă mai puţin şi are apetit diminuat. Este o cârjă a voinţei”, a mai precizat medicul specialist în chirurgia obezităţii.
După intervenţie pacienţii au un regim bine stabilit, care permite stomacului să se vindece. În primele două săptămâni, strict regim lichidian, supe, iaurturi. În săptămânile 3 şi 4 pacienţii trec spre hrana semisolidă, moale (piureuri etc.). La o lună de la intervenţie se trece la hrana obişnuită, solidă. Pe termen lung restricţiile sunt aceleaşi pe care le are şi populaţia generală, în ce priveşte alimentaţia sănătoasă. Pacienţii primesc informaţii scrise, precise, inclusiv sugestii de meniuri pentru prima lună postoperator. Reinserţia socială este foarte rapidă. În general pacienţii îşi reiau activitatea obişnuită în câteva zile de la intervenţie.
Riscuri şi beneficii
Orice intervenţie chirurgicală este însoţită de riscuri, astfel că şi această intervenţie are riscurile ei.
“Riscurile pe termen scurt sunt cele asociate oricărei intervenţii chirurgicale din sfera chirurgiei tractului digestive: hemoragie, fistulă, tromboză venoasă profundă, embolie etc. Cu toate acestea, este important de ştiut că rata acestor complicaţii este sub 1 % când aceste intervenţii sunt efectuate de personal medical cu pregătire pentru această patologie. Chiar şi când apar, dacă sunt recunoscute la timp, sunt tratabile. Dacă privim problema complicaţiilor şi din alt punct de vedere, obezitatea morbidă nerezolvată aduce un procentaj incomparabil mai mare de probleme: diabet zaharat, hipertensiune arterială, probleme articulare, dislipidemii, apnee în somn etc. Este documentat faptul că obezitatea scurtează viaţa şi îi afectează mult şi calitatea. Este un adevărat handicap social”, a precizat chirurgul Viorel Dejeu.
Beneficiile operaţiei de micşorare a stomacului sunt multiple şi pe mai multe paliere. În funcţie de indicele de masă corporală de la care se porneşte, pacientii pot să revină la greutatea ideală sau la o valoare apropiata de cea normală. Odata cu scăderea în greutate statusul cardiovascular şi metabolic se îmbunătăţesc semnificativ. Se înregistrează remisia hipertensiunii arteriale şi a diabetului zaharat de tip II în până la 70-80 % din cazuri, a apneei de somn, a dislipidemiilor.
Nu este de neglijat nici aspectul psihologic şi social.
"Este încântător să observi transfomarea care se petrece. Pacienţii devin mult mai încrezători, cu o stimă de sine crescută, mai mulţumiţi de propria lor persoană. Ai senzaţia că au revenit la o nouă viaţă.Studiile bine fundamentate ne spun că rata de reîngrăşare este undeva la 15 %. Eşecul se datorează mai multor factori. În primul rând intervenţia nu este un hocus pocus, care se întâmplă făra participarea pacientului. În prima lună regimul trebuie respectat cu stricteţe. În perioada ce urmează este important ca pacientul să se rezume la cele trei mese principale ale zilei. Chiar dacă are un stomac mai mic, dacă mănâncă de 6 ori pe zi, în loc de trei, va reuşi să suplinească volumul mic al noului stomac.
Un alt motiv pentru care se pot înregistra eşecuri este selecţia deficitară a pacienţilor care pot beneficia de aceste intervenţii. Dacă pacienţii prezintă tulburări de alimentatie de ordin psihologic sau psihiatric, ei trebuie echilibraţi din acest punct de vedere şi pe urmă se efectuează intervenţia. Nu in ultimul rând, tehnica chirurgicală inadecvată poate constitui o cauză a eşecului. Există posibilitatea ca noul stomac să se dilate (de regulă nesemnificativ de mult), dar dacă tehnica chirurgicală a fost corespunzătoare şi pacientul compliant, rata de eşec este mică”, a precizat Viorel Dejeu, specialist chirurg în chirurgia obezităţii.
Cât costă?
Problema costurilor este una sensibilă, fie că vorbim despre spitalele de stat, unde costurile pot trece de 3.000 de euro, fie că vorbim despre clinicile private unde costurile pot fi chiar duble. Aceste intervenţii se efectuează cu ajutorul unor instrumente speciale care sunt foarte costisitoare. Din cauza finanţării precare a sistemului medical, acestea nu pot fi încă decontate de CNAS.
“În condiţiile în care un spital primeşte 1500-1800 de lei pe pacient tratat, nu are cum să achite 2-3 mii de euro pentru pachetul de instrumente necesar unui pacient. Ceea ce se primeşte de la casa de asigurări poate să acopere doar 10 % din totalul necesar. Au fost mai multe încercări la nivel naţional, de a reglementa acest subiect, dar, din câte ştiu, s-au soldat cu eşec”, a punctat dr. Viorel Dejeu.
Obezitatea este o problemă majoră de sănătate, cu o creştere exponenţială în ultimele două decade. Aceşti pacienţi dezvoltă foarte multe patologii asociate care necesită tratament cronic, costisitor, încărcând foarte mult sistemele de sănătate.
Este cunoscut faptul că pe termen lung este mai rentabil pentru un sistem de sănătate să acopere cheltuielile unei astfel de intervenţii, decât să acopere costurile tratamentelor cronice ale patologiilor cauzate de obezitate.
“Din păcate, în România, lipseşte viziunea pe termen lung. Încă mai punem bazele. Să privim însă la partea plină a paharului. Există, încă, specialişti bine pregătiţi care pot să trateze această problemă de sănătate după ultimele standarde internaţionale”, a concluzionat medicul Viorel Dejeu.
Va mai recomandam:
Se încarcă comentariile...
