Cum a reuşit un tânăr de 25 de ani din Bihor să facă din ferma bunicilor o adevărată afacere cu bivoliţe
0
Absolvent al facultăţii de Inginerie Electrică şi Tehnologia Informaţiei, din Oradea, şi al unui master în domeniu, Ionuţ Samuel Tiponuţ (25 de ani) este proaspăt doctorand în acelaşi domeniu. Pasionat de animale şi agricultură, tânărul bihorean este şi propietarul unei ferme de bivoliţe, fermă de întreţinerea căreia se ocupă alături de tatăl lui, dar şi de cei 12 fraţi.
Într-o gospodărie din satul bihorean Lăzăreni, un sat situat la aproximativ 25 de kilometri de Oradea, sunt puse bazele unei ferme de bivoliţe, animale tot mai rar întâlnite în gospodăriile din satele româneşti.
În familia Tiponuţ, creşterea acestor animale s-a transmis din generaţie în generaţie, iar în ultimii ani numărul acestora s-a înmulţit considerabil: de la 3 capete la 32, în prezent. Toată munca este făcută de către cei 13 membri ai familiei.
“ Obiceiul era să creştem cel mult cinci bucăţi, după care erau vândute. Nu aveam utilaje, şi nici suficient teren agricol, astfel că întreţinerea lor era cam imposibilă. În urmă cu 10 ani, am decis să nu mai vindem nimic, şi am plecat la drum cu această activitate de la cele trei bivoliţe pe care le aveau bunicii. Tata, eu şi unul dintre fraţi, muncim cu forţa, în timp ce fraţii mai mici au fiecare părticia lor, care face foartea mult. Totodată, cele şapte surori ne ajută cu laptele şi să fie în preajma bivoliţelor, ”, ne-a spus Ioan Samuel Tiponuţ.
5 lei litrul de lapte
În timp ce bivoliţele sunt păstrate pentru înmulţire, tăuraşi sunt valorificaţi pentru obţinerea unor preparate din carne de bivoliţă, o carne de o calitatea deosebită, fără pic de grăsime. În viu, kilogramul de carne se vinde cu 10-12 lei, dar din ferma familiei pot fi cumpărate şi produse gata preparate.
” Carnea de bivoliţă este o carne roşie cu un nivel scăzut de colesterol. Colaborăm cu un măcelar pentru preparatele pe care le pregătim din carnea de bivol. Încercăm să ieşim pe piaţă cu ceva salam, dar şi alte preparate. Salamul este obţinut din carne de bivol la care se adaugă şi un procent redus de carne de porc, pentru că cea de bivol nu are grăsime şi ca să obţii un salam de calitate ai nevoie şi de puţină grăsime. Pentru un astfel de produs, preţul unui kilogram de salam pleacă de la noi cu 40 lei. Aceste produse le vindem fie direct de acasă, unde vin cei care ne cunosc , fie la piaţă”, a precizat fermierul bihorean.
În ce priveşte producţia de lapte, aceasta diferă de la un animal la altul, totul ţine de moştenirea genetică, dar şi de tipul de hrană administrat bivoliţelor. Cererea pentru laptele proaspăt este foarte mare, iar la poarta fermei vin în fiecare dimineaţă abonaţi din tot judeţul. Ba mai mult, Ionuţ ne-a mărturisit că au cereri din Austria şi Germania, dar, momentan, nu le pot onora.
”Litrul de lapte se vinde cu 5 lei. Avem exemplare de la care luăm 5-7 litri de lapte pe zi, dar avem şi un exemplar de la care luăm 12-14 litri pe zi. În general, din cantitatea pe care o luăm de la bivoliţe, minimum 2 litri de lapte merge în hrana fiecărui viţel, pentru a-i asigura o creştere armonioasă. Laptele, chiar dacă are o grăsime de peste 8%, are un colesterol scăzut, la fel ca laptele de capră. Tot laptele este cerut în stare proaspătă. În cazul în care nu vindem tot, ceea ce se întâmplă foarte rar, mai producem şi brânză.”, ne-a explicat tânărul fermier bihorean.
Porumb de la străbunici
Hrana animalelor este obţinută doar de pe cele 28 de hectare cultivate de către familia Tiponuţ. O parte din teren este reprezentat de păşunea unde sunt scoase animalele vara, iar cealaltă parte este cultivată cu porumb, grâu furajer, orz sau ovăz. Sămânţa de porumb, în special, este una mai aparte, fiind vorba despre un soi folosit de străbunicii tânărului fermier
”Nu folosim soiuri sau hibrizi de ultimă generaţie. Sămânţa de porumb este de la un soi vechi pe care l-am moştenit de pe vremea bunicului meu, un porumb care este caracterizat de faptul că are în compoziţie foarte multă coajă, nu are prea multă proteină. Folosim acelaşi porumb pe care străbunicii noştri l-au însămânţat, un porumb care nu are probleme cu atacul de boli şi dăunători. Nu ne oferă o producţie atât de mare ca în cazul soiurilor şi hibrizilor performanţi, dar compensează prin calitate”, ne-a explicat Ionuţ.
Până acum, birocraţia l-a ţinut departe pe tânărul fermier bihorean de accesarea fondurilor europene, însă, pe viitor, se gândeşte şi la această posibilitate.
“Am preferat să mergem pe forţele proprii. Îmi doresc să ajungem la peste 100 de bivoliţe, şi ferma să fie în continuă dezvoltare, tocmai de aceea s-ar putea să iau în calcul şi accesarea de bani europeni, în special pentru dezvoltarea condiţiilor sanitare la un nivel cât mai ridicat”, a mai precizat Ionuţ.
Mai puteti citi:
Se încarcă comentariile...
