Portret / Alex Sorin Marinescu: A scris singurul roman în stil gotic

Alex Sorin Marinescu

A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. Cântă de cinci ani la pian într-o cafenea din Fundaţie. Desenul este altă pasiune, pe care o ţine însă doar pentru sine.

A fost crescut de bunici şi a rămas în suflet cu imaginea familiei mari care cultivă un oarecare conservatorism, o plăcere pentru lucrurile de modă veche, pentru maniere, pentru spiritul aristocratic. Orientarea spre trecut a fost mereu dublată de o atracţie pentru magie, care a debutat odată cu jocurile copilăriei. Împreună cu un coleg, Alex imagina o veritabilă „epopee” cu vrăjitori, trăia într-un fel de realitate paralelă. „Era un stejar în Focşani la care mergeam pentru a trece dintr-o lume în alta. El era punctul de întâlnire al tuturor lumilor“, îşi aminteşte tânărul.

Cum s-a născut romanul

Primul contact cu fenomenul gotic s-a petrecut în perioada liceului, pe de o parte prin internet, prin intermediul căruia a aflat că există subcultură (în înţelesul de cultură a tinerilor), care „avea ceva fascinant în ea“, iar pe de altă parte, prin lecturi. L-a marcat „Dracula“ lui Bram Stoker, carte din care a preluat în propriul roman modelul jurnalului. Alte surse importante au fost Clive Barker, a cărui imaginaţie i-a influenţat patru din cele cinci părţi ale romanului, şi Lovecraft, de la care a „împrumutat“ logica visului.

În timpul facultăţii s-a îngrijit să adune informaţii pentru viitorul roman. „Am scris iniţial o nuvelă de 40 de pagini, în anul I, care a rămas aşa până în vara dintre anul III şi anul IV, când am compus întregul roman, cu o muncă de opt ore pe zi“, îşi aminteşte tânărul scriitor. A rezultat singurul roman declarat „gotic“ din literatura română. Editorial va apărea în ianuarie 2007 şi va fi distins un an mai târziu cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România. El a fost dublat şi de o teză de licenţă pe acelaşi gen de literatură. Continuă să scrie, mai rar, şi numai proză scurtă.

Pianul şi desenul,
alte mari pasiuni

Pasiunea pentru scris a fost însoţită, şi chiar precedată, de interpretarea la pian. La şapte ani a avut prima sa orgă, de jucărie. A schimbat cinci, iar acum a ajuns la pian electric. A învăţat să cânte singur şi nu numai că o face bine, dar deţine şi un repertoriu impresionant. L-a ajutat şi faptul că din anul II de facultate, în fiecare miercuri seară, cântă într-o cafenea din Fundaţie, un mediu benefic, la care Alex ţine foarte mult. O dată pe an, cântă şi la Ateneu. „Important este să cânt şi să fiu ascultat, indiferent unde“, mărturiseşte pianistul.

Cu desenul, lucrurile se fac mai ascuns. „Am desenat întotdeauna pentru mine şi nu cred că voi face vreodată ceva oficial. Cel mult, voi alcătui un album pentru prieteni“, adaugă tânărul. Nici arhitectura nu-i este indiferentă. Îi place să analizeze clădirile peste tot pe unde merge, şi visează o catedrală, de care aminteşte şi în roman, care să reunească toate stilurile arhitectonice.Toate aceste pasiuni le dezvoltă cu devoţiune, dar conştient totuşi că profesionalismul este greu de atins, în cazul fiecăreia din ele. Împreună însă, aduc vieţii lui Alex Marinescu un fel de unitate şi un sentiment de împlinire.

întrebări şi răspunsuri
 Ce te deranjează la literatura contemporană?
Una dintre convingerile mele puternice este faptul că oamenii nu mai pun sentiment în ceea ce fac, şi asta se vede mai cu seamă în poezia actuală. Versificaţia este preponderent o chestiune de limbaj, de raţiune, nu de simţire. Şi este o pierdere foarte mare.

Cum reuşeşti să îmbini atâtea pasiuni?
Literatura este, de fapt, activitatea de bază, iar celelalte au rămas hobby-uri. Din reunirea lor reiese o experienţă foarte diversă, care e formată din toate componentele şi din ceva în plus. O formă de satisfacţie estetică.

ce-i place
Lui Alex Marinescu îi place să deseneze cu creioane de ceară pe hârtie. De asemenea, îi place să cânte la pian şi la orgă tot ce înseamnă muzică clasică, barocă şi jazz. Iubeşte călătoriile şi amintirile legate de unele locuri deja văzute, precum Napoli, Pompei, Vatican sau Paris.

ce nu-i place
Între lucrurile care nu-i plac, tânărul numeşte literatura română contemporană. Urăşte televiziunea, pe care o consideră slabă calitativ şi responsabilă de îndobitocirea populaţiei, şi fotbalul.

profil
născut. 5 noiembrie 1985, Ploieşti, judeţul Prahova.
studii. Masterand al Facultăţii de Litere a Universităţii „Al. I. Cuza“ din Iaşi.
familie. Necăsătorit.