Mesaj după moartea unui profesor, găsit spânzurat: „Visa noaptea probleme şi geniul său îl chinuia atât de tare, încât îl ţinea treaz ca să le transcrie”
0
Profesorul de matematică s-a sinucis în timp ce soţia sa se afla la biserică. Salvatorii sosiţi la locul tragediei nu l-au putut readuce la viaţă.
Constantin Petrea, profesor de matematică la Colegiul Naţional „Mihail Sadoveanu” din Paşcani, judeţul Iaşi, a fost găsit decedat în casă sâmbătă, 6 ianuarie. Bărbatul în vârstă de 54 de ani s-a sinucis prin spânzurare.
Newspascani.com notează că profesorul s-a spânzurat de o ţeavă de gaz şi că a lăsat un bilet de adio. Bărbatul a fost găsit decedat, în jurul amiezii, după ce soţia sa a revenit de la biserică. Femeia a alertat autorităţile, iar la locul tragediei au intervenit mai multe echipaje specializate, cu personal medical şi pompieri, care nu au reuşit să salveze victima.
„Soţia bărbatului a anunţat la 112 că şi-a găsit soţul spânzurat într-o cameră a locuinţei. În cauză s-a dispus efectuarea necropsiei pentru identificarea cauzelor decesului”, a arătat Anca Vîjiac, purtător de cuvânt al IPJ Iaşi.
Constantin Petrea preda matematică la Colegiul Naţional „Mihail Sadoveanu” Paşcani din toamna anului trecut. Până în 2017, timp de 20 de ani, profesorul a îndrumat elevii de la Şcoala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” din Paşcani.
„Un dascăl dedicat şi pasionat de meseria lui”
Lorena Luchian, actriţă din Paşcani, fostă elevă a profesorului Petrea, a relatat pe pagina personală de Facebook cât de mult l-a apreciat pe cel care a îndrumat-o la matematică în şcoala generală.
„Nu mi-a plăcut niciodată matematica. Dar imi plăcea proful de mate. Îmi plăcea atât de mult, Încât m-am împrietenit şi cu matemtematica. El nu era genul de om care să se poarte cu mănuşi albe cu tine, care să treacă cu vederea neştiinţa şi greşelile. Era cel mai sincer om. De un mare caracter. Un dascăl dedicat şi pasionat de meseria lui. Un om cu un simţ al umorului delicios şi cu o autoironie rar întâlnită. Cu o înfăţişare uşor dură, o statură inaltă şi impozantă, cu o uşoară răguşeală şi nişte mâini fenomal de lungi şi de frumoase. Erau momente când îl surprindeam privind pe fereastra clasei, spre zări îndepărtate. Parcă ascundea o durere. Părea un actor italian din sfera romanticilor. De altfel, mi-a şi mărturisit în treacăt, că mereu şi-a dorit să fie actor. Iubea animalele. Avea căţei. Pe care îi îngrijea şi cărora le vorbea ca unor oameni. Visa noaptea probleme şi geniul său îl chinuia atât de tare, încât îl ţinea treaz ca să le transcrie. Ştiu asta din mărturiile sale, dintr-o zi în care ne-am intersectat, intâmplător, pe stradă. Şi am povestit. Lucky star. Aşa-mi zicea. În clasa a 5-a, mi-a spus ca eu voi fi actriţă. Ştia despre oameni, mai multe decât ştiau ei despre ei. Un vizionar. Un om sensibil. Un om profund. Un om care nu se ferea sa îşi arate emoţiile, dar care ştia să te ţină la distanţă. Inchid ochii şi imi amintesc de anii de generală şi de orele de mate în care, deşi riscam vreun 7, le aşteptam nerăbdătoare. Profesorul meu de matematică a fost primul meu model de "aşa aş vrea să fiu." Un discurs impecabil, argumente mereu solide, o temelie puternică de cunoaştere, bunătate, mult har şi cele mai frumoase costume. Am un gol în stomac şi sufletul mi-e trist. Devreme, mult prea devreme. Rămas bun, domnule profesor Petrea!Odihniţi-vă în pace!”
Citeşte şi:
Se încarcă comentariile...
