Video VIDEO Cetatea dacică Blidaru, de 20 de ani în patrimoniul UNESCO, dar ignorată de români. Priveliştile din situl antic
0
Din 1999, cetăţile dacice din Munţii Orăştiei au fost incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Recunoaşterea valorii siturilor istorice pe plan mondial nu a determinat autorităţile române să se implice în protejarea lor. Cetatea Blidaru rămâne un exemplu pentru al nepăsării, în ciuda frumuseţii locului.
Ruinele cetăţii dacice Blidaru se află pe un deal înconjurat de păduri şi păşuni, la cota 703 metri, în Munţii Orăştiei. Oaspeţii monumentului istoric ajung aici urcând prin pădurea de fagi, pe o potecă înfiinţată de la marginea satului Costeşti, ce începe de pe malul Grădiştii. Traseul de circa 40 – 50 de minute poate fi străbătut doar pe jos, iar în mai multe locuri îi supune pe excursionişti unor eforturi mari. Greutăţile urcuşului sunt răsplătite de frumuseţea pădurii de arbori seculari, cu forme neobişnuite şi de spectacolul cromatic oferit de natură, în zilele de toamnă.
Cetatea nimănui
Ajunşi la Blidaru, turiştii sunt „puşi în temă” cu câteva informaţii despre aşezare, înscrise pe un panou ruginit, din anii 1990. Panoul vechi care arată planul cetăţii antice şi un indicator în care este amintită apartenenţa monumentului istoric la UNESCO sunt singurele surse de informare pentru oaspeţii monumentului. Însă, nefiind paznici sau îngrijitori, aceştia au libertatatea să facă tot ce vor în cetate. În ultimul deceniu, cetatea dacică Blidaru a împărtăşit soarta altor aşezări istorice din patrimoniul UNESCO: Piatra Roşie, Costeşti, Băniţa. Aflate în locuri mai puţin accesibile, toate au rămas „ale nimănui”.
Chiar dacă le este recunoscută valoara universală, în ultimii ani monumentele aflate în grija Ministerului Culturii nu au mai fost incluse în planuri de restaurare, nu au fost îngrijite şi promovate, traseele de acces nu le-au fost amenajate corespunzător, nu au mai fost cercetate de arheologi, cu unele excepţii, iar vizitatorii lor nu pot afla mai nimic despre ele, văzându-le vestigiile.
Fortul cu ziduri puternice
Cetatea dacică Blidaru a fost construită în secolul I î.Hr. şi avea, potrivit istoricilor, şi un rol de a proteja Sarmizegetusa Regia împotriva cuceririi romane. Blidaru a fost una dintre cele mai puternice fortăreţe militare ale dacilor.
„Pentru construirea cetăţii, dacii au excavat şi au lărgit zona superioară a dealului, obţinând astfel o suprafaţă relativ plană de circa 6.000 metri pătraţi pe care au ridicat apoi structurile din piatră. Zidurile incintei fortificate sunt astăzi vizibile, trecând printr-un proces de conservare primară după încheierea săpăturilor arheologice. Pe pantele dealului pe care se află cetatea, dar şi pe Muchia Făeragului au fost amenajate terase pe care au fost amplasate turnuri cu „parterul” construit din blocuri de calcar, într-o tehnică asemănătoare zidurilor cetăţii. Turnurile au funcţionat, probabil, şi ca reşedinţe aristocratice, fiind totodată importante puncte de supraveghere a accesului spre cetate. Toate aceste construcţii scot în evidenţă caracterul preponderent militar al locuirii dacice”, informează Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei, pe site-ul cetati-dacice.ro.
Meşteri străini au lucrat la cetate
Cetatea Blidaru avea o formă trapezoidală, ziduri puternice din piatră ridicate într-un stil elenistic, pe care dacii l-au adaptat propriilor nevoie şi turnuri patrulatere. „Pentru cetatea de la Blidaru s-a folosit murus dacicus atât la ridicarea zidurilor incintei trapezoidale, cât şi la cele 6 turnuri patrulatere aflate pe traseul ei. În aceeaşi tehnică a fost ridicat şi primul palier al unui turn amplasat în interiorul fortificaţiei. La ridicarea zidurilor au participat meşteri greci, pe unele din blocuri fiind incizate litere greceşti precum Θ şi Ɔ. Aceste litere şi alte similare apar incizate pe blocuri în aproape toate cetăţile dacice din Munţii Orăştiei, fiind considerate semne de pietrar care marcau locul exact al unui bloc într-o anumită parte a zidului”, informează cetăti-dacice.ro.
Cetatea Blidaru, a cărui distrugere ar fi avut loc în timpul celui de-al doilea război cu Traian, din anii 105 - 106 p. Chr., a rămas un reper pentru pasionaţii de istorie antică.
Vestigiile ascunse ale cetăţii
La Blidaru, în afara ruinelor fortăreţei, vizitatorii pot vedea cum arăta una dintre marile cisterne de alimentare cu apă păstrate din vremea dacilor. Construcţia de formă paralelipipedică, cu pereţii tencuiţi cu cărămidă, nisip şi var, avea o capacitate de aproape 200 metri cubi şi era alimentată cu apa unui izvor, printr-o conductă de lut ars. O altă cisternă, bine conservată, a fost săpată în stâncă şi căptuşită cu scânduri. În apropiere, în locul numit Pietroasa lui Solomon, au fost găsite urmele unor temple patrulatere cu coloane, precum şi alte vestigii. Cercetările ştiinţifice de la Blidaru nu au vizat decât o mică parte din zona cetăţii, iar cele mai mari campanii arheologice s-au derulat în anii 1950, cu tehnologia acelor vremuri. În anii 1970, autorităţile au intenţionat, pe lângă reabilitarea aşezării, să amenajeze şi un funicular de doi kilometri, pentru a le facilita accesul turiştilor. Instalaţia de funicular nu a mai fost înfiinţată.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
