Ținutul lui Avram Iancu are soarta Crăișorului. Locurile istorice, o umbră a trecutului VIDEO
0Avram Iancu va fi comemorat cu fast la Serbările Naționale Țebea 2023. Ținutul în care și-a petrecut ultimii ani de viață, plin de locuri istorice, pare să împărtășească o soartă la fel de tristă ca a Crăișorului munților.
Serbările naționale Țebea 2023, organizate în memoria lui Avram Iancu (1824 - 1872), lider al românilor din timpul Revoluţiei din Transilvania anilor 1848–1849, vor avea loc, duminică, 10 septembrie, iar autoritățile din Hunedoara au început pregătirile pentru organizarea lor.
Cimitirul din Țebea (video, Țebea 2022), unde se află mormântul lui Avram Iancu și Gorunul lui Horea, au fost inspectate recent de reprezentanții Prefecturii județului Hunedoara, ai Consiliului Județean Hunedoara și ai altor autorități implicate în organizarea evenimentului.
„Sărbătoarea națională organizată anual în comuna Baia de Criș va avea loc în data de 10 septembrie și va consta într-un ceremonial public dedicat omagierii Crăișorului Munților, serbarea continuând, în a doua parte a zilei, cu un spectacol folcloric”, a informat Prefectura județului Hunedoara.
La fel ca în anii trecuți, mii de români sunt așteptați să participe la Serbările Naționale Țebea 2023.
În cimitirul bisericii din Ţebea, găsesc mormintele lui Avram Iancu, Ioan Buteanu şi Simeon Groza, lideri ai românilor în timpul Revoluţiei din 1848 – 1849, monumente şi cruci comemorative pentru eroii din Războiul de Independenţă al României, din Primul şi Al Doilea Război Mondial, stejari plantaţi de-a lungul timpului, de personalități ale României, în vecinătatea lor și Gorunul lui Horea.
În timp ce oficialitățile din județul Hunedoara se mândresc cu modul în care se prezintă „Panteonul Moților”, așa cum este numit complexul istoric de la Țebea, așezările din jurul lui, cutreierate în trecut de cel supranumit Crăișorul munților și-au pierdut cu timpul strălucirea pe care au avut-o în anumite epoci.
Declinul mineritului a lovit municipiul Brad
Mai puțin de 13.000 de oameni locuiesc în municipiul Brad (video), la marginea căruia se află satul Țebea din Hunedoara. Localitatea de pe valea Crișului Alb, aflată la 35 de kilometri de Deva are o istorie de aproape două milenii în exploatarea aurului.
La Ruda și Barza, în apropiere de Brad, s-au păstrat vestigii ale celor mai vechi mine de aur cunoscute în Munții Metaliferi: rămășițe ale unor galerii miniere dăltuite în vremea romanilor, unelte antice folosite în minerit, opaițe, inscripții romane și chiar un cimitir antic al minerilor.
„Săpăturile arheologice efectuate pe terasa La Petrenești de pe înălțimea Muncelu (775 metri altitudine), aflată la 12 kilometri sud-est de orașul Brad, au dat la iveală până în prezent 129 de morminte de incinerație cu ardere pe loc, aparținând populației ilire colonizate aici în vederea extragerii și prelucrării minereului aurifer”, arăta arheologul Adriana Rusu, într-un raport cu privire la rezultatele cercetărilor.
Exploatările aurifere din zona Bradului au fost extinse cu repeziciune începând în anii ’50, când zăcămintele bogate în aur nativ au fost exploatate intens, iar cea mai mare parte a aurului era trimis în Uniunea Sovietică.
În următoarele decenii sute de kilometri de galerii miniere au fost săpate în munții din jurul Bradului, iar mii de români s-au stabilit în orașul muncitoresc aflat în expansiune. Mineritul a intrat în declin după 1990 și a devenit istorie odată cu închiderea minelor și uzinelor din zona Bradului în anii 2000.
Liceul Avram Iancu, căutat pentru gorunul lui Arsenie Boca
Municipiul Brad a păstrat câteva atracții turistice, ca Muzeul Aurului din Brad și gara de epocă ridicată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Clădirea gării a rămas pustie, iar calea ferată spectaculoasă Deva – Brad, construită de-a lungul a cinci decenii, a fost dezafectată în anii ’90.
Liceul „Avram Iancu” din Brad are o istorie de peste un secol și jumătate, îi poartă numele „Crăișorului munților” dar în ultimii ani turiștii l-au căutat mai mult pentru amintirea lăsată aici de părintele Arsenie Boca (1910 - 1989), fost elev al liceului.
La terminarea studiilor, Arsenie Boca a plantat în curtea liceului un gorun, devenit până recent, când s-a uscat și a fost tăiat, un loc de pelerinaj unde românii se rugau și aprindeau lumânări.
Puțini turiști rămân în municipiul Brad, spun unii localnici, cel mai adesea localitatea fiind doar un loc popas ori de tranzit pentru călătorii, pe șoseaua europeană DN 76 Deva – Oradea, care o traversează.
Comuna Baia de Criș, în umbra lui Avram Iancu
Comuna Baia de Criș (video), de care aparține satul Țebea din Hunedoara, se animă o dată pe an, la Serbările Naționale. În restul timpului, așezarea de pe valea crișului Alb este vizitată rareori de turiști, cu excepția Panteonului Moților de la Țebea, loc de popas și atracție turistică pe șoseaua Deva – Brad.
În centrul comunei, care a fost în trecut reşedinţa administrativă a comitatului Zarand, se află mai multe clădiri de epocă din secolul al XIX-lea, dar și o mănăstire franciscană construită în secolul al XVIII-lea. Locul cel mai reprezentativ al satului Baia de Criș este casa memorială Avram Iancu.
Aici, în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872, Avram Iancu a fost găsit mort, după ce în ultimele sale zile de viață fusese găzduit de un brutar din Baia de Criș.
„Pieri în 1872 în tinda casei unui sărac din Baia de Criş, a unui covrigar. De aici îl aduseră, ca pe atâţia alţii din Baia de Criş, care n-au o biserică şi un cimitir acolo, la Ţebea. Şi lângă dânsul vechiul stejar cu trunchiul mândru mai răsfiră crengile puternice, ce cad pe rând şi se înnoiesc într-una“, scria istoricul Nicolae Iorga.
În Baia de Criș, turiștii găsesc locul unde a Avram Iancu și-a petrecut ultimele zile din viață, locul unde a murit, locul unde a fost privegheat – marcate cu plăci comemorative, clădirile istorice ale fostei prefecturi și judecătorii și alte case din secolul al XIX-lea, cele mai multe aflate în stare de degradare.
Cea mai dezolantă imagine înfățișează gara de epocă din Baia de Criș, construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, odată cu calea ferată Arad (Sântana) – Brad, de circa 144 de kilometri, pe care mai circulă două trenuri de călători. Clădirea istorică a rămas pustie, iar în ultimii ani s-a ruinat, cu contribuția localnicilor care au devastat-o.
Cele nouă sate din Baia de Criș mai au împreună vreo 2.100 de locuitori, cei mai mulți fiind în localitățile Baia de Criș, Țebea și Rișculița, în timp ce satele Văleni și Caraci mai numără câteva familii. În urmă cu jumătate de secol, peste 4.000 de oameni locuiau în comuna Baia de Criș, iar mulți dintre ei munceau în exploatările miniere din zonă.
Crișcior, marele centru minier devenit istorie
Circa 3.300 de oameni locuiesc în comuna Crișcior, învecinată municipiului Brad și traversată de „drumul moților” care lega țara Zarandului de Munții Apuseni, din Brad spre Abrud și Câmpeni.
De-a lungul istoriei sale, Crișcior (video) a fost cunoscut pentru pentru bogatele zăcăminte de aur din vecinătatea sa. Așezarea cu o tradiție de peste trei secole în minerit a devenit un orășel muncitoresc în timpul regimului comunist, unde peste 3.000 de oameni munceau în minele de aur, argint și cupru și la uzina și atelierele din jurul acestora.
În 2001, comuna Crișcior, care număra atunci peste 4.000 de locuitori, a fost propusă de politicienii locali să primească statutul de oraș. Avea peste 1.500 de gospodării şi un Centru civic format din 12 blocuri, cu 400 de apartamente, iar de-o parte și de cealaltă a râului care o traversează, câteva uzine și mine se aflau încă în activitate.
În următorii ani, cele mai multe dintre unitățile industriale din Cirșcior au fost închise.
Marile construcţii ale epocii comuniste au fost puse la pământ, împreună cu clădirile miniere istorice de la începutul secolului trecut, iar bunurile lor au fost pierdute, dezafectate sau valorificate la centrele de colectare a fierului vechi.
Mulți dintre foștii mineri și muncitori au părăsit localitatea, iar mai multe blocuri destinate acestora au fost părăsite complet. Calea ferată industrială dintre Brad și Crișcior, înființată în 1907, pentru transportul cărbunilor de la Mina Țebea, se numără printre puținele monumente industriale salvate, pentru a deveni atracții turistice ale zonei.
„Linia ferată îngustă Brad – Crişcior a fost construită pentru transportul minereului de la Mina Gurabarza până în Gara CFR Brad şi pentru transportul cărbunelui de la Brad spre Uzina Electrică din Crişcior. În 1998 s-a închis exploatarea regulată pentru transportul cărbunelui şi din anul 2000 am redeschis acest traseu pentru transportul turiştilor. Din păcate nu s-a reuşit în ultimele două decenii să fie chiar o zonă turistică”, relata Georg Hocevar, un om de afaceri austriac stabilit în zonă, care s-a implicat în păstrarea fostei căi ferate miniere.
În văile din împrejurimile satului Crișcior, au rămas numeroase rămășițe ale minelor și carierelor miniere, care, abandonate de peste două decenii, oferă o priveliște stranie.
Cine a fost Avram Iancu
Erou al românilor din Transilvania, în vremea Revoluţiei de la 1848 – 1849, Avram Iancu a avut o soartă tragică: în ultimii ani de viaţă a suferit din cauza unei depresii profunde, boală care i-a grăbit moartea la doar 48 de ani.
Avram Iancu (1824 - 1872) a fost o personalitate emblematică în istoria românilor. În anii mişcărilor revoluţionare de la mijlocul secolului al XIX-lea, când Transilvania devenise scena unui război civil, tânărul avocat român a fost omul de care şi-au legat speranţele moţii implicaţi în acţiunile politice şi în luptele de apărare a comunităţilor de români din Transilvania. Soarta celui supranumit Crăişorul Munţilor a fost însă una tragică.
La doar câţiva ani după încheierea Revoluţiei de la 1848 – 1849, în timpul căreia s-a remarcat ca lider energic al românilor, dar şi ca un personaj incomod pentru autorităţile maghiare şi pentru cele imepriale, Iancu a dispărut din viaţa publică. O depresie profundă îl afectase, susţin unii istorici, iar boala de care suferea i-a grăbit sfârşitul, la doar 48 de ani.
La începutul anului 1872, starea de sănătate a lui s-a agravat. A fost internat în spitalul din Baia de Criş, din cauza unei hemoragii şi a tuselor chinuitoare. Acolo şi-a petrecut ultimele săptămâni din viaţă.
„Eu nu mai sunt Iancu, sunt umbra lui”
În momentele sale de luciditate Iancu spunea adesea, potrivit relatărilor din epoca sa, „Eu nu mai sunt Iancu, eu sunt umbra lui. Iancu e mort”.
Avram Iancu a fost găsit mort în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1872 pe prispa casei unui localnici din Baia de Criş, numit Lieber, un brutar din localitate, la care trăsese peste noapte.
Asupra lui Avram Iancu au fost găsite asupra lui o năframă, un fluier din lemn de cireş şi o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph, unsă şi mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului.
În scrisoare, Avram Iancu se plângea că a ajuns un om „frânt cu desăvârşire, într-o stare vrednică de a se numi mizeră”.
Preotul a consemnat pe certificatul de deces numele celui decedat „Avram Iancu, eroul românilor”, vârsta de 48 de ani şi faptul că moartea a fost „firească”.
Avram Iancu a fost înmormântat la Ţebea, în cimitirul ortodox în care se află şi Gorunul lui Horea.
Se încarcă comentariile...
