Temnița care i-ar fi dat fiori lui Vlad Țepeș. Secretele celor mai temute închisori medievale din România
0Temnițele medievale din Castelul Corvinilor și Cetatea Devei au păstrat mărturii ale epocii în care erau cele mai temute locuri pentru oaspeții celor două fortărețe.
Două dintre cele mai vechi temnițe din România au funcționat în ținuturile Hunedoarei, la Castelul Corvinilor și Cetatea Devei.
Cele două închisori înființate în epoca medievală au dat naștere mai multor legende și au fost locul unor evenimente tragice.
Cea mai vizitată dintre ele se află în Castelul Corvinilor, la parterul si subsolul Turnului nou de poartă. Despre închisoarea din castel, o legendă spune că a fost locul unde a fost ținut Vlad Țepeș, voievodul muntean, a cărui domnie a fost întreruptă de anii de prizonierat. Legenda întemnițării lui Vlad Țepeș nu se întemeiază pe documente sau alte mărturii istorice, iar închisoarea de la castel ar fi fost clădită în secolele XVI – XVI, cu cel puțin două secole mai târziu de epoca în care a trăit adevăratul „Dracula”.
Castelul Corvinilor ar fi avut însă prizonieri contemporani cu Vlad Țepeș: turcii care au dăltuit în stâncă fântâna adâncă de aproape 30 de metri din curtea edificiului.
Temnița lui Dracula
În toamna anului 1462, Vlad Ţepeș (1431 - 1476), fost aliat al lui Matia Corvin, a fost arestat din ordinul regelui, deposedat de tron şi trimis într-o captivitate prelungită pe durata a 12 ani, la Vişegrad, lângă Buda. Unii istorici au susţinut că era posibil ca Ţepeş să fi stat la Castelul Corvinilor pentru o perioadă.
Legenda spune că Vlad Țepeș ar fi fost întemniţat chiar şapte ani într-un beci al cetății medievale din Hunedoara.
„Nici în temniţă Dracula nu şi-a lăsat obiceiul său cel rău, drept care vâna şoareci şi punea să i se cumpere păsări la târg, pe aceste animale satisfăcându-şi pofta de a chinui”, scriau autorii versiunii slave a „Povestirii despre Dracula voievod”.
Autorii cronicii arătau însă că Țepeș fusese întemnițat, timp de 12 ani, nu la Hunedoara, ci la Vișegrad, de către Matia Corvin. Apoi, regele ungar i-ar fi dat fostului său prizonier o casă în Budapesta.
Prizonierii la Castelul Corvinilor
Potrivit altei legende, în Castelul Corvinilor au fost ținuți prizonieri cei trei turci care, la mijlocul secolului al XV-lea, ar fi clădit fântâna castelului. Veche de aproape 600 de ani, fântâna ar fi fost construită, potrivit legendei, de prizonierii cărora Ioan de Hunedoara le-a promis că dacă vor găsi apă în stânca pe care a fost zidit castelul vor fi eliberaţi.
Turcii ar fi dat de apă, la aproape 30 de metri adâncime, după 15 ani în care au săpat în stâncă. Între timp, în anul 1456, voievodul Transilvaniei a murit, iar soţia sa Elisabeta Szilagyi, nu a mai respectat promisiunea acestuia şi a poruncit decapitarea prizonierilor. O inscripţie în turcă, descoperită în „casa fântânii”, a dat naştere acestei poveşti.
Ca ultimă dorinţă, turcii ar fi cerut permisiunea să scrie pe cheile fântânii o inscripţie: „Apă ai, inimă nu”, ca un reproş pentru promisiunea făcută şi nerespectată. De fapt, inscripţia descifrată de istoricul Mihail Guboglu ar însemna altceva:
„Cel ce-a scris-o este Hassan, prizonier la ghiauri în cetatea de lângă biserică”. Caracterele vechi arabe conţinute de inscripţie o datează la mijlocul secolului al XV-lea.
Legenda Anei Torok
În secolul al XVI-lea, în închisoarea castelului ar fi fost aruncată și Ana Torok, soția nobilului Ioan Torok, cel care deținea la acea vreme cetatea din Hunedoara.
Legenda spune că Ioan Torok, unul dintre proprietarii castelului, şi-a condamnat soţia la moarte, pentru adulter. Un document din epoca medievală amintește de moartea Anei, care a sfărșit decapitată în curtea castelului.
El arată și faptul că la Hunedoara exista un călău, însărcinat cu punerea în aplicare a condamnărilor la moarte. De altfel, temnița a păstrat pecetea călăului, semnul unei roţi cu zimţi care se găsea pe paloşul acestuia. Era amenajată pe mai multe niveluri și avea la subsol un spaţiu foarte îngust și întunecos în care erau lăsaţi condamnaţii care trebuiau să fie „uitaţi” acolo, până la moarte, arătau muzeografii de la castel.
Sute de prizonieri au trecut prin închisoarea de la Castel
În toamna anului 1784, în timpul Răscoalei iobagilor conduși de Horea, peste 100 de iobagi din satele Hunedoarei, acuzaţi de răvrătire, au fost aduşi la castel. Închisoarea cetăţii hunedorene a fost ticsită cu bărbaţi, femei şi copii, pe care grănicerii şi soldaţii nobilimii i-au prins în zilele revoltelor. În cele din urmă, prizonierii au fost eliberaţi. De-a lungul timpului, temniţa castelului a stârnit fantezia călătorilor.
La începutul secolului al XIX-lea, potrivit documentelor cercetate de istorici, închisoarea din Castelul Corvinilor a fost locul de osândă al celor mai periculoşi haiduci din Ținutul Hunedoarei. Documente rare din acea vreme dezvăluie povestea evadării a opt deţinuţi, a căror căpetenie era lotrul Ioan Vinca, întemniţat pentru uciderea violentă a judelui din satul Cerişor.
Cei opt fugari au fost prinși câteva luni mai târziu, la 9 iunie 1801: „După multe şi mari griji şi strădanii, în noaptea trecută am primit ştirea că acel Vinca Ioan a fost descoperit, împreună cu zece complici ai săi, în pădurea numită Vadu Dobrii; după ce aceştia s-au apărat de urmăritori prin dese lovituri de puşcă, Vinca a fost ochit de urmăriori şi a fost culcat la pământ în timp ce restul complicilor săi au luat-o la fugă", se arăta într-un document publicat în anuarul Sargeţia, al Muzeului din Deva.
Vechea închisoare a mai funcționat în secolul al XIX-lea. Ea păstrează și uşa originală din secolele trecute, care nu a ars în timpul incendiului ce a mistuit castelul în 1854.
Închisoarea din cetatea medievală Deva
În secolele trecute, Cetatea medievală Deva a fost una dintre aşezările militare strategice ale Transilvaniei. Fortăreaţa ridicată pe un deal al Munţilor Poiana Ruscăi datează din secolul al XIII-lea, fiind ridicată pe ruinele unor fortificaţii antice. Așezarea păstrează rămășițele unui arest și a unei închisori medievale.
Aici, în 1579, a fost întemniţat episcopul Francisc Dávid (1520 – 1579), predicatorul protestant şi episcopul întemeietor al Bisericii Unitariene din Transilvania. David Francis a murit în închisoarea din Deva în acelaşi an, fiind condamnat pentru erezie.
Pe ruinele locului în care episcopul şi-a petrecut ultimele zile din viaţă există o placă memorială, iar ca omagiu adus lui, în fiecare an, cetatea devine locul unei procesiuni religioase la care participă reprezentanţii bisericii unitariene.
În timpul Răscoalei din 1784, cetatea asediată de iobagi a fost loc de refugiu pentru nobilimea ungară din împrejurimi. În închisoarea ei, zeci de prizonieri luați în timpul asediului la care fusese supusă fortăreața, își așteptau pedeapsa cu moartea.
„Într-o zi fură executaţi 20. Duşi în dosul cetăţii, lângă drumul duce spre Dobra, unul câte unul trebuiră să îngenuncheze în faţa puţului săpat pentru aceasta, însoţit doar de un Tatăl nostru al preoţilor, să-şi plece paloşului capul. Capul tăiat se rostogolea de la sine, trupul i-l împingea călăul în şanţ, unde au fost apoi acoperiţi. În ziua următoare fură duşi alţi 14, decapitaţi şi îngropaţi în acelaşi chip, aproape de cei dinainte”, arătau documentele citate de istoricul David Prodan.
Se încarcă comentariile...
