Târsa, satul de păstori din ținutul dacilor, renăscut ca atracție turistică VIDEO
0Aflat pe Via Transilvanica și pe vechile drumuri de plai ale dacilor și ale turmelor purtate în transhumanță, satul Târsa din Hunedoara a devenit în ultimii ani o zonă extrem de atractivă pentru turiști, deși mai este locuit doar de câteva zeci de oameni.
Prin satul Târsa din Hunedoara (video) trec mai multe drumuri spre cetățile dacice și spre cele mai spectaculoase locuri din Munții Șureanu.
Mai multe drumuri forestiere, unele transformate de curând în șosele, urcă spre satele pastorale, înființate de secole pe Platoul Luncanilor din Hunedoara, un ținut aparte al Munților Șureanu, locuit din cele mai vechi timpuri.
În întinderea ei de peste 20.000 de hectare, Platforma Luncanilor cuprinde dealuri și munți cu înălțimi de 800-1.400 de metri, mărginite de văile adânci ale râurilor Strei, Luncani și Grădiștea, și acoperite în mare parte de pădure.
Centrul unei lumi arhaice
În centrul platoului se află satul Târsa din Hunedoara, o așezare cu mai puțin de o sută de locuitori, înființată de păstori la răscrucea drumurilor de plai care legau cele mai importante cetăți dacice.
La peste 1.000 de metri altitudine, Poiana Omului (video), aflată în vecinătatea satului Târsa, este un vechi nod de comunicație a păstorilor aflați în transhumanță din zonele de șes ale Carpaților, spre pajiștile alpine ale munților Retezat, Șureanu, Parâng și Cindrel.
„Poiana Omului are ca primă semnificaţie circulaţia cu turmele dintr-o zonă în alta, ca centru de răscruce în mai multe direcţii; dar semnificaţia lui mai adâncă, funcţională, este legată de activitatea economică din aşezările locale, impusă de organizarea în comun a păşunatului în munte, ceea ce implică numeroase transporturi prin acest centru axial“, informa etnologul Lucia Apolzan.
Poiana Omului este locul unde sătenii din Târsa și din împrejurimi au stâne și sălașe pentru animalele pe care le țin vara la pășunat, dar și un vechi loc de întâlnire a ciobanilor din ținuturile Sibiului, Banatului și Hunedoarei.
„Aici, la Poiana Omului, era un lucru foarte mare. Coborau ciopoarele de oi, erau mii de oi care se aduceau în acest loc, care erau băgate la oboare și se alegeau aici, iar ciobanii erau tocmiți tot aici“, spunea ciobanul Duțu Jurj.
Numele unic al satului a dat naștere unor controverse. Unii localnici cred că ar proveni de la cel al agatârșilor – un trib care trăia în Transilvania în urmă cu două milenii și jumătate, menționat de mai mulți istorici din Antichitate, ca fiind iubitori de aur și adoratori ai unor zeități ca Dionysos și Apolo.
„Agatârşii poartă, cei mai mulţi, podoabe de aur. Au în devălmăşie neveste, ca să fie fraţi cu toţii şi, înrudindu-se, să nu mai existe la ei nici pizmuire, nici vrăjmăşie“, scria istoricul elen Herodot.
Alții au legat numele așezării de cel al toiagului simbolic (târsul) împodobit de antici și folosit în ritualurile de venerare a zeității Dionysos – marele zeu olimpian al vinului, vegetaţiei, plăcerilor, venerat și în Dacia și, potrivit unor autori, chiar în unele dintre cetățile dacice din Munții Șureanu (video).
„Ascunse de orice ochi bărbătesc, în fundul munţilor şi văilor, noaptea la lumina faclelor, femeile şi copilele trace care îndeplineau în sărbătoarea orgiastică rolul menadelor, îmbrăcate într-o rochie lungă orientală zisă <bassara> sau <bassari>, sau în piele de tânără ciută, cu şerpi în mână, pe braţe, pe cap, învârteau thirsii (toiagele) lor, ca nişte lănci şi dănţuind şi chiuind, fugind în dreapta şi în stânga, ca furiile cuprinse de delir, aduceau sacrificii tot de animale de pădure“, scria și istoricul Gheorghe Popa Liseanu.
O mulțime de monumente ale unor așezări antice, dacice și romane, împânzesc satul și împrejurimile acestuia, arătând vechimea locuirii sale și legătura strânsă pe care a păstrat-o cu trecutul.
Chiar și urmele unor stâne antice au fost descoperite pe dealurile din apropierea Târsei, iar unele dintre drumurile și potecile care coboară din satul de munte, aflat la 900-1.000 de metri altitudine, se suprapun unor drumuri din vremea dacilor.
Așezarea din munți, înconjurată de cetăți dacice
Platoul Luncanilor din Hunedoara (video) a păstrat nenumărate vestigii ale aşezărilor dacice, din vremea în care aşezările din munţi erau mai intens locuite decât în prezent.
„Urme ale cetăţilor şi aşezărilor dacice sunt răspândite pe întreaga platformă. În satul Târsa s-au găsit urmele unui castru roman şi ale aşezărilor civile dacice“, informa Lucia Apolzan, care a cercetat peste un deceniu aceste locuri.
Rămășițele unui castru de marș – înființat de romani în drumul lor spre Sarmizegetusa Regia – pot fi văzute în spatele școlii și bisericii din satul Târsa din Hunedoara, însă ținutul este mult mai ofertant în vestigii dacice.
La vreo oră de mers de sat, spre nord, se înfățișează cetatea dacică Blidaru (video), unul dintre cele mai puternice forturi ale dacilor, înconjurată de aproape 20 de turnuri antice de apărare, unele păstrate în mare parte până în zilele noastre.
În apropiere, cetatea dacică Costești își dezvăluie ruinele celor două palate antice, ale zidurilor puternice și celor patru sanctuare antice, care ocupă mai multe terase ale așezării.
La sud de satul Târsa, drumurile și potecile de munte duc spre spectaculoasa cetate dacică Piatra Roșie, clădită în secolul I. d.Hr., pe stânca roșiatică ce veghează asupra Văii Luncanilor.
În apropiere, Peștera Cioclovina, locuită și folosită ca sanctuar din cele mai vechi timpuri, se numără printre monumentele naturii din Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina.
Tot aici, satele Cioclovina și Urșici (video), cu gospodării risipite pe dealuri, și-au păstrat înfățișarea arhaică din urmă cu peste un secol.
Spre apus, un drum forestier parcurs pe jos în mai puțin de o oră coboară din Târsa la Grădiștea de Munte, satul de la poalele capitalei dacilor, Sarmizegetusa Regia, și ale misterioasei cetăți Fețele Albe, puțin explorată de oamenii de știință, dar căutată de amatorii de meditații și ritualuri.
Un alt drum forestier urcă din satul Târsa spre Poiana Omului, aflată la vreo oră de mers, un vechi loc de întâlnire al păstorilor aflați pe plaiurile de munte, despre care localnicii cred, potrivit unei legende, că ar fi fost chiar locul unde regele dac Decebal și-a găsit sfârșitul.
„Știu, ca mulți dintre cei care au trăit aici, despre această legendă a Poienii Omului, ca loc al morții lui Decebal, de când m-am pomenit. Se spune că regele dac ar fi fugit din Sarmizegetusa, pe drumurile de plai, și ajungând aici, și-ar fi luat viața, la umbra unui pâlc de copaci, înainte de a fi ajuns din urmă de romani“, relata ciobanul Duțu (video).
Din Poiana Omului, alte drumuri de munte luate la pas de păstori și turiști duc spre Vârful Godeanu (1.659 metri), „muntele sfânt al dacilor“ care se înalță deasupra Sarmizegetusei Regia, ori coboară spre Fundătura Ponorului, numită și „Palma lui Dumnezeu“ pentru frumusețea sa, și spre Fundătura Ponoriciului, care o concurează în preferințele turiștilor.
De la sat arhaic la atracție turistică
Până în urmă cu un deceniu, satul Târsa din Hunedoara se număra printre cele mai izolate așezări din Hunedoara, la fel ca și celelalte sate și cătune de pe Platoul Luncanilor: Urșici, Cioclovina (video), Alunu, Ponorici.
„Iarna, urcușul spre Târsa era aproape imposibil cu autoturismele, din cauza pantelor abrupte și a drumurilor de pământ grele. Noi am fost dintotdeauna obișnuiți cu izolarea și cu iernile aspre, însă pentru că drumurile erau așa de grele, iar creșterea animalelor nu era pentru oricine, mulți tineri au ales să plece. S-au tras spre satele din vale, la Boșorod și Costești, și unii dintre vârstnici, pentru că, rămânând singuri, le-a fost mai greu aici, iarna“, spune Ioan, unul dintre localnici.
Situația satului din ținutul cetăților dacice a început să se schimbe odată cu modernizarea a două dintre drumurile sale.
Primul, de vreo 12 kilometri, spre Boșorod, leagă satul Târsa de centrul comunei aflată pe Valea Luncanilor, la circa 25 de kilometri de Hunedoara. Al doilea drum, de vreo 10 kilometri, coboară spre satul Costești și continuă pe Valea Grădiștii spre Orăștie.
„Satul este căutat de tot mai mulți turiști. Urcă aici dinspre Hunedoara și Orăștie, își lasă mașinile la biserica aflată la intrarea în sat ori la vechea școală a cătunului Prihodiște, aflată la celălalt capăt al Târsei, și pornesc pe jos, prin sat ori pe drumurile spre cetățile dacice și Poiana Omului. Unii localnici și-au deschis mici afaceri și îi așteaptă pe vizitatori cu plăcinte și produse tradiționale. Oamenii sunt încântați de priveliștea așezării vegheate din depărtare de Retezat“, povestește un localnic.
De asemenea, unele familii de tineri s-au întors în ultimii ani în Târsa. Își îngrijesc terenurile și cresc animale.
„Sunt oameni harnici aici, de aceea nu vezi gospodărie neîngrijită, iar la cele mai multe vezi cai, vaci și oi păscând pe dealurile din jurul caselor“, spune un alt sătean.
Reper turistic pe Via Transilvanica
La revigorarea turismului a contribuit și faptul că pe lângă vechile rute turistice marcate, care traversează satul Târsa, spre cetățile dacice și Vârful Godeanu, de doi ani, satul se află pe Via Transilvanica, un traseu popular pentru amatorii de drumeții, lung de 1.400 de kilometri, care pornește de la Putna, străbate Transilvania şi se încheie la Drobeta-Turnu Severin.
În Hunedoara, Via Transilvanica parcurge 150 de kilometri trecând prin Parcul Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina (Munții Șureanu) și pe la poalele Retezatului.
Via Transilvanica în Hunedoara începe din zona Cugir (Alba) – Romoșel, urcă spre satul Ciungu Mare, continuă pe drumuri forestiere spre cătunul Măgureni, coboară pe la poalele Vârfului Godeanu, la Sarmizegetusa Regia, apoi pe Valea Grădiștii, urcă din nou pe Platoul Luncanilor, unde traversează satul Târsa în două direcții: spre castrul roman și apoi spre Poiana Omului, aflată la circa o oră de mers din sat, la capătul unui drum forestier.
„Pe acest drum am văzut în ultimul timp tot mai mulți turiști, atât români, dar și străini: olandezi, englezi, germani. Vin pe jos și uneori se opresc la noi la stână și ne spun că admiră aceste locuri“, relata ciobanul Duțu Jurj, care îngrijește o stână în Poiana Omului.
De aici, turiștii coboară în dreapta spre Fundătura Ponorului din Munții Șureanu (video).
După ce a trecut prin comunele Romos, Beriu, Orăștioara de Sus, Boșorod, Pui, traseul ajunge la poalele Retezatului, traversând comunele Sălașu de Sus și Râu de Mori, apoi coboară în Țara Hațegului, la Sarmizegetusa (romană) și părăsește județul prin Porțile de Fier ale Transilvaniei, spre Bucova (Caraș-Severin).
Artiști români și internaționali au transformat bornele kilometrice în opere de artă, sculptate în andezit.
Din Poiana Omului, cei care vor să se abată de la Via Transilvanica, în căutarea unor locuri la fel de spectaculoase, pot lua la pas așezările arhaice de la izvoarele Ponorului, pe potecile marcate care străbat cătunele ciobanilor și pajiștile alpine.
Unul dintre cele mai cunoscute trasee, folosit și de turiști, urcă în stânga Poienii Omului către Vârful Porumbelul Mare (1.158 metri), unde îşi are obârşia pârâul Ponor.
Vechiul drum de plai, cu numeroase suișuri și coborâșuri, continuă prin sălbăticie spre culmile Rudele (1.300 metri), Meleia (1.419 metri), Tâmpu (1.495 metri) și Steaua Mare (1.700 de metri), împânzite de rămășițe ale unor foste așezări dacice sezoniere, până la „muntele sfânt al dacilor“, Vârful Godeanu (1.659 metri), aflat deasupra Sarmizegetusei Regia.
Se încarcă comentariile...
