Secretele întunecate ale contelui Gabor Kendeffy. Cum au ajuns spionii americani pe urmele lui
0Mai multe note secrete păstrate în arhive oferă detalii puțin știute despre viața contelui Gabor Kendeffy, latifundiarul care în trecut a stăpânit un domeniu întins din Munții Retezat.
Un castel fastuos, abandonat de mai mulți ani în satul Sântamaria Orlea din vecinătatea orașului Hațeg (județul Hunedoara), a fost locul unde a trăit ultimul conte Kendeffy, urmaș al puternicei familii transilvane Kendeffy, la origine Cândea.
Familia influentă de la începutul secolului XX
Gabor Kendeffy (1875-1962) a fost unul dintre cei mai bogaţi oameni din România în prima jumătate a secolului XX.
În dosarele de retrocedare aflate pe rolul instanţelor, presupuşi urmaşi ai familiei Kendeffy susţineau că, înainte de Reforma Agrară din 1921, membrii acesteia ar fi deţinut în Transilvania peste 200.000 de hectare.
Cea mai mare parte din întinsele lor moşii, care cuprindeau şi terenuri vaste din Munţii Retezat, a ajuns în posesia statului român, care le-a răscumpărat ori le-a preluat după Reforma agrară din 1921, iar restul proprietăților și circa zece mii de hectare în Munții Retezat, le-au fost confiscate de comunişti după Al Doilea Război Mondial.
Spre deosebire de alți grofi de origine maghiară care au părăsit România, Gabor Kendeffy și soția lui Susana Kendeffy (fostă Banffy) au rămas în țară, chiar și după Al Doilea Război Mondial. În 1946, au fost deposedați de castelul din Sântamaria Orlea și de moșia de la Râu de Mori și au trăit modest, într-o locuință din Hațeg.
Urmărit de Siguranța Statului
De la începutul anilor ’40, contele Kendeffy, lider al maghiarilor din Țara Hațegului, a fost supravegheat atent de Siguranță, arată documentele de arhivă, publicate de profesorul Iancu Badiu, din Hațeg, autor al mai multor monografii despre Țara Hațegului.
„Printr-un raport al Comisariatului de Poliție Hațeg adresat Poliției de Reședință Deva în decursul anului 1942, era descrisă stricta supraveghere sub care se găsea contele Kendeffy din comuna Sântămărie-Orlea. El avea întinse legături politice în Ungaria, fiind înrudit cu prim-ministrul maghiar Paul Teleky, ba chiar se pare cu regentul Horthy. În Ungaria, contele Kendeffy avea pe fratele său, Ludovic, mare proprietar, și un băiat care era și el latifundiar. Pentru a menține legăturile cu ”patria mamă” contele, folosindu-se uneori de pașapoarte diplomatice, mergea de două ori pe an la Budapesta, unde frecventa cercurile aristocrației maghiare”, arăta profesorul Iancu Badiu.
Agenții și informatori îl urmăreau adesea pe Gabor Kendeffy și descriau în notele transmise Poliției și Siguranței statului întâlnirile și vizitele pe care acesta le primea de la diferite persoane, în special maghiari.
Supravegheat de Securitate, umilit de autorități
Potrivit profesorului Iancu Badiu, după Al Doilea Război Mondial, viața îmbelşugată a familiei Kendeffy de la castelul din Sântămărie-Orlea a luat sfârşit.
„Înainte cu două săptămâni de venirea armatei sovietice ”eliberatoare”, groful a încărcat întreaga avere a familiei în care trase de cei peste 20 de boi, cu coarnele răsucite şi a dus-o la Râu de Mori. Nimeni nu ştie ce s-a făcut cu ea, poate a fost confiscată de ruşi sau de comunişti sau a fost îngropată sau scoasă din ţară. Apoi cu două zile înainte de venirea ruşilor nu a fost om din sat care să nu ia ceva din castel, o piesă de mobilier, un tablou, un covor, ”o cărămidă”. Până şi penele aflate în podul castelului au fost luate. Dacă erau întrebaţi de ce iau lucrurile, spuneau că ”lasă să luăm că destul am trăit în nevoi”. La venirea armatei sovietice întreg castelul era gol. Ruşii călări, vreo două sute, s-au cazat câteva zile aici şi au distrus ce au mai găsit”, relata Iancu Badiu.
Contele și soția sa au fost alungați și trimiși să locuiască într-o încăpere modestă din Hațeg.
„Noaptea de multe ori era dus de miliţie să măture străzile şi să încarce gunoiele într-o căruţă, pentru a fi umilit. Soţia sa pentru a se întreţine, dădea meditaţii particulare de limba engleză şi franceză. De asemenea vindea timbre din colecţia valoaroasă pe care o avea şi pe care reuşise să o salveze”, arăta autorul lucrărilor despre Hațeg.
Contele Gabor Kendeffy, în arhivele CIA
Contele nu mai avea influența din trecut, însă era în continuare urmărit de serviciile secrete. Numele său apare chiar și într-un raport al spionajului american, de la sfârșitul anului 1946, păstrat în arhivele digitalizate ale Agenției Centrale de Informații (CIA). Documentul arăta că Gabor Kendeffy susținea grupurile de partizani anticomuniști, refugiați în munții din jurul Hațegului.
„Grupul din Hațeg, compus din fugari germani și membri ai minorității germane din România, este stabilit în munții Hațegului. Liderul lui este contele Kendeffy, un latifundiar local. Nu se cunoaște puterea și echipamentul acestui grup. Rapoartele primite arată că britanicii au contactat acest grup. În acest moment este imposibil să estimăm grupurile de rezistență din România. Sunt probabil cel puțin 60 de organizații și comitete informale, compuse de obicei din foști ofițeri de armată. Multe sunt neimportante și fără influență”, arată o notă secretă din noiembrie 1946, redată în arhivele digitalizate ale CIA.
În primii ani după război, mii de români s-au refugiat în locurile izolate din munți după instaurarea regimului comunist în România, la scurt timp după sfârșitul celui De-al Doilea Război Mondial.
Unii au încercat să opună rezistență autorităților, organizându-se în grupări paramilitare. Jandarmeria şi Direcţia de Securitate aveau ordin să se ocupe de punerea în aplicare a planurilor de „lichidare a bandelor teroriste şi de tâlhari ordinari, organizată pentru fiecare regiune în parte”, arăta o notă informativă a Jandarmeriei din Hunedoara anilor ’50, păstrată la Arhivele Naționale, direcția din județul Hunedoara.
A murit fără averea pe care o strânsese
Familia Kendeffy era, în acest timp, atent supravegheată de Securitate, care infiltrase o reţea de informatori printre apropiaţii acesteia.
„Vă informez că numitul Kendeffy Gavrilă, fost mare moşier în Haţeg, este cel mai mare Hitlerist şi în prezent deoarece şi astăzi mai spune către mine câteodată că dacă noi toţi am fi ajutat pe Hitler, nu ar fi fost niciodată comunism”, scria un informator al Securităţii, în 10 iulie 1950, potrivit unei note a Biroului de Securitate Haţeg, păstrate în Arhivele Naţionale – judeţul Hunedoara.
Fostul conte și-a petrecut ultimii ani din viață la Hațeg. Nu mai avea voie să se apropie de fostul său castel, transformat în sediu al unei întreprinderi agricole de stat (IAS).
„În fiecare zi, groful venea pe jos din Haţeg până pe podul de peste Râul Mare de la intrare în Sântămărie-Orlea, de unde privea ore întregi cu mâinile încrucişate, castelul a cărui proprietar fusese. Apoi se întorcea din nou pe jos la locuinţa sa mizeră din Haţeg. Cu toată starea materială grea în care ajunseseră, conţii erau serviţi şi aici de o menajeră”, arăta profesorul Iancu Badiu.
Gabor Kendeffy a murit în 1962, în Hațeg, după ce ar fi căzut într-un șanț săpat pentru introducerea unei conducte de canalizare. A fost înmormântat la Hațeg, iar la scurt timp, soția sa a părăsit țara, mutându-se la Viena. În 2006, urna funerară a fiicei fostului conte a fost depusă în mormântul tatălui său.
Se încarcă comentariile...
