Portret: Dirijorul devean Gelu Onţanu este maestrul baghetei muzicale

Gelu Onţanu şi-a transformat pasiunea pentru dirijat într-o meserie pe care o profesează cu multă plăcere. A condus coruri de la vârsta de 16 ani, iar în prezent, profesorul de muzică de la Liceul „Sigismund Toduţă” din Deva se află „la timona” a trei ansambluri din localitate: „Orfeu”, „Lira” şi corala Bisericii Ortodoxe „Bunavestire”.

PROFIL
Născut: 12 iulie 1958, judeţul Neamţ
Familie: Căsătorit, doi copii
Studii: absolvent Conservatorul „Ciprian Porumbescu”, Bucureşti
Experienţă: dirijor de la vârsta de 16 ani, profesor de muzică

Pentru Gelu Onţanu, cea mai plăcută muncă şi totodată cea mai dificilă este dirijatul corurilor de copii. „La aceste ansambluri, schimbările se fac rapid. Pleacă o clasă mare, vine o alta mai mică iar, în plus, există problemele cu băieţii care au vocile în schimbare. Corurile bisericeşti sunt mai stabile”, spune dirijorul a cărui mulţumire vine nu numai din recunoaşterea obţinută împreună cu elevii săi, dar şi pentru că a reuşit să aducă aproape de muzică o mulţime de copii. „Muzica mi-a fost menirea în viaţă. Este o artă care le îmbină pe toate celelalte şi care reuşeşte să îi sensibilizeze pe cei care o practică”, a adăugat profesorul.

Preferă să predea în ţară

Alături de corurile pe care le-a dirijat pe scenele din Bruxelles, Nancy, Munchen sau Uzdin, Gelu Onţanu – Crăciun s-a bucurat de admiraţia occidentalilor. Totuşi, spune el, deşi a avut şansa să se stabilească în străinătate, unde ar fi fost mai împlinit pe plan material, deveanul a preferat să rămână lângă ai săi.

„La un moment dat, am câştigat două concursuri prin care urma să plec să lucrez ca profesor de muzică la Conservatorul din Tunis, în capitala Tunisiei. Am rămas la Deva, pentru că fiul meu era în an terminal şi, în plus, pentru că am simţit că, din punct de vedere profesional nu aş fi câştigat nimic”, povesteşte profesorul, adăugând că elevii români sunt mult mai buni la muzică decât adolescenţii din alte ţări. Dovadă stau premiile obţinute în ultimii ani de ansamblurile corale româneşti de copii.

Cei mai buni dintre foştii elevi ai profesorului devean au ajuns, în prezent, compozitori sau profesori la Academia de muzică. În cei câteva zeci de ani de carieră, Gelu Onţanu, de altfel şi fost profesor de vioară, se poate mândri că a modelat, cu ajutorul muzicii, caracterul a mii de tineri. Pentru a reuşi pe plan profesional este nevoie, spune el, nu numai de talent. „Acesta se poate modela, în rău, sau în bine. Elevii care vor să reuşească în muzică trebuie să fie, în primul rând, conştiincioşi. Restul calităţilor pot fi câştigate în timp”, este de părere deveanul.

Întrebări şi răspunsuri:
Ce fel de muzică preferaţi să le predaţi elevilor?
Îmi place muzica sacră şi cea corală laică. Ca dirijor, îmi dă o senzaţie de bine când cei din faţa mea cooperează, iar publicul din spatele meu vibrează la ceea ce aude.

În ce altceva în afară de muzică aţi fi vrut să vă implicaţi?
Afaceri nu prea am ştiut să fac, iar în afara de muzică nu prea mi-am dorit să încerc altceva. Am considerat întotdeauna că muzica a fost menirea mea.

Cum se pregătesc elevii români faţă de cei de la corurile din alte ţări?
Orele de muzică în străinătate şi metodele prin care aceasta se învaţă sunt mai lejere în străinătate faţă de cursurile ţinute la noi, unde cerinţele sunt mai mari pentru cei care vor să facă performanţă. Totuşi, peste tot sunt copii talentaţi.

Ce-i place:
Gelu Onţanu spune că îi place să petreacă timpul liber cu familia. De asemenea, adaugă profesorul, şi-a făcut din plimbările în aer liber o obişnuinţă la fel de plăcută. Muzica este pe primul plan între pasiunile lui. „Îmi mai plac şi bancurile bune, care îţi pun mintea la contribuţie, nu cele vulgare”, adaugă artistul.

Ce nu-i place:
„Nu îmi place ipocrizia şi lipsa de fair-play”, mărturiseşte Gelu Onţanu. Pe lista persoanelor pe care nu le are le inimă se află lăudăroşii, „oamenii obtuzi şi închistaţi” şi politicienii. În rest, fiind o fire optimistă, profesorului de muzică îi place să privească partea plină a paharului, astfel că nu caută nod în papură.