Paulina Popa, 40 de ani în lumea versurilor

Hunedoreanca a împlinit, anul acesta, patru decenii de la debutul său în poezie. Sufletul său este la fel de apropiat şi de colecţia de 3.000 de cristale pe care o deţine.

Şi-a făcut apariţia pe scena poeţilor cu „Jocul desenului meu”. Era în primul an de liceu când a publicat, simultan, poemul în „Crişana” şi în revista şcolii  - „Zbor Alb”. Se descrie drept o persoană dificilă, care nu a ales singură să scrie versuri, ci poezia a ales-o pe ea. „Am simţit pur şi simplu că trebuie să scriu”, a declarat Paulina Popa.

Deşi a debutat cu poeme, cărţile sale „ Rochia nesupunerii” şi, mai apoi, „ Cartea Iordania” fiind premiate de Uniunea Scriitorilor din România, din bordul cărei, de altfel, face parte, Paulina Popa nu a ignorat poezia pentru copii, o poezie care are nevoie de multă sensibilitate pentru a fi scrisă. Aşa a ajuns sa scrie peste 30 de cărţi publicate şi adresate celor mici. Este de părere că limbajul unui poem pentru copii este simplu, dar, în acelaşi timp, dificil, pentru că „trebuie să ajungi la sufletul micului cititor”. „Poezia este fiinţa mea. A scrie versuri înseamnă a rupe ceva din mine, o poezie adevărată se scrie cu sângele poetului. La polul opus, a scrie proză înseamnă a fi un alergător de cursă lungă. E mai uşor, dar e nevoie de mai mult timp”, a precizat poeta.

Cristal de 80 de kilograme

Niciodată nu şi-a propus să scrie despre ceva anume, ci a transformat în versuri trăirile sale spirituale şi natura care a înconjurat-o. A ştiut să descopere frumuseţea lucrurilor banale, pe care le-a transformat în poezii. „Marele meu regret este că nu trăiesc intr-un centru universitar, unde cultura e cotată altfel. Deva este perfectă pentru oamenii liniştiţi, însă a spune că eşti poet echivalează cu a fi diagnosticat cu o boală incurabilă”, a adăugat Paulina Popa. Recunoaşte că şi în provincie pot exista oameni de valoare, dar dacă ar avea ocazia ar alege un alt mod de viaţă, cu o implicare culturală mult mai mare. Poeta se consideră aceeaşi şi când vine vorba despre pasiunea sa pentru cristale. Are o impresionantă colecţie de 3.000 de cristale, cel mai mare cântărind 80 de kilograme. „Mă atrag din punct de vedere estetic. Am călătorit în diverse colţuri din lume, printre care şi Iordania, şi am adunat cristale de peste tot”, a spus aceasta. Miile de cristale au fost prezente, o perioadă, la Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane, unde a fost nevoie de patru încăperi pentru a fi expuse.

Întrebări şi răspunsuri
Exceptând condeiul şi cristalele, ce alte pasiuni aveţi?
Pensula. Am trăit 16 ani din pictură. Multe din cărţile pe care le-am publicat conţin propriile ilustraţii şi sunt realizate după grafica personală. Acum, pictez pe pietre, merg foarte mult pe simboluri.

Cum aţi sărbătorit cei 40 de ani de activitate?
Am avut mai multe lansări de carte în judeţ, iar în prezent pregătesc un maraton poetic pentru lunile de toamnă. De foarte mulţi ani îmi face cu ochiul ideea de a aduce diverşi poeţi care să recite în faţa Casei de Cultură din Deva. Sunt foarte curioasă să văd ce hunedoreni se opresc să asculte un vers.

Ce-i place
„Îmi plac afacerile, să organizeze manifestări naţionale şi internaţionale, să adun oamenii sub acelaşi acoperiş, să-i ştiu în jurul meu. Precizez însă că astfel de activităţi îmi fac plăcere atâta timp cât au un final foarte bine definit, depăşind stadiul de teorie”, a spus Paulina.

Ce nu-i place
„Nu-mi place zona socială în care trăim, subcultura şi oamenii care o promovează, trivialitatea, prostia, în general. Încă sper într-o reaşezare a scării adevăratelor valori, dar această scară pare să rămână veşnic răsturnată. Cred că noi, scriitorii, ar trebui să facem mai mult pentru statutul nostru, să nu ne mulţumim cu starea nostră pasivă”, a spus Paulina.

Profil
Născută. 29.08.1953, satul Vălani, judeţul Arad.
Familie. Căsătorită.
Experienţă. 20 de cărţi de poeme şi peste 30 de cărţi pentru copii, colaborări la diverse periodice, premii şi distincţii.