Părintele Arsenie Boca a schimbat soarta satelor apropiate Mănăstirii Prislop
0Două sate hunedorene, Silvaşu de Sus şi Silvaşu de Jos, aflate în vecinătatea Mănăstirii Prislop, au renăscut economic în ultimii ani datorită popularităţii locului unde este înmormântat părintele Arsenie Boca.
Mănăstirea Prislop a schimbat modul de viaţă al sătenilor din Silvaşu de Sus şi Silvaşu de Jos, două localităţi mici care aparţin de Haţeg, traversate de singura şosea care leagă oraşele Hunedoara şi Haţeg de lăcaşul de cult. De câţiva ani, cele două sate aflate la trei kilometri de mănăstire par să fi renăscut, tocmai datorită popularităţii Mănăstirii Prislop, dar şi pentru că lăcaşul nu oferă locuri de cazare.
TARABE LA DRUM
Chiar dacă sătenii din cele două localităţi nu prea ţineau cont de cei care le treceau zilnic prin faţa caselor, în drum spre locul unde este înmormântat părintele Arsenie Boca, s-au specializat, în ultimii ani, în agroturism. La sfârşit de săptămână, localnicii îşi amenajează în faţa caselor tarabe pe care pun produse tradiţionale, flori, căciuli, fulare şi ciorapi croşetaţi, dar şi o mulţime de alte obiecte realizate manual. Oamenii se aşază pe scăunele, pe marginea drumului, şi îi întâmpină pe vizitatori cu zâmbete largi.Tanti Letiţia, o pensionară în jur de 70 de ani din Silvaşu de Sus, a devenit un adevărat promotor cultural al locului.
„Mănăstirea şi părintele Arsenie Boca sunt o binecuvântare pentru noi“, le spune turiştilor care se opresc interesaţi de dulceţurile, borcanele de zacuscă şi accesoriile vestimentare lucrate de femeie. La câteva case mai în vale, o altă familie din Silvaşu de Sus şi-a transformat curtea într-o florărie. Peste drum, o altă măsuţă întinsă la drum este încărcată cu borcane cu miere şi faguri.
MARKETING, ÎN DRUM
Câteva zeci de familii din Silvaşu de Sus şi Silvaşu de Jos vând flori şi produse tradiţionale, în timp ce altele le oferă vizitatorilor locuri de cazare peste noapte. Într-o zi mohorâtă de iarnă, sute de maşini trec pe drumul îngust care străbate cele două sate, şi nu sunt puţini şoferii care opresc în faţa tarabelor cu bunătăţi. În perioada verii, satele sunt sufocate de turişti.„Le-am oferi mai multe celor care vin la Prislop, dar şi noi am fost luaţi prin surprindere de numărul lor. La sfârşit de săptămână, şirul de maşini care se îndreaptă spre Prislop şi se întoarce de acolo pare nesfârşit. Ne bucurăm că zona este atât de iubită şi că satul a început să prospere“, spune tanti Letiţia.
Mănăstirea Prislop. Localnică despre moartea părintelui Arsenie Boca
Pe lângă produsele tradiţionale pe care le oferă pelerinilor, femeia le povesteşte despre Arsenie Boca. „Ne întreabă oamenii dacă l-am cunoscut pe părinte şi ne roagă să le povestim despre el. Unii dintre săteni l-au văzut în viaţă. Eu doar am fost la priveghiul lui şi îmi amintesc mulţimea mare de oameni care a venit la biserică, unde fusese depus trupul lui. Îmi amintesc chipul părintelui, care părea însufleţit, nu ai fi putut spune că este al unui om care murise. La fel au spus şi cei care l-au atins“, povesteşte săteanca. Tot ea îi îndrumă pe turişti spre cei care oferă locuri de odihnă peste noapte în cele două sate.
CAZARE ÎNTRE 20 DE LEI ŞI 90 DE LEI
În zilele de sfârşit de săptămână, zeci de case ale localnicilor au camerele ocupate de turişti. Condiţiile de cazare sunt minime, pentru că în localităţile din împrejurimile mănăstirii nu există încă o reţea de canalizare şi nici apă curentă. În lipsa confortului, preţurile suntmici, unii dintre localnici oferind camere la 20 de lei pentru un pat, pe noapte. Alţi săteni şi-au transformat casele în minipensiuni, pe care le-au amenajat special pentru pelerini. „La noi, preţul cazării este de 90 de lei pentru o cameră cu baie şi cu două paturi. Primim turişti tot timpul anului, dar mai ales vara, când numărul celor care vin la mănăstire este foarte mare. De patru ani, situaţia satelor s-a schimbat, oamenii au devenit mult mai interesaţi de turism, însă nu ne putem compara cu Valea Prahovei“, spune Cristina Laza, administrator al unei astfel de minipensiuni.
TURIŞTII, ÎNDRUMAŢI SPRE HAŢEG
Mănăstirea nu are locuri de cazare pentru vizitatori, iar cei care vor să rămână în zonă pentru a asista la slujbele de a doua zi trebuie să se întoarcă în Silvaşu de Sus şi Silvaşu de Jos ori să caute cazare în Haţeg. În speranţa că vor găsi un loc să-şi petreacă noaptea dinaintea slujbei religioase de a doua zi, oamenii se adresează măicuţelor şi preotului de la Prislop, însă de multe ori se întâmplă să nu găsească. Municipiul Haţeg se află la 10 kilometri de mănăstire, iar patronii pensiunilor din zonă profită din plin de vadul de turişti. „Vara, toate cele aproximativ 300 de locuri la pensiuni, oferite în zona Haţeg şi Silvaş, sunt ocupate aproape tot timpul, la sfârşit de săptămână, de cei care merg la Prislop. Cererea turiştilor este uneori mai mare decât posibilitatea de cazare a pensiunilor“, spune primarul Haţegului, Marcel Goia. Potrivit acestuia, în afară de administratorii pensiunilor, de apropierea de Prislop profită din plin şi vânzătorii de flori din Haţeg. În localitate funcţionează cel puţin 20 de florării.
Pelerinaj la Mănăstirea Prislop
Duhovnicul de la Prislop: „Vor veni tot mai mulţi credincioşi“
În ultimii ani, Mănăstirea Prislop a devenit unul dintre cele mai iubite locuri de pelerinaj din Transilvania. În zilele de sărbătoare, numărul celor care ajung la Prislop depăşeşte 50.000 de oameni. Cei mai mulţi dintre pelerini vin aici pentru a se ruga la mormântul părintelui Arsenie Boca.
De la mănăstire nu lipsesc simplii turişti, îndemnaţi spre Prislop de curiozitate şi de popularitatea monumentului. Pentru că numărul vizitatorilor este tot mai mare, a fost angajată o firmă de pază la mănăstire, iar în zilele de sfârşit de săptămână un echipaj al Jandarmeriei este detaşat în zonă, pentru a asigura ordinea.
Turiştii sunt rugaţi de măicuţe să nu abuzeze de aparatele de fotografiat, iar din loc în loc sunt afişe care le recomandă vizitatorilor să nu facă fotografii şi să nu vorbească la telefon în incinta mănăstirii, pentru a nu-i tulbura pe ceilalţi. Există atenţionări şi pentru cei care, din prea multă recunoştinţă sau din motive doar de ei ştiute, aruncă bani în grota Sfântului Ioan şi în împrejurimile acesteia, în timp ce alţi pelerini lasă bancnote şi monede la rădăcina unui copac însemnat cu o cruce sau în ochiul de apă format de pârâul ce trece prin curtea mănăstirii. Nu sunt puţini cei care încalcă regulamentul stabilit de mănăstire.
Cine ajunge aici ca turist, fără să aibă preocupări religioase, vede doar nişte clădiri frumoase. Vasile Prescure, preot duhovnic
Cei care nu ţin cont de reguli nu au niciun folos, este de părere duhovnicul Mănăstirii Prislop, Vasile Prescure.„Motivul principal pentru care oamenii vin la Mănăstirea Prislop este faptul că aici este mormântul unui om sfânt, părintele Arsenie Boca. Una este să vii la Mănăstirea Prislop pentru a te ruga la mormântul unui om sfânt şi a te bucura de binecuvântarea acestui loc şi alta este când vii ca simplu turist, doar pentru a face fotografii şi a spune că ai vizitat lăcaşul. Un om care ajunge aici ca turist, fără să aibă sentimentul religios şi preocupări duhovniceşti, vede nişte clădiri frumoase, nişte păduri, dar cum vine, aşa şi pleacă. În schimb, cei care vin cu credinţă la mănăstire simt că locul acesta este sfânt şi pleacă de aici mulţumiţi sufleteşte. Trăiesc aici o emoţie puternică, pe care o transmit apoi celor din jur“, spune părintele Vasile.
ALES DE PĂRINTELE ARSENIE BOCA
Duhovnicul are 86 de ani, iar în urmă cu patru ani s-a retras într-una dintre cămăruţele mănăstirii, fericit că îşi poate petrece ultimii ani ai vieţii aproape de mormântul celui pe care îl consideră „un sfânt pe care Dumnezeu l-a dat României“. În tinereţe, duhovnicul Vasile l-a cunoscut pe fostul stareţ Arsenie Boca.
„Se vorbea despre dânsul că e făcător de minuni şi că poate vedea în sufletele şi în gândurile oamenilor. Avea un dar excepţional de la Dumnezeu“, îşi aminteşte preotul. Tot el adaugă că atunci când l-a întâlnit pentru prima oară pe Arsenie Boca, acesta ar fi văzut în adolescentul de 16 ani la acea vreme un viitor slujitor al bisericii.
„Părintele m-a întrebat atunci care dintre părinţii mei a fost la mănăstire, iar întrebarea aceasta venită de la un om care nu mă mai văzuse m-a tulburat mult timp de atunci, ştiind că mama mea chiar a fost la mănăstire“, a relatat monahul. Acum, bătrânul duhovnic este fericit cu viaţa sa şi spune că se bucură de fiecare clipă petrecută în Prislop. Cât despre viitorul mănăstirii, călugărul îl vede ca pe o binecuvântare. „An de an, tot mai mulţi oameni vin la Mănăstirea Prislop, iar numărul lor va creşte continuu, odată cu credinţa lor“, spune acesta.
Povestea mănăstirii părintelui Arsenie Boca
Mănăstirea Prislop se află în Ţara Haţegului, la 20 de kilometri de municipiul Hunedoara şi la 10 kilometri de oraşul Haţeg, fiind zidită într-o zonă izolată de pădurile satelor Silvaşu de Sus şi Silvaşu de Jos. Biserica mănăstirii a fost ridicată între anii 1399 şi 1405. În secolul al XVII-lea, în apropiere de biserică, un călugăr pe nume Ioan şi-a săpat o chilie în stâncă deasupra pârâului care trece prin actuala curte a mănăstirii. Sihastrul, despre care se spune că a fost ucis de doi vânători, a fost canonizat în anul 1992, ca sfântul Ioan de la Prislop. În 1948, Arsenie Boca a devenit stareţul mănăstirii, tot el fiind cel care a organizat cele mai ample lucrări de restaurare a monumentului.
Prislop a devenit ulterior o mănăstire de maici, iar Arsenie Boca a rămas ca duhovnic până în 1959, când comuniştii au risipit obştea şi i-au stabilit părintelui domiciliul forţat la Bucureşti. Mănăstirea a fost reînfiinţată abia în 1976. În 1989, fostul stareţ Arsenie Boca a murit şi a fost înmormântat la Prislop. De atunci, mănăstirea a devenit unul dintre cele mai importante locuri de pelerinaj pentru creştinii ortodocşi. Mănăstirea Prislop are două hramuri, unul pe 8 mai, când e sărbătorit Sfântul Ioan Evanghelistul, ocrotitorul lăcaşului, iar al doilea pe 14 septembrie, de Ziua Crucii.
Cont neoficial pe Faceboook
Mănăstirea Prislop a devenit un loc popular nu doar pentru cei care vin să se roage aici, dar şi în mediul online. O pagină de Facebook dedicată lăcaşului a strâns aproape 150.000 de fani şi unele controverse, nu puţini fiind cei care cred că măi- cuţele sunt cele care au creat-o. În realitate, pagina de Facebook „Mănăstirea Prislop“ nu are nicio legătură cu activitatea mănăstirii, spun măicuţele, şi nu aparţine nici Episcopiei Devei şi Hunedoarei. „Ştim de această pagină, însă nu cei de la Prislop au creat-o şi nici nu are binecuvântarea Episcopiei“, spune preotul Gabriel Miricescu, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Devei şi Hunedoarei.
Pe această pagină, creată de „un grup de ortodocşi români“, sunt postate rugăciuni şi poveşti despre viaţa părintelui Arsenie Boca.
„Probabil sunt oameni care vor în acest fel să îşi manifeste evlavia. Eu, personal, nu ştiu cine sunt cei care au creat această pagină“, adaugă preotul Miricescu. Pe contul de Facebook sunt postate imagini care înfăţişează peisajul din zonă şi pe părintele Arsenie Boca. Mii de internauţi răspund cu urări, rugăciuni şi binecuvântări, postate în rubrica de comentarii.
Pagina de Facebook „Mănăstirea Prislop“ a fost criticată de una dintre măicuţele care au aflat de ea. „Părintelui Arsenie Boca i-au fost atribuite acolo şi afirmaţii pe care nu le-a făcut. Eu nu ştiu cine sunt cei care se ocupă de această pagină de Internet cu numele mănăstirii, dar ar trebui să fie mai atenţi la ce scriu despre părintele Arsenie“, spune măicuţa. Cei de la Prislop au aflat de la pelerini despre pagina de Facebook.
Vă recomandăm şi:
FOTO Tainele casei de pe munte a părintelui Arsenie Boca
Arsenie Boca, omul care a dus o lumânare aprinsă prin furtună
FOTO VIDEO Pelerinaj impresionant la mormântul lui Arsenie Boca
Se încarcă comentariile...
