Video Mormântul lui Avram Iancu, loc de pelerinaj. Destinul tragic al „Crăișorului munților” VIDEO
0Mii de oameni ajung în fiecare an la Serbările naționale din Țebea, locul unde se află mormântul lui Avram Iancu, lider al moților la mijlocul secolului al XIX-lea, în timpul revoluției din Transilvania.
Mii de oameni sunt așteptați, duminică dimineață, 10 septembrie, la Țebea (județul Hunedoara), unde au loc Serbările Naționale din Țebea 2023 (video, evenimentul din 2022), organizate pentru a-l comemora pe Avram Iancu (1824 - 1872).
De peste un secol, mormântul celui supranumit „Crăișorul munților” a devenit în fiecare an, în duminica din preajma zilei de 10 septembrie (data morții lui Avram Iancu, respectiv 28 august după calendarul vechi), loc de pelerinaj pentru români.
Duminică, Serbările Naționale din Țebea 2023 sunt deschise de slujba religioasă care începe în jurul orei 10:30. Vor urma discursurile evocative despre Avram Iancu, un ceremonial al depunerii de coroane la mormântul său și defilarea Gărzii de onoare. Apoi, oamenii sunt invitați la spectacolul folcloric organizat pe plaiul din vecinătatea bisericii din Țebea.
Avram Iancu, mărirea și decăderea Crăișorului munților
Avram Iancu (1824–1872) a fost unul dintre liderii românilor din timpul Revoluţiei din Transilvania anilor 1848–1849.
Cel supranumit „Crăișorul munților” a condus miile de români din Legiunea Auraria Gemina, care a luat parte la mai multe operaţiuni militare pe teritoriul Transilvaniei, în special alături de armata imperială austriacă, aflată atunci în conflict cu armata revoluționarilor ungari, susținută de secui.
Cele mai sângeroase conflicte s-au dat în mai 1849 la Abrud şi în împrejurimile oraşului din Munţii Apuseni.
Ostilităţile din Transilvania s-au încheiat în august 1849, iar treptat moţii au renunţat la arme. Avram Iancu rămăsese un personaj incomod, atât pentru autorităţile ungare, cât şi pentru habsburgi. Fusese chiar arestat, în decembrie 1849, de soldaţii austrieci, în târgul de la Hălmagiu, însă la scurt timp a fost eliberat, în urma intervenţiei energice a populaţiei.
„Unicul dor al vieţii mele e să-mi văd Naţiunea mea fericită, pentru care după puteri am şi lucrat până acuma, durere fără mult succes, ba tocma acuma cu întristare văd că speranţele mele şi jertfa adusă se prefac în nimica. Nu ştiu câte zile mai pot avea; un fel de presimţire îmi pare că mi-ar spune că viitorul este nesigur”, scria Avram Iancu, în 20 decembrie 1850.
Anul 1850 a însemnat începutul declinului pentru Crăișorul munților, care a ieșit din viața publică, s-a retras în ținutul moților din Munții Apuseni și, cu timpul, a fost afectat tot mai mult de starea sa de sănătate precară.
În ultimii ani ai vieții sale, Iancu ar fi suferit de tuberculoză şi începuse să aibă hemoragii pulmonare, scuipând sânge, însă la fel de gravă era starea sa depresivă, alimentată de o patimă pentru băutură. Ultimii ani îi petrece, hoinărind prin satele din ținuturile Apusenilor și în satul Baia de Criș (video), din Hunedoara, unde se afla și un mic spital.
„Ultimii cinci ani din viață îi trăiește mai greu. Boala îl chinuie din nou, tot mai crâncen. Fizicul îi slăbește și dorul de ducă îl îndepărtează iarăși de casă mai adeseori. Hoinăreala neîncetată îi zdrențuiește îmbrăcămintea. Aspectul său devine jalnic. De câte ori sosea zdrențuit la Baia de Criș, amicii îl îmbrăcau în straie noi și se sileau a-l readuce la o viață mai ordonată. În iarna anului 1871, i-au cumpărat o șubă căptușită cu blană. Mare le-a fost mirarea când, după doar câteva zile, l-au întâlnit îmbrăcat doar cu partea superioară a blănii. Jumătatea cealaltă o dăruise unui moț cu care a mers cale lungă pe șosea”, scria istoricul Silviu Dragomir.
Sfârșitul tragic al lui Avram Iancu
În primăvara anului 1872, Avram Iancu fusese internat în spitalul din Baia de Criș. Tusea chinuitoare nu îl părăsea, iar o hemoragie îi agravase starea. Părăsise însă spitalul și a continuat să cutreiere ținutul de la poalele Apusenilor. În ziua de 10 septembrie 1872, după câteva zile pe care le petrecuse în casa unui preot din Valea Bradului, Avram Iancu pornise la drum către Baia de Criș.
„Aici îl ajunge secera morții. S-a culcat pe o rogojină de cu seară la cartierul său obișnuit, în casa brutarului Ion Stupină, zis Lieber. A doua zi dimineața și-a dat sufletul în urma unei noi hemoragii, înfrânt acum definitiv de viforele timpului. Nu avea nimic asupra lui decât o năframă zdrențuită, fluierul de cireș și jalba către împărat, unsă și mototolită”, relata istoricul Silviu Dragomir.
Trei zile mai târziu, Avram Iancu a fost înmormântat în cimitirul din Țebea, la stejarului secular numit Gorunul lui Horea, locul unde s-au adunat moții conduși de Horea, Cloșca și Crișan în zilele dinaintea răscoalei țărănești din toamna anului 1784.
„O corespondenţă publicată în numărul din 25/13 Septembrie 1872 al Gazetei arată că la înmormântare au luat parte peste 4.000 de români. Au fost de faţă tovarăşul de luptă al Iui Iancu, prefectul Simeon Balint, protopopul Roşiei, advocatul Mate Nicola şi Andreica din Câmpeni. Au slujit protopopul Bradului Nicolau Mihălţianu cu 30 de preoţi îmbrăcaţi în odăjdii. Cortegiul a plecat de la casa tinerilor Ion Simionaşiu şi Ion Vlasa, unde fusese aşezat corpul neînsufleţit al eroului. Un şir lung de făclii şi două muzici au însoţit cortegiul”, informa Gazeta Transilvaniei.
Se încarcă comentariile...
