Misterele scrierii folosite de strămoşii noştri: de la dovezile celui mai vechi scris din Europa la mitul alfabetului dacic
0
Tăbliţele descoperite la Tărtăria, un sat de pe Valea Mureşului, sunt considerate dovezi ale celei mai vechi scrieri din Europa. Artefactele datează de peste cinci milenii, iar semnificaţia lor nu a fost descifrată. Şi alte ipoteze privind folosirea scrierii de către strămoşii noştri au stârnit numeroase controverse.
Cele trei tăbliţe de lut descoperite în 1961 în situl de la Tărtăria datează de aproape 5.000 de ani şi au fost condiderate de unii arheologi cele mai vechi artefacte purtătoare de scris din Europa. The New York Times anunţa descoperirea lor, într-un articol publicat în 1967, după ce ele au fost expertizate şi s-a stabilit veridicitatea lor.
„Un mormânt din Epoca de Piatră aduce dovezi că formele primitive ale scrisului, inventate în urmă cu mai mult de 6.000 de ani, au fost aduse de migranţi din Orientul Mijlociu până în centrul actual al României, înainte ca scrisul să fie cunoscut în orice alt loc din Europa. Mormântul din Epoca de Piatră a fost descoperit într-o movilă din apropierea satului Tărtăria, la 75 de mile de Cluj Napoca. Doar recent experţii care au studiat descoperirile au fost capabili să le includă într-un tipar. Migraţiile preistorice din Orientul Mijlociu către pământurie fertile din Transilvania, acum provincie a României, au fost detectate întâi la Vinca, o aşezare de pe Dunăre, lângă Belgrad, Alte indicaţii ale migraţiei au fost descoperite mai târziu la Turdaş, un sat din Transilvania”, informa The New York Times, într-un articol dedicat tăbliţelor de la Tărtăria, publicat în 27 martie 1967.
Misterul celei mai vechi scrieri
Autorii articolului l-au intervievat pe dr. Nicolae Vlassa, de la Muzeul de Istorie din Cluj, cel care, în timp ce a efectuat cercetări la Tărtăria, le-a descoperit în cele mai vechi straturi ale movilei în care au avut loc săpăturile.
„Am descoperit 26 de idoli din argilă, o brăţară, doi idoli de marmură (alabastru) şi cele trei tăbliţe de lut ars cu semne incizate şi simboluri care pot fi o formă primitivă a scrierii”, informa Nicolae Vlassa, în articolul din The New York Times. Două dintre piese erau găurite şi acoperite cu semne incizate, iar a treia păstra reprezentarea a unei scene de vânătoare a unei cornute, un simbol vegetal şi un altul neclar. „În timp ce idolii de alabastru puteau fi importaţi din insulele Mării Egee şi brăţara era realizată din os de Spondylus, un animal marin care trăieşte în Mediterana, o analiză chimică a tabletelor demonstra că ele sunt realizate din material local”, informa The New York Times.
„Semnele pot fi inspirate dintr-o formă rudimentară de scriere, relata dr. Vlassa. El afirma că tăbliţele erau mai vechi decât cele inscripţionate asemănător care au fost descoperite în Creta, şi erau considerate ca primele dovezi ale scrierii din Europa, fiind datate între anii 2000 şi 1.800 î. Hr. Scirsul a fost inventat în jurul anului 3.200 – 3.000 î. Hr. în Irak, menţionau jurnaliştii americani şi se credea că au fost adus în Europa prin Creta.
Observând similitudini între tăbliţele găsite la Tărtăria şi scrierile de pe tăbliţele sumeriene de la Uruk şi Djemdet Nasr, cele din urmă datând de la sfârşitul mileniului al IV-lea şi începutul mileniului al III-lea î.Hr., Nicolae Vlassa a luat în considerare ipoteza conform căreia şi tăbliţele de la Tărtăria ar fi vestigii ale unei scrieri străvechi legate de scrierea sumeriană.
„Desoperirile arheologului Vlassa de la Tărtăria par să arate că deşi primele scrieri din Vest nu s-au răspândit din Transilvania, aşezările din Epoca de Piatră unde era cunoscut scrisul au existat aici înainte de cele din Creta”, informa The New York Times. Datările efectuate de dr. Vlassa asupra tăbliţelor au fost confirmate de profesorul Adam Falkenstein de la Universitatea Heidelberg, o autoritate în domeniu, încheiau autorii articolului.
Controversele scrierii
Folosirea scrierii de către populaţiile antice care au locuit în actualele ţinuturi ale ţării stârneşte controverse. Ipoteze despre folosirea scrierii din cele mai vechi timpuri pe teritoriul ţării noastre au fost susţinute de mai mulţi istorici. Bogdan Petriceicu Haşdeu afirma în volumul „Istoria critică a românilor” (1873 - 1874), că geţii aveau un alfabet propriu. Istoricii Constantin şi Hadrian Daicoviciu susţineau la rândul lor că dacii cunoşteau scrisul, însă doar elitele îl foloseau.
„Dragostea de literatură şi în special de muzică şi poezie a Daco-Geţilor era de altfel străveche. Aristoteles ne-a păstrat ştirea că «Agathyrsii», adică Dacii din Munţi, versificau legile lor şi le cântau spre a le ţine bine minte pe de rost”, completa istoricul Vasile Pârvan, în lucrarea sa Getica. Alţi istorici bazându-se pe lipsa dovezilor scrisului şi pe mărturiile autorilor antice, susţineau că strămoşii noştri nu foloseau scrierea.
„Ştim sigur că tracii şi ilirii din perioada istorică nu au avut o scriere proprie sau un alfabet. Traco-dacii, la fel ca majoritatea populaţiilor antice n-au cunoscut şi n-au întrebuinţat scrierea înainte de începutul influenţei greceşti (Russu 1967). Semnificativ este în această privinţă pasajul istoricului Aelianus: la vechii traci nimeni nu cunoştea slovele, iar toate neamurile barbare din Europa socoteau că este un lucru foarte ruşinos să foloseşti scrierea. Limba ilirillor o cunoaştem tot indirect, din fragmentele ce au rămas întâmplător în scriere greacă sau latină. Desigur, de aici nu trebuie trasă concluzia că, într-o perioadă mai veche, în aceste zone n-ar li putut exista, teoretic vorbind, sisteme de scriere — autohtone ori importate —, care ulterior au dispărut sau nu au putut fi încă descifrate. Nu este exclus ca aşa să stea lucrurile în cazul tabletelor de la Tărtăria, datînd cu aproximaţie din anul 3000 î.e.n”, concluziona lingvistul Ariton Vraciu, în volumul Limba daco-geţilor. Timişoara: Editura Facla (1980). Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit unor oameni de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice
Vă recomandăm şi:
Burebista a rămas în istorie drept cel mai impunător rege al dacilor. A fost omul care a reuşit să unească sub stăpânirea sa triburile aflate în conflict şi să aducă Dacia în culmea puterii militare. Burebista, numit în vremea sa „cel dintâi si cel mai mare dintre regii din Tracia“, a fost ucis în urma unui complot, iar după moartea sa, relaţiile dintre uniunile de triburi s-au destrămat.
Herodot i-a numit pe daco-geţi „cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci”; în schimb, poetul latin Ovidius s-a arătat necruţător faţă de băştinaşii de pe malul Mării Negre, în mijlocul cărora fusese exilat. Îi numea sălbatici. O serie de mărturii istorice conturează portretul strămoşilor noştri din Antichitate.
Aproape 200 de cuvinte din limba română îşi au originea în limba vorbită de daci, potrivit celor mai mulţi dintre oamenii de ştiinţă care s-au dedicat studierii limbilor arhaice. Dacii nu foloseau scrierea, este o altă concluzie la care au ajuns lingviştii consacraţi, însă cele mai multe dintre teoriile privind limba sau scrisul în vremea antică au stârnit controverse.
Cele mai valoroase piese de tezaur descoperite în Sarmizegetusa Regia sunt brăţările din aur masiv, din vremea dacilor, bogat împodobite. Obiectele unice spun povestea măiestriei cu care dacii prelucrau metalele, susţin istoricii. De-a lungul timpului, multe alte tezaure de bijuterii care au aparţinut vechilor locuitori ai ţinuturilor Carpaţilor s-au pierdut pentru totdeauna.
Se încarcă comentariile...
