Marele lac subteran de sub dealurile Hunedoarei. Cum s-a format bazinul natural cu ape de calitate VIDEO
0Sub Dealul Sânpetru din Hunedoara se află un imens rezervor natural de ape de calitate, un adevărat lac subteran care a asigurat începând din anii '60 nevoile de apă ale municipiului. Descoperirea sa a fost extrem de importantă.
În anii ’50, Hunedoara a trecut prin transformări uimitoare. Populația orașului a crescut de peste zece ori, în primul deceniu război, ajungând la peste 50.000 de locuitori.
Până în 1950, localnicii foloseau numeroasele fântâni din gospodării și oraș pentru apă, însă odată cu dezvoltarea așezării, descoperirea unor noi surse de apă apropiate Hunedoarei, menite să asigure aprovizionarea orașului și combinatului siderurgic, a devenit o provocare pentru autoritățile locale, ingineri, geologi.
Imensul rezervor de apă de sub Dealul Sânpetru din Hunedoara
Primele captări de apă în Hunedoara anilor ‘50 au fost realizate pe râul Cerna din Hunedoara (video) și pe izvorul Severin, afluent al acestuia, însă cu timpul s-au dovedit insuficiente pentru nevoile orașului și ale combinatului.
La intrarea în municipiu, râul Cerna din Hunedoara taie masivul calcaros, formând un defileu de circa trei kilometri, între Hunedoara și Teliuc. Această zonă a masivului a fost cercetată intens în căutarea unor surse de alimentare cu apă a Hunedoarei.
Unii specialiști au propus și construirea unei aducțiuni care să aducă în Hunedoara apă din râul Strei, de la circa 15 kilometri.
Însă după cercetări îndelungate, la sfârșitul anilor ’50 autoritățile au ales ca soluție definitivă captarea apei din calcarele carstice prin puţuri forate pe Dealul Sânpetru din Hunedoara (video), zona Castelului Corvinilor, în imediata apropiere a oraşului.
Trei foraje până la 200 de metri adâncime au fost făcute în Dealul Sânpetru din Hunedoara, aflat pe malul drept al Cernei, iar rezultatele au fost satisfăcătoare. Un bazin subteran uriaș de apă a fost găsit în adâncuri, cu apă bună de bună calitate pentru populație.
„Masivul de calcare dolomitice care se dezvoltă la sud-vest de oraşul Hunedoara oferă condiţii favorabile pentru existenţa unei surse de apă subterană cu debite mari, prin existența unui mare sinclinal (n.r. formațiune geologică de cute formate în urma mișcărilor tectonice) în şisturile cristaline, formând o mare cuvetă în care se găsesc calcare fisurate, crăpate, faliate şi carstificate, cu un pat impermeabil de şisturi cristaline”, arătau geologii Emil Protopopescu, Gheorghe Constantinescu şi Gheorghe Meculescu, într-un studiu publicat în revista Hidrotehnica în 1963.
Masivul de calcar la marginea căruia se află Dealul Sânpetru, cu o lungime de aproape 20 de kilometri și o lățime de circa 10 kilometri, este brăzdat adânc de valea Cernei, dar și de văile afluenților săi, Govâjdia, Runcu, Nădrab, Zlaști. Apele infiltrate circulă în subteran printr-o rețea vastă de canale și fisuri, iar unele râuri pierd din debit în subteran.
Precipitațiile anuale însemnate, suprafața mare a masivului calcaros, de peste 120 de kilometri pătrați, împădurită pe aproape 90%, și a bazinului său hidrografic de circa 250 de kilometri pătrați, rețeaua hidrografică permanentă care cuprindea mai multe râuri contribuia la înmagazinarea apelor în marele bazin subteran de sub Dealul Sânpetru din Hunedoara.
Ape subterane poluate
Geologii au descoperit un astfel de lac subteran și în masivul calcaros de pe malul stâng al Cernei, sub cele mai vechi cartiere de case ale Hunedoarei.
„Apele infiltrate în masivul calcaros circulă în subteran prin reţeaua de canale şi fisuri (ca în orice regiune de carst), de-a lungul sinclinalului (n.r. cutelor), către est. Formaţiunile de argile cenuşii tortoniene, care s-au găsit într-un foraj de 30 metri adâncime în valea Hăjdatului, sub nisipurile şi pietrişurile Tortonianului superior, acţionează ca un baraj ce opreşte apa subterană din carsturi la marginea bazinului şi o forţează să apară în izvorul Severin, deasupra nivelului apei din Cerna, având astfel caracter ascensional. Adâncimea zonei cu apă din masivul calcaros nu este cunoscută, dar ea poate atinge cîteva sute de metri în partea centrală a bazinului”, informau geologii Emil Protopopescu, Gheorghe Constantinescu şi Gheorghe Meculescu, într-un studiu publicat în revista Hidrotehnica în 1963.
În zona izvorului Severin din Hunedoara au fost realizate mai multe captări de apă, care a fost folosită pentru aprovizionarea combinatului. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că nu avea o calitate bună pentru populație.
„În ceea ce privește calitatea bacteriologică a apei din masivul calcaros de pe partea dreaptă a Cernei, examinîndu-se izvorul Severin şi fântânile din oraşul vechi - situate pe versantul drept al văii Cernei -, s-au constatat următoarele: în porţiunea oraşului Hunedoara, care este situată pe calcarele dolomitice, deasupra izvorului Severin, aproape la toate casele se găsesc puţuri săpate până la calcare. Apa infiltrată în subteran prin puţuri poate pătrunde în reţeaua de fisuri şi canale din masivul de calcare, ajungînd astfel în zona izvorului Severin. Puţurile au fost folosite în oraşul vechi pentru alimentarea cu apă a populaţiei, însă acum sunt transformate în majoritatea cazurilor în puţuri absorbante pentru ape menajere şi ca urmare apa este infectată”, informa revista Hidrotehnica.
Amenajări hidrografice din Hunedoara
În 1963 au fost finalizate și lucrările la amenajarea hidrotehnică Lacul Cinciș din Hunedoara (video), pe valea râului Cerna, care avea să asigure necesarul de apă potabilă al Hunedoarei și combinatului siderurgic.
În deceniile următoare, și râul Strei din Hunedoara a fost folosit ca sursă de apă pentru zona Hunedoarei, însă în anii ’80 nivelul său de poluare a crescut, din cauza uzinelor metalurgice din Călan.
În anii următori, captarea apelor necesare alimentării mai multor orașe din Hunedoara, inclusiv a municipiului, a fost mutată în Țara Hațegului, sursa principală de apă potabilă fiind râul Bărbat din Retezat, care a păstrat una dintre cele mai bune ape din România.
Se încarcă comentariile...
