Locul unde au trăit urmașii lui Iancu de Hunedoara. Chiar și primarul purta numele marelui erou medieval VIDEO
0O mulțime de localnici din satul Zeicani din Hunedoara îi purtau numele marelui erou medieval. Aici, la Porțile de Fier ale Transilvaniei, s-au dat lupte crâncene în Antichitate și Evul Mediu, însă puține lucruri mai amintesc bogata istorie a ținutului.
Vreo sută de oameni mai locuiesc în satul Zeicani din Hunedoara (video), aflat în țara Hațegului, la intrarea în Porțile de fier ale Transilvaniei.
Satul Zeicani din Hunedoara, ultimul străbătut de șoseaua Hațeg – Caransebeș, înainte de trecerea în județul Caraș-Severin, a fost înființat pe locul uneia dintre cele mai faimoase așezări antice de pe teritoriul României, însă puține lucruri amintesc în prezent de faima de care se bucura acest loc în trecut.
„Mai multe case din sat au fost părăsite cu timpul. Oamenii s-au mutat de aici, pentru că nici nu au mai avut de lucru. În trecut, calea ferată cu cremalieră (video), dintre Hațeg și Caransebeș, traversa satul, înainte de a intra în Porțile de Fier ale Transilvaniei. Am muncit în uzinele din Oțelu Roșu (Caraș-Severin) și mergeam cu trenul la lucru. Am fost angajat apoi și la Marmosim, în Simeria, și tot așa, puteam merge cu trenul. Dar calea ferată veche de peste un secol nu mai trece prin sat de aproape cinci decenii”, își amintește un vârstnic rămas în satul Zeicani din Hunedoara.
Satul este împărțit în două aglomerări de case. Una, spun localnicii, se înșiruie de-a lungul șoselei Hațeg – Caransebeș, pe ruta vechiului drum imperial.
„Se numește Zeicani vamă, pentru că ar fi fost aici o vamă, în trecut”, spune un localnic. Cei mai mulți localnici trăiesc însă în ținutul mai ascuns la poalele munților, traversat de apa pârâului Zeicani.
Satul a fost strămutat aici în secolele trecute, de teama invaziilor turcilor, pentru ca atunci când aceștia se apropiau de Porțile de Fier ale Transilvaniei (video) locuitorii să își poată găsi mai repede salvarea fugind în munți, pe potecile care duceau în Țarcu, Groșanu, Retezat și Godeanu.
Satul dintre Tapae și Ulpia Traiana Sarmizegetusa
Câteva case vechi din sat au fost renovate de localnici ori de cei le-au achiziționat în ultimii ani pentru a le folosi ca locuințe de vacanță sau pentru a le transforma în pensiuni.
Satul Zeicani din Hunedoara și împrejurimile sale sunt ofertante în ce privește atracțiile turistice.
La vreo cinci kilometri înspre Hațeg, se află Ulpia Traiana Sarmziegetusa – ruinele capitalei Daciei romane – un oraș antic întemeiat de împăratul Traian (video), în primii ani după cucerirea cetăților dacice și anexarea unor mari teritorii dacice Imperiului Roman.
Tot la vreo cinci kilometri de satul Zeicani din Hunedoara, înspre orașul Caransebeș, șoseaua suprapusă peste vechiul drum imperial roman, traversează Porțile de Fier ale Transilvaniei – trecătoarea dintre Banat și Ardeal unde dacii și romanii au purtat cele mai crâncene bătălii.
Locul se numea Tapae în Antichitate, însă puține lucruri amintesc de faima de care se bucura în trecut.
„În Porțile de Fier ale Transilvaniei nu este mai nimic amenajat care să amintească de Tapae. Însă parcările de pe marginea drumului, de la limita județelor Hunedoara și Caraș-Severin, sunt împânzite de gunoaie aruncate de cei care se opresc aici. Este o nepăsare totală față de aceste locuri”, se plânge un alt localnic din Zeicani.
În Evul Mediu, satul Zeicani din Hunedoara – unul dintre cele mai vechi din România, aparținea cnezilor din Țara Hațegului care l-au întovărășit pe Ioan de Hunedoara în bătăliile purtate de aceste împotriva otomanilor.
Localnicii purtau numele Huniazilor
Numele său ar fi venit de la un cneaz local, pe nume Zaicu, însă unii autori l-au interpretat, fără a se sprijini pe vreo documentație istorică, drept un toponim legat de „zei”.
În trecut, unele familii din Zeicani purtau numele Huniazilor, în semn de prețuire pentru eroul din secolul al XV-lea. Potrivit unor legende, aici au trăit urmași ai familiei lui Ioan de Hunedoara.
„Originea română a lui Ioan Huniade să dovedește și prin aceea că urmași Huniadești trăiesc și acum în satul Zăicani, la Poarta de Fier și aceștia sunt români. Curatorul primar al bisericei greco catolice din Zăicani se numește Ioan Huniadi”, arăta publicistul Silvestru Moldovan, în 1893.
La începutul secolului XX, unii localnici aveau numele de familie Huniade sau Hunyadi, iar primarul se numea Ioan Huniade.
„Zăciani este, fără îndoială, unul dintre cele mai vechi sate nemeșești (n.r. românești). Nemeșii de aici se și mândresc mai mult ca oricare alții cu originea lor, dovedită prin diplome păstrate cu multă grijă și mai ales de vreo câțiva care poartă numele marelui erou Ioan Huniade. În 1510, mai mulți locuitori nobili din Zăicani au dobândit de la regele Vladislau ca nouă donațiune satul Zăicani, pe care îl avuseseră strămoșii lor. Originalul diplomei se păstrează cu mare grijă de către primarul Ioan Huniade în lada satului”, arăta preotul Jacob Radu, în „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului” (1909).
În cinstea lui Ioan de Hunedoara, în toamna anului 1896, în satul Zeicani din Hunedoara a fost dezvelit „Buzduganul din Zeicani” – un monument de fier, înalt de doi metri şi greu de peste o tonă, realizat la Uzinele de Fier din Hunedoara.
Pe placa sa memorială era amintită victoria oştilor lui Ioan de Hunedoara împotriva otomanilor, şi împlinirea unui mileniu de la descălecatul ungurilor în Câmpia Panonică.
„Iancu de Hunedoara, cu cei 15 000 de viteji ai săi, în acest defileu a zdrobit la 6 septembrie 1442 armata invadatoare a beglerbegului Şehabeddin (n.r. care ar fi intrat în Porțile de Fier ale Transilvaniei cu circa 80.000 de soldați). Acest monument a fost ridicat de locuitorii comitatului Hunedoara pentru a comemora această victorie strălucită, cu ocazia împlinirii a o mie de ani de la Descălecat”, informa placa de fier a monumentului.
Buzduganul din Zeicani fusese ridicat pe locul unui monument mai vechi, dispărut cu timpul. Noul monument, era privit cu admirație de maghiari, la fel și un alt buzdugan, similar, amplasat tot în 1896 în Pasul Vulcan.
„Din proprie iniţiativă, locuitorii judeţului Hunedoara au îmbogăţit seria relicvelor milenare cu două monumente care vor servi drept simbol al fraternităţii româno-maghiare pentru generaţiile viitoare, pe lângă faptul că surprind marile virtuţi ale poporului. În luptele lui Ioan de Hunedoara, cel mai mare cavaler al Evului Mediu şi al coroanei maghiare, neînfricatul cavaler al creştinismului şi-a pecetluit patriotismul cu sângele tuturor locuitorilor judeţului Hunedoara”, scria istoricul Teglas Gabor, la inaugurarea monumentelor, în „Ziarul de Duminică” (20 septembrie 1896, Budapesta).
Încă de la începuturile sale, buzduganul din Zeicani a stârnit nemulțumirea unor istorici români.
„În anul 1896, Societatea istorică din Deva a ridicat alt monument, în locul celui ruinat și dispărut, în formă de topuz de fier țintat, o măciucă țintuită cu colți de fier, ca o boabă de laur sau ciumăfaie. Inițiatorii acestui monument nu au avut nici măcar atâta simț creștinesc, ca să înalțe un semn creștinesc, o cruce, pe locul unde atâția creștini și-au vărsat sângele și au suferit moartea, nu numai pentru patrie, ci și pentru apărarea crucii lui Hristos”, arăta preotul Jacob Radu, în 1909.
Buzduganul din Zeicani, distrus după un secol
Buzduganul din Zeicani a reprezentat mult timp o atracție turistică și un loc de popas la intrarea în Porțile de fier ale Transilvaniei.
În primii ani după Revoluţia din Decembrie 1989, a fost demolat de persoane care nu au mai fost anchetate pentru distrugerea monumentului. Un tractor a fost folosit la demolarea buzduganului, însă autorităţile au arătat că nu i-au identificat pe autori.
Soclul pe care a fost aşezat buzduganul de fier a fost distrus, la rândul lui, la fel şi placa pe care era amintit Ioan de Hunedoara.
Localnicii cred că unul dintre motivele demolării a fost inscripţia în limba maghiară de pe monument, considerată ofensatoare de unii politicieni din partide naţionaliste.
Recent, un buzdugan celui de la Zeicani a fost ridicat, din lemn, în curtea unui complex din Sarmizegetusa. Locul unde se afla Buzduganul din Zeicani este împânzit de vegetație.
Se încarcă comentariile...
