Locul din România unde Imperiul Roman și-a înfipt cel mai adânc rădăcinile
0Cele mai prețioase vestigii ale așezărilor, industriei, turismului și infrastructurii din epoca romană s-au păstrat în Hunedoara, chiar dacă de-a lungul timpului au fost ignorate de localnici.
Aproape toate orașele și comunele Hunedoarei au păstrat rămășițe ale unor așezări antice romane, județul fiind unul dintre locurile din România cu cea mai mare concentrare de vestigii ale „moștenirii” Imperiului Roman. Multe dintre acestea au rămas neglijate de-a lungul timpului.
Cele mai vechi monumente din epoca romană se află în țara Hațegului, teritoriul de la Porțile de Fier ale Transilvaniei ajuns sub ocupație romană în jurul anului 101. Atunci, împăratul Traian a trecut Dunărea cu o armată impresionantă pentru a asedia cetățile dacice din munții Șureanu. I-a înfrânt pe daci la Tapae (trecătoarea dintre Banat și Transilvania) și s-a îndreptat apoi spre Sarmizegetusa Regia, devastând fortificațiile din jurul reședinței regale a lui Decebal.
Pacea dintre Decebal și Traian, care ar fi avut loc în 102 la porțile Sarmizegetusei Regia, a amânat cu trei - patru ani ocuparea și distrugerea capitalei dacilor, din jurul anului 106. În anii următori, Traian a înființat primul oraș roman de pe teritoriul cucerit din Dacia, Ulpia Traiana Sarmizegetusa – aflată în vecinătatea „Porților de Fier ale Transilvaniei”.
Orașul antic de la Porțile Transilvaniei
Ruinele capitalei provinciei Dacia ocupă o suprafaţă de peste 30 de hectare la poalele Retezatului şi ale Munţilor Poiana Ruscăi. Complexul arheologic dezvăluie un fost oraş cosmopolit şi înfloritor din Antichitate, în care trăiau peste 20.000 de oameni, cu o mulţime de clădiri administrative şi palate impozante, cu temple închinate zeităţilor romane şi cu un amfiteatru care putea primi peste 5.000 de spectatori. Viața localnicilor din Ulpia Traiana Sarmizegetusa nu a fost însă una tihnită.
În primele două secole de existență, capitala din țara Hațegului a fost adesea ţinta atacurilor armate ale dacilor liberi şi ale altor triburi, iar invazia popoarelor migratoare au dus în final la părăsirea ei.
De la sfârșitul secolului al treilea, după ce împăratul Aurelian a hotărât retragerea peste Dunăre a armatei şi funcţionarilor, urmaţi şi de proprietarii de pământ şi de sclavi, oraşul a mai supraviețuit cu o populaţie împuţinată şi modestă. Localnicii au continuat să trăiască în palatele părăsite şi să se adăpostească în fața atacurilor în amfiteatrul transformat într-o fortăreaţă. Năvălirea hunilor a dus însă la distrugerea definitivă a Sarmizegetusei și a celorlalte așezări antice din împrejurimile sale.
Rămășițele lor au fost folosite începând din Evul Mediu pentru ridicarea altor așezări și a celor mai vechi biserici de piatră din România, aflate în câmpia Hațegului și pe valea Streiului.
Hunedoara împâncită de castre romane
Alături de ruinele noii capitale a provinciei romane din Dacia, tot de la începutul secolului al doilea datează castrele romane care au împânzit ținuturile Hunedoarei, cele mai multe fiind plasate strategic în împrejurimile Sarmizegetusei Regia.
Pe culmile Munţilor Şureanu romanii au amenajat cele mai întinse astfel de tabere, în timpul războaielor cu dacii. În împrejurimile capitalei dacilor au fost identificate de-a lungul timpului cel puţin şase castre de marş romane: Vârful lui Pătru, Jigoru Mare, Comărnicel I, Comărnicel II, Comărnicel III şi Muncel. Alte tabere au fost indicate, mai recent, pe dealurile Prisaca, Şesului şi Cornu Pietrii.
„Ce era, de fapt, un castru de marş: era o fortificaţie temporară, cu o incintă constituită dintr-un val de pământ şi un şanţ în faţă, unde romanii stăteau în corturi pentru scurt timp, fiind, de regulă, construite la distanţe de “o zi de marş” (25-30 kilometri) unele faţă de celelalte”, informa Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei.
Fostele tabere militare romane au fost descoperite începând din secolul al XVIII-lea, însă abia în secolul XX au început să atragă atenţia arheologilor. Identificarea i-a ajutat pe oamenii de ştiinţă să reconstituie traseele pe care armata romană le-a făcut pentru a cuceri cetăţile dacice, urmând crestele Parângului, Şureanului şi ale Munţilor Orăştiei. Prin programe ca Google Earth, unele castre din Munții Șureanu sunt vizibile prin satelit, însă accesul la ele este dificil, din cauza terenului și a lipsei drumurilor.
Vestigiile industriei, infrastructurii și turismului antic
În afara vechilor construcții militare, ținuturile Hunedoarei păstrează vestigiile a zeci de așezări civile.
Cele mai cunoscute dintre ele sunt „villa rustica”, înființate în cele mai fertile locuri de pe teritoriul Hunedoarei. Fostele moșii ale veteranilor romani se găsesc în aproape fiecare localitate din țara Hațegului, de pe Valea Streiului, de la poalele Retezatului şi de pe Valea Mureşului.
În apropierea lor, mai multe castre romane funcționau pentru a asigura stabilitatea într-o zonă aflată la frontierele noii provincii, valoroasă pentru resursele sale naturale. Un astfel de loc poate fi văzut în apropierea Devei, la Vețel, unde s-au păstrat ruinele așezării romane Micia.
Tot în Hunedoara s-au păstrat rămășițele unora dintre primelor drumuri construite de romani în Dacia. Unul dintre cele mai bine conservate drumuri antice poate fi văzut în vecinătatea orașului Geoagiu și a castrului roman Cigmău, de pe malul Mureșului.
O mulțime de exploatări miniere de fier și de aur au funcționat sub ocupația romană în munții Poiana Ruscă și Metaliferi, iar vestigii ale unora dintre ele s-au păstrat de-a lungul timpului. Cel mai cunoscut dintre monumentele miniere este galeria „Treptele Romane” din vecinătatea orașului Brad. Rămășițele unor cariere antice de piatră și ale unor așezări de pietrari de pe valea Mureșului oferă și ele informații despre activitățile industriale din zonă.
Alături de resursele minerale și de terenurile fertile, apele termale din ținuturile Hunedoarei au stârnit și ele interesul romanilor. Două dintre cele trei „staţiuni” cu ape termale cunoscute din Antichitate în provincia romană Dacia au fost înființate pe teritoriul actual al judeţului Hunedoara.
Apele de la Geoagiu au fost cunoscute în Antichitate sub numele „Thermae Germisara“. Arheologii au descoperit aici rămăşiţele unei aşezări prospere în Antichitate, frecventată de daci și romani, apropiate minelor de aur din Transilvania.
În centrul ei, un bazin natural înconjurat de temple era locul unde anticii aduceau ofrande zeităților. Pe malul Streiului, în apropiere de Călan, au funcționat termele de la Aquae, un bazin săpat în stâncă de romani, pentru a capta apele a trei izvoare subterane.
Se încarcă comentariile...
