Laurenţiu Borca, profu’ de religie

Laurenţiu Borca

A fost „atins” de latura mistică a vieţii când i-a murit bunica. Apoi, vizitele făcute regulat la seminarul unde învăţa fratele său, Florin, i-au arătat drumul în viaţă: acela de a deveni preot.

PROFIL
Născut. 12.06.1975
Studii. Facultatea de Teologie Ordodoxă Arad
Experienţă. Profesor de religie
Familie. Necăsătorit

Pentru hunedorenul Laurenţiu Borca, viaţa s-a dovedit a fi un lung şir de provocări, cărora a încercat să le facă faţă cât mai bine. Moartea buncii sale l-a marcat profund. Avea numai 13 ani şi a început să-l viziteze pe fratele său, care învăţa la seminar. Apoi s-a hotărât să se facă preot. „După terminarea liceului am fost admis la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Arad, secţia teologie pastorală. A fost ca o chemare pentru mine şi astăzi nu regret acest pas. Am terminat facultatea, dar, pentru că încă nu m-am căsătorit, am ales să predau religia elevilor de liceu”, povesteşte Borca.
În timpul facultăţii, Laurenţiu a lucrat timp de trei ani ca brancardier la echipa UTA Arad. Aşa a avut ocazia să fie alături de jucătorii săi favoriţi. A văzut toate meciurile echipei şi s-a ales cu o mulţime de suveniruri de la marii fotbalişti. Cel mai drag îi este tricoul camerunezului Jeremy N’ Jock. „L-am scos cu targa de pe teren pe atacantul camerunez care era accidentat. La sfârşitul meciului mi-a oferit tricoul lui. Este o amintire la care ţin foarte mult’, spune Borca.
Hunedorenul spune că mai are alte două sporturi de care este de-a dreptul pasionat: Formula 1 şi darts-ul. „Din 2002 mă duc în fiecare an la Budapesta pentru a vedea  cursele de Formula 1 de la Hungaroring. De acolo sunt şi corespondent pentru un ziar local şi am avut o perioadă când transmiteam şi pentru un post de televiziune locală”, spune hunedoreanul. În privinţa predării religiei, Laurenţiu spune că o face cu mare plăcere. Elevii sunt foarte ataşaţi de el. Mărturie stă faptul că este considerat de elevi printre cei mai „de gaşcă“ profesori din liceu. „Mă bucur când văd că elevii au atracţie faţă de religie şi învăţăturile ei. Sunt mulţi care merg frecvent la biserică şi care învaţă cu plăcere ceea ce le predau. E adevărat că am constatat că elevii din alte culte religioase au mai multe cunoştinţe biblice decât elevii crescuţi în religia ortodoxă. Dar rolul meu este tocmai de a-i învăţa”, crede profesorul.
În opinia lui Laurenţiu, doar preoţii şi profesorii care au terminat secţia pastorală a Facultăţii de Teologie ar trebui să predea religie. „Cei care au terminat alte secţii ale Facultăţii de Teologie ar trebui să stea deoparte atunci când vine vorba de predarea religiei”, spune Laurenţiu.

Întrebări şi răspunsuri

Ce alte activităţi religioase mai desfăşuraţi?
În 2007 am înfiinţat un cvartet vocal bărbătesc. Se numeşte cvartetul Armonia şi interpretăm colinde. Prima invitaţie la un concert am avut-o din partea profesorului şi dirijorului Gelu Onţanu. Au urmat apoi invitaţii din partea tuturor reprezentanţilor instituţiilor locale. Intenţionăm să scoatem şi un CD, în care să prezentăm interpretări originale ale unor colinde de Crăciun.

Există elevi pe care îi îndrumaţi să devină teologi?
Da. Sunt elevi care chiar simt o atracţie pentru partea divină. Sunt foarte conştincioşi, merg la slujba de dimineaţă, se roagă şi sunt adevărate exemple morale pentru colegii lor. Îi sfătuiesc să urmeze o şcoală de teologie şi unii îmi urmează sfatul. În rest, mă înţeleg foarte bine cu elevii mei. Poate şi pentru că sunt tânăr, iar ei se ataşează mai uşor de mine. Mă privesc ca pe unul de-al lor.

Ce-i place
Lui Laurenţiu îi plac dimineţile de vară şi sportul. „Sunt fan Jiul Petroşani şi UTA Arad. Probabil că, dacă ar ajunge să joace una împotriva celeilalte, aş ţine cu Jiul. Tatăl meu a tipărit programul meciurilor Jiului Petroşani timp de 20 de ani”, spune profesorul.

Ce nu-i place
„Nu suport oamenii care încă îşi duc gunoiul cu găleata la tomberon. Mă disperă trecerea alarmantă a timpului. Vreau să înfiinţez o asociaţie care să protesteze împotriva acestui lucru: trecerea alarmantă a timpului”, spune mai în glumă, mai în serios, profesorul.