FOTO Trăiesc pe banii germanilor în satele de basm ale Hunedoarei. Povestea unui fugar din comunism, întors în ţară
0
În satele Orăştiei, unde a trăit cea mai importantă comunitate de saşi din zona rurală a Hunedoarei, familiile care au muncit ani buni în Germania se întorc pentru a se bucura acasă de pensiile mari, primite de la statul german.
Povestea lui Johann Henning poate fi un exemplu pentru modul în care poţi să îţi asiguri o bătrâneţe liniştită. Bărbatul are 55 de ani, se pregăteşte de pensionare, însă nu se teme de ea. A muncit în ultimii 30 de ani în Germania şi va primi o indemnizaţie suficient de mare încât să nu îşi facă griji pentru viitorul său. Mai ales, spune el, pentru că imediat după ce va fi pensionat, se va întoarce definitiv în satul său natal, Romos.
Prietenul său a refuzat Germania pentru o Dacia 1310
Johann Henning a plecat ilegal în Germania în anul 1982. A trecut frontiera verde a ţării, în Iugoslavia, prin zona localităţii Moraviţa. „În apropiere de frontieră la vremea „evadării” mele, mă însoţea un prieten. Însă el s-a oprit din drum şi s-a întors. A spus că a depus deja banii pentru o Dacia şi nu voia să îi piardă. Eu am plecat, nu m-am uitat în urmă, iar acum când m-am mai întâlnit cu el am văzut că într-adevăr mai avea Dacia aceea în garaj, pe butuci. Cu ea s-a ales doar, pentru că renunţase la Germania”, îşi aminteşte Johann.
Omul povesteşte că o dată ajuns la sârbi a fost închis pentru două săptămâni într-un fel de lagăr, apoi lăsat să plece, şi la scurt timp a ajuns, legal, în Germania. „Deşi existau două milioane de şomeri la acea vreme, în Germania mi-am găsit în doar câteva zile de lucru. Am rămas acolo şi lucrez de peste 30 de ani”, a povestit Johann. Hunedoreanul naturalizat în Germania lucrează de ani buni într-o mare termocentrală din zona oraşului Frankfurt.
Românii nu au educaţia muncii
Cu trei ani înainte de pensionare, Johann îşi face planuri pentru a se întoarce în România. Îşi petrece concediile în Romos, unde se va stabili. „Voi primi pensie de la statul german, una destul de mare ţinând cont de anii lucraţi în Germania şi de funcţia de mare responsabilitate pe care am avut-o. Dar prefer să vin acasă, pentru că am mult mai multe lucruri pe care vreau să le fac aici, decât aş putea să fac în Germania, ca pensionar”, a povestit Johann Henning. Deja bărbatul a început câteva mici investiţii în gospodăria sa: îi ridică un gard din beton şi a înfiinţat un solariu.
Fiul său, Richard, s-a născut în Germania şi l-a însoţit în concediile sale în România. Tânărul preferă să locuiască şi să muncească în Occident, fără a avea dorinţa că se va stabili vreodată în satul natal al părinţilor săi.
„Românii de aici au altă mentalitate decât cei care s-au stabilit în Germania. Aici, de exemplu, oamenii se gîndesc prea mult să obţină repede şi uşor bani, chiar făsă ră muncească. În Germania, dacă nu te ţii de muncă, nu eşti acceptat. Nu permite nimeni unui angajat să chiulească de la lucru sau să întârzie nemotivat”, povesteşte tânărul.
Mulţi dintre românii plecaţi nu s-au mai întors
Johann Henning nu este singurul din Romos care a muncit zeci de ani în Germania şi se va întoarce la pensie în ţară. În satul de la marginea Orăştiei a trăit una dintre cele mai importante comunităţi de saşi din judeţul Hunedoara. Anul acesta mai multe familii de germani s-au întors în satele comunei Romos.
„Au petrecut concediile, au chefuit şi se întorc la muncă în Germania. Cei mai în vârstă vor rămâne aici, după pensionare. E un loc frumos, unde merită să trăieşti”, crede Johann.
Comuna Romos, de la marginea Orăştiei, are puţin peste 3.000 de locuitori. Zona este considerată una dintre cele mai frumoase ale Hunedoarei. Aici a trăit o comunitate puternică de saşi, dar în prezesnt sunt mai puţin de 20 de familii. „Mulţi dintre cei cu care copilăream au rămas în Germania. Au murit acolo, iar copiii lor, tinerii, nu s-au mai întors pentru că nu sunt interesaţi de a locui aici”, spune Petre, un localnic din Romos, arătând spre una dintre casele părăsite şi pustii ale saşilor.
Vă recomandăm şi:
Se încarcă comentariile...
