Fântâna zeilor și apele cu „efect paranormal”, invadate de români. Oamenii le-au umplut cu bani VIDEO
0Câteva izvoare din România au intrat în legendă ca locuri vindecătoare sau încărcate de energii. Mulți dintre oaspeții lor lasă aici bani, în semn de mulțumire sau în speranța împlinirii unor dorințe.
Mai multe izvoare din Munții Hunedoarei au devenit faimoase pentru calitățile lor terapeutice. Sunt cunoscute de secole, iar în jurul lor s-au creat legende.
Pârâul Slivuț, care traversează curtea Mănăstirii Prislop, este cunoscut de mai multe secole ca loc binefăcător. La începutul anilor 1900, când mănăstirea din Țara Hațegului a fost restaurată, localnicii au amenajat aici un mic lac, alimentat de izvor.
Atât ochiul de apă, cât și pârâul din mănăstire sunt pline de monede și bancnote aruncate de oaspeții așezământului, ca semn de mulțumire sau în speranța împlinirii unor dorințe.
La Mănăstirea Prislop a fost înmormântată Saphira (Zamfira), fiica domnitorului muntean Moise Vodă Basarab.
Izvorul de la Mănăstirea Prislop
La mijlocul secolului al XVI-lea, domniţa s-a refugiat în Ardeal, după ce tatăl ei a fost ucis. A vizitat mănăstirea din Ţara Haţegului, iar potrivit unor legende, după ce a băut din apa izvorului de la Prislop s-a vindecat de boala de care suferea.
Atunci, ea a decis să restaureze din temelii biserica şi să-i dăruiască odoare scumpe şi „o icoană făcătoare de minuni”.
„Tradiția spune că, fiind Zamfira bolnavă, i s-a arătat în vis o solie dumnezeiască și i-a zis că dacă va bea din izvorul Prislopului se va însănătoși. Dânsa a plecat să caute izvorul și tot întreba pe oameni unde sunt Prisloapele, dar nu l-a aflat. După ce s-a întors acasă, i s-a arătat iarăși vedenia și i-a spus să întrebe unde este Izvorul Prislopului și nu unde sunt Prisloapele, și i-a spus mai acurat locul unde se află izvorul făcător de minuni. Urmând aceste îndrumări, a mers din nou, a aflat izvorul, a băut din el și s-a însănătoșit. În semn de mulțumire, apoi a cumpărat acel loc și a zidit aproape de izvor mănăstirea”, relata preotul Jacob Radu, în 1909.
Călugărul Ioan de la Silvaș, declarat sfânt al românilor, a locuit într-o chilie săpată în piatră în vecinătatea bisericii medievale, deasupra izvorului. Cu apa din pârâu ar fi vindecat localnicii care ajungeau la el.
„Izvorul l-a făcut de leac și poporul a pus deasupra izvorului icoana Maicii Domnului și a început a merge acolo ca la un loc sfânt, ca să se vindece de boalele lor”, arăta preotul de la începutul secolului XX, în volumul „Istoria vicariatului greco-catolic al Hațegului”.
În prezent, în preajma izvorului și a lacului său oaspeții mănăstirii pot vedea mai multe indicatoare în care sunt atenționați să nu arunce bani în apă.
Izvorul tămăduirii din satul Ciungani
Satul Ciungani se dezvăluie turiştilor de-a lungul unui pârâu care şerpuieşte printre dealurile şi pădurile Zarandului. Cu case risipite de munte, aşezarea din comuna Vaţa de Jos oferă privelişti aparte, dominate de o biserică din lemn, veche de patru secole, numită de localnici „biserica îngerilor”.
Un turn de 14 metri face ca așezământul să fie cel mai înalt dintre bisericile de lemn hunedorene. Sătenii povestesc că în ziua în care urma să înceapă construcţia oamenii nu au căzut de acord asupra locului acesteia. Îngerii ar fi mutat bârnele de pe dealul aflat de cealaltă parte a pârâului care străbate satul.
În apropiere de biserică, s-ar fi petrecut alte miracole. În pădurea de la marginea satului Ciungani se află un izvor pe care sătenii îl consideră tămăduitor şi în jurul căruia s-au strâns de-a lungul ultimilor ani un număr impresionant de monede. I-au pus numele Izvorul cu leac și aproape fiecare localnic vine aici pentru a-și aduce apă.
Fântâna zeilor din Sarmizegetusa Regia
O baie antică, numită şi „fântâna zeilor”, ar fi funcţionat în Sarmizegetusa Regia, în preajma templelor capitalei dacilor. Acum, în acest loc la începutul anilor ’80, a fost captat un izvor, unde tot mai mulți turiști vin pentru a-și umple cu apă bidoanele.
Oaspeţii din Sarmizegetusa Regia găsesc aici izvorul care ar fi putut alimenta în Antichitate misterioasa „fântână a zeilor”.
Apele sale, care ajung în incinta sacra a Sarmizegetusei Regia, sunt preluate de sistemul de canalizare amenajat în anii '80, apoi se scurg de pe terasă în pădure.
Izvorul amenajat în 1980 este căutat pentru puritatea şi prospeţimea apei sale, iar unii turişti l-au botezat „izvorul lui Zamolxis”.
Un mit recent, inventat de turiştii mai religioşi, explică legătura dintre Sarmizegetusa Regia şi Mănăstirea Prislop. Se spune că oamenii care se apropie de izvorul din Sarmizegetusa Regia pot auzi bătăile clopotelor de la mănăstire.
De fapt, sunetele asemănătoare bătăilor unor clopote provin din căminul de scurgere al izvorului şi sunt cauzate de căderea apei de la înălţime.
Izvorul împăratului Franz Joseph, din Pădurea de Argint
La marginea satului Săcărâmb din munţii Metaliferi se întinde o pădure de fagi despre care localnicii susţin că ae efecte neobişnuite asupra oaspeţilor săi.
În mijlocul pădurii, la poalele vârfului Gurguiata, de peste 1.000 de metri, se află un izvor legendar. Unii localnici relatau la mijlocul secolului al XIX-lea, aici a poposit alaiul împăratului Franz Joseph, în timpul călătoriei sale în Transilvania.
„Povestea spune că împăratul a traversat pădurea, pe drumul pe care aurul extras de mineri era transportat spre Zlatna, oprindu-se în dreptul unui izvor. Aici a luat masa şi a băut din apa tămăduitoare a izvorului, despre care se spune că a aflat că aduce binefaceri sănătăţii. Apa acestui izvor este foarte pură şi este încărcată de energie, lucru stabilit de numeroase studii“, relata Alexandru Pavel Tokar, autor al monografiei Săcărâmbului.
Un monument de piatră, ascuns în pădure, la capătul unei poteci care urcă din drum pe lângă izvor, aminteşte de legenda locului. Deasupra izvorului, un foişor de lemn, înălţat sub forma unei piramide, reprezintă, potrivit unor localnici, cel mai revigorant loc din Pădurea de Argint.
În ultimii ani, a devenit o destinaţie pentru amatorii de meditaţie din toate colţurile ţării, dar şi pentru cei aflaţi în căutarea senzaţiilor tari.