Cum a devenit Ioan de Hunedoara brandul de ţară al Ungariei. Succesul răsunător al apelor miraculoase ce purtau numele voievodului român
0Iancu de Hunedoara a fost o personalitate reprezentantivă în istoria românilor, dar pentru maghiari a devenit, în trecut, şi un brand de ţară. Cea mai exportată băutură a Ungariei, o apă minerală tămăduitoare, a devenit celebră în întreaga lume sub numele „Janos Hunyadi” (Ioan de Hunedoara). Brandul internaţional numit după voievodul hunedorean a avut succes timp de mai multe decenii în Statele Unite ale Americii.
Povestea apei minerale tămăduitoare „Janos Hunyadi” (Ioan de Hunedoara) a început în anul 1863, când evreul Andras Saxlehner a decis să profite de izvoarele din pământul achiziţionat lângă Buda, de la un ţăran. Saxlehner a înfiinţat compania „Janos Hunyadi”, iar cu permisiunea administraţiei din Buda a decis să îmbutelieze apa minerală, sub numele voievodului român, guvernator al Ungariei în secolul XV.
Pe terenul aflat în posesia lui Andras Saxlehner existau 112 izvoare care produceau o cantitate substanţială de apă, cu aceleaşi caracteristici chimice. Izvoarele au fost captate printr-un sistem de conducte în cisterne subterane, de unde erau îmbuteliate. Potrivit istoricilor, faima efectelor benefice ale apei cu efect calman şi laxativ s-a răspândit repede, mai ales pentru că era recomandată de medici, iar o dată cu ea a crescut şi imperiul afacerilor construit de Andras Saxlehner.
La sfârşitul secolului XIX, compania „Janos Hunyadi” exporta apele îmbuteliate în întreaga Europă şi mai ales în Statele Unite ale Americii.
În reclamele din ziarele americane ale secolului XIX, apa „Ioan de Hunedoara” era prezentată ca având efecte miraculoase, vindecătoare a afecţiunilor de colon, rinichi, ficat, a tulburărilor neurologice şi digestive, benefică pentru persoanele cu obezitate, febră şi alte tulburări. Medicii renumiţi ai vremii o recomandau.
„Apele Hunyadi Janos au devenit foarte populare, iar un număr mare de ape sunt oferite acum sub nume care conţin titlul Hunyadi şi în sticle sau sub etichete asemănătoare celor pe care de mult timp le foloseşte compania din Budapesta. Cuvântul Hunyadi a devenit generic pentru apele minerale din Ungaria”, relata The New York Times într-un articol publicat în 1893.
„În vremea sa, numele lui Ioan de Hunedoara era sinonim cu faptele de vitejie în luptă şi de distrugere a vieţii. Astăzi el este sinonim cu conservarea sănătăţii şi a vieţii”, informa Pacific Medical Journal în 1898, descriind efectele apelor Hunyadi Janos.
„Povestea originalului Hunyadi este cea a faimosului războinic, om de stat şi guvernator al Ungariei din secolul XV. Faimoasele ape minerale au fost numite după acest erou în vremea în care au fost descoperite, în urmă cu patru decenii, de Andreas Saxlehner, cel care a vrut astfel să facă din numele apelor unul mai familiar pentru public decât cel al purtătorului originar al numelui”, relatau jurnaliştii ziarului american The World, din New York, în 1899.
Succesul răsunător al apei Hunyadi
Peste şase milioane de sticle erau vândute la 1900. Saxlehner devenise unul dintre cei mai bogaţi oameni din Ungaria. Îşi construise un palat impunător în Budapesta. Proprietarul companiei a murit în 1889, iar afacerea a fost preluată de văduva sa Emilie şi fiul Kalman.
Exporturile în cantităţi industriale au continuat până în primii ani ai secolului XX. Succesul apei curative cu numele voievodului român a atras concurenţa. Alte companii au început să producă ape sub acelaşi nume sau cu denumiri asemănătoare, ce revendicau aceleaşi proprietăţi curative. De asemenea, mai multe procese de răsunet au avut loc în Statele Unite şi în Anglia între proprietarii brandului „Ianos Hunyadi” şi companiile prin care producătorii exportau apa îmbuteliată. Justiţia a interzis altor companii să vândă ape sub denumiri care implicau numele „Hunyadi”, în afara în cazul în care specificau că importurile provin de la firma fondată de Andras Saxlehner.
În timpul primului război mondial, marea afacere dezvoltată de familia Saxlehner în Statele Unite a fost confiscată de guvernul american, pe motiv că era condusă de un cetăţean inamic. Compania din SUA a fost scoasă în 1921 la licitaţie, fiind achiziţionată de un concern care producea şi arme de foc. Şi-a continuat activitatea până în SUA până în anii 1930, ai marii crize economice, iar în Ungaria până în 1938, potrivit istoricilor. Sticlele de colecţie şi etichetele brandului „Hunyadi Janos” sunt vândute în prezent pe Internet.
Vă recomandăm şi:
Ioan de Hunedoara a murit de ciumă, la scurt timp după ce îi alungase pe turci de la porţile Belgradului. Matia, fiul său devenit rege al Ungariei, a murit intoxicat de plumb, iar fratele său mai mare Ladislau a fost decapitat. Şirul de tragedii neaşteptate, unele inexplicabile, din familia Huniazilor au curmat devreme istoria unei familii puternice, care a dominat Transilvania în secolul XV.
Elisabeta Szilagyi a ajuncat un rol important în cucerirea tronului Ungariei de către fiul ei Matia Corvin şi a contribuit la ascensiunea nobiliară a lui Ioan de Hunedoara. Totuşi, mai multe legende o înfăţişează într-o lumină nefavorabilă.
Povestea impresionantă a bătăliei de la Belgrad, în care armatele creştine conduse de Ioan de Hunedoara au rezistat eroic în faţa invadatorilor otomani ai Belgradului, l-au transformat pe voievodul transilvănean într-un erou al Creştinătăţii. Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria României, Ungariei şi a Balcanilor.
Nicolae Iorga a lăsat posterităţii unele dintre cele mai memorabile descrieri ale lui Ioan de Hunedoara şi ale lui Matia Corvin. Istoricul i-a prezentat pe voievodul Ioan de Hunedoara şi pe fiul său ajuns pe tronul Ungariei într-o carte publicată în 1906, cu titlul „Neamul Românesc şi Ţara Ungurească”, în care a relatat despre Hunedoara şi eroii ei.
Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.
Se încarcă comentariile...
