Matia Corvin, regele maghiar care l-a ţinut prizonier pe Ţepeş. Zece lucruri mai puţin ştiute despre fiul lui Ioan de Hunedoara: cine l-a otrăvit
0
Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, a devenit rege al Ungariei la vârsta de 15 ani şi a condus ţara timp de peste trei decenii, între 1458 şi 1490. A fost una dintre marile personalităţi din istoria Transilvaniei şi a Europei, deşi cercetătorii români nu l-au privit, în general, cu aceeaşi fascinaţie şi simpatie cu care este privit tatăl său.
În 23 februarie s-au împlinit 572 de ani de la naşterea lui Matia Corvin, fiul cel mic al lui voievodului român Ioan de Hunedoara, cel care avea să urce pe tronul Ungariei. Matia s-a născut în Cluj-Napoca, iar la 15 ani a devenit rege. A domnit 32 de ani şi a rămas în istorie drept unul dintre cei mai importanţi conducători ai Ungariei, ţară care includea atunci şi Transilvania. În vremea domniei sale, Ungaria a cunoscut cea mai vastă întindere din istoria sa.
De numele lui Matia au fost legate, însă, şi episoade mai puţin fericite din istoria poporului român: ţinerea în captivitate, timp de 12 ani, a lui Vlad Ţepeş şi conflictele cu Ştefan cel Mare. O serie de aspecte şi evenimente din viaţa lui Matia Corvin au rămas mai puţin cunoscute publicului larg.
1. Matia sau Matei
Matia Corvin (în maghiară Hunyadi Mátyás, în latină Matthias Corvinus, în germană Matthias Corvinus, în croată Matija Korvin; n. 23 februarie 1443, Cluj - d. 6 aprilie 1490, Viena), a purtat la naştere numele de Matia de Hunedoara. El fusese botezat după Sfântul Matia, în Biserica Sfântul Mihail din Cluj. A primit acest nume fiind născut în ajunul zilei de 24 februarie, în care calendarul roman îl comemora pe Sfântul apostol Matia, cel ales în locul lui Iuda Iscariot, după sinuciderea acestuia din urmă. Din cauza frecvenţei reduse a numelui Matia în Transilvania, prenumele regelui a fost şi este pronunţat de români Matei sau Mateiaş. Epitetul Corvinus provine de la stema familiei, ce conţinea un corb (corvus în latină).
2. A ajuns rege la o vârstă fragedă, în urma unui complot
Potrivit istoricilor, la un an după moartea lui Ioan de Hunedoara, cei doi fii ai săi Matia şi Ladislau au fost trimişi în închisoare, la ordinele regelui Ladislau V (Postumul) al Ungariei, fiind acuzaţi de înaltă trădare. Fiul cel mare al lui Ioan, Ladislau Huniade, a fost decapitat, iar moartea sa a dus la o revoltă care l-a forţat pe rege să fugă în Boemia. Acesta l-a luat cu el pe Matia, însă mama tânărului de 15 ani, Elisabeta Huniade, şi unchiul său Mihai Szilagyi, au organizat armatele fidele fostului voievod, cu care au învins armatele marii nobilimi maghiare. Războiul civil a luat sfârşit o dată cu moartea fulgerătoare a regelui. Ladislau Postumul a murit în condiţii suspecte în Cetatea din Praga, fie otrăvit potrivit unor istorici, fie răpus de ciumă sau leucemie, potrivit altor cercetători. La scurt timp, cei mai mulţi dintre apropiaţii săi au fost ucişi la ordinele mamei lui Matia, iar Dieta Naţională reunită la Buda în 24 ianuarie 1548 l-a ales rege pe Matia, abia eliberat din captivitate.
3. Matia a avut o logodnică, două soţii şi un fiu ilegitim
Prima logodnică a lui Matia Corvin s-a numit Elisabeta de Celje, fiica contelui Ulrich II de Celje şi nepoata despotului Serbiei, George Brancovici. Potivit unei înţelegeri dintre Ioan de Hunedoara, George Brancovici, Matia şi nepoata conducătorului Serbiei au fost angajaţi în august 1451, într-o viitoare căsătorie. Elizabeta a fost trimisă apoi să locuiască în castelul din Hunedoara, în timp ce Matia va ajunge la Buda, în acelaşi timp, ca garanţie pentru a păstra pacea între cele două familii. Elisabeta a murit în 1455, la vârsta de 14 ani, înainte ca unuinea dintre cei doi să fie consfinţită. În 1463, Matia s-a căsătorit cu Catherine de Podebrady, fiica regelui George, al Boemiei. Catherine avea 13 ani, iar căsătoria a urmat acordului prin care Matia urma să devină rege al Boemiei. Un an mai târziu, tânăra a murit în timp ce dădea naştere unui prunc. Nou-născutul a murit şi el la scurt timp. În 1476, Matia s-a căsătorit cu Beatrice de Aragon, o orfană cu o avere impresionantă, însă mariajul celor doi nu i-a adus regelui un moştenitor. În schimb, Matia a avut un fiu nelegitim, Ioan Corvin, de la o amantă pe nume Barbara. Fiul său însă nu i-a urmat la tronul Ungariei.
4. Câte lupte a purtat Matia Corvin
Potrivit istoricilor, în cei 32 de ani petrecuţi la conducerea Ungariei, Matia a intrat în Imperiul Otoman de cinci ori, întotdeauna cu scop militar, s-a aventurat cu armata sa de zece ori pe teritoriul Boemiei, de doar două ori scopul fiind paşnic, iar dintre cele nouă expediţiile militare în provinciile Austriei, doar una, cea de negociere a unui acord de pace în 1470, a fost făcută fără armată, se arată în lucrarea Matthias Corvin, the King, editată în 2008, de Muzeul de Istorie din Budapesta. „Aceste expediţii sunt îndeajuns pentru a stabili calitatea de războinic adevărat a regelui, ceea ce nu era însă un fenomen excepţional pentru conducătorii din secolul al cinsprezecelea. Dar ceea ce-l deosebeşte pe Matia de predecesorii şi contemporanii săi este numărul mare de campanii militare pe care le-a condus personal. Aceste fapte îi arată personalitatea: îi plăcea să fie direct răspunzător de tot şi era foarte dificil ca lucrurile importante – iar războiul era cel mai important dintre ele – să se desfăşoare fără a putea fi controlate de el. Matia prefera să negocieze personal cu emisarii străini, în ciuda aparatului său diplomatic”, scria Richard Horvath, în volumul amintit.
5. Armata neagră a lui Matia
Armata lui Matia Corvin era cunoscută sub numele de „oastea neagră” fiind una dintre cele mai temute din acele vremuri. Potrivit istoricilor, „oastea neagră”, compusă în cea mai mare parte din mercenari, a activat între anii 1458 şi 1490. Cu ea Matia a cucerit o parte a Austriei, inclusiv Viena în 1485, şi ţinuturi din Boemia. Oastea de mercenari număra în 1487 până la 28.000 de oameni, având 20.000 de călăreţi şi 8.000 de infanterişti. Fiecare al patrulea soldat a avut o Archebuză în infanterie, spre deosebire de alte armate, unde raportul armelor de foc era mult mai mic. Armata lui Matia inspira teamă, dar şi fascinaţie, iar cei din preajma regelui aveau grijă ca imaginea ei să fie impunătoare. „Un exemplu bun al ceremonialului ocupaţiei unui oraş de către armata lui Matia este intrarea în Viena înfometată, în 1 iunie 1485. Potrivit martorilor oculari, la intrarea triumfală a lui Matia în Viena, era precedat de 32 de care încărcate cu provizii, urmate de 2.000 de călăreţi aleşi. Apoi urmau în alai 24 de cămile încărcate cu comori, apoi 400 de infanterişti, 24 de călugări şi alţi 1.000 de călăreţi cu ţinută aleasă. Matia Corvin era cel care atrăgea atenţia în alai, fiind personajul cel mai impunător din centrul altor 1.000 de oşteni în haine strălucitoare, ai căror cai erau împodobiţi din cap până în picioare. După grupul lui Matia urmau alţi 20 de infanterişti îmbrăcaţi ales, iar în finalul procesiunii erau aduşi 1.000 de vite pentru populaţia oraşului. Proviziile de mâncare erau aduse la începutul şi la finalul procesiunii, gestul fiind unul menit să câştige simpatia oamenilor. Comorile de pe cămile erau menite să arate cât de bogat era noul conducător al oraşului, iar intrarea teatrală avea ca scop să arate măreţia regelui. Doar o parte din armata lui Matia intra în oraş”, relata istoricul maghiar Andras Kubinyi, în volumul Matthias The King, editat de Muzeul de Istorie din Budapesta. Moartea lui Matia Corvin a însemnat sfârşitul Armatei Negre, pentru că urmaşii săi la tron au considerat prea costisitoare întreţinerea unei astfel de armate.
6. A înfiinţat una dintre marile biblioteci ale Europei
Biblioteca Corviniana a fost una dintre cele mai renumite biblioteci ale lumii renascentiste, reprezentând la acea vreme cea mai mare colecţie de lucrări ştiinţifice din Europa. Potrivit cronicarului Antonio Bonfini, din copilărie, Matia era preocupat de studii şi învăţase mai multe limbi (latină, maghiară, italiană, poloneză, cehă şi germană), fiind preocupat mai ales de literatură şi de tratatele militare. Din 1460, spun istoricii, regele a început să colecţioneze cărţi pentru biblioteca sa Corviniana. Aceasta a ajuns să deţină aproape 3.000 de manuscrise sau "Corvinae" şi 4.000 - 5.000 de lucrări, multe de autori greci şi latini, studii de filozofie, teologie, istorie, drept, literatură, geografie, ştiinţe naturale, medicină, arhitectură. După ce turcii au invadat Ungaria în secolul XVI, biblioteca a fost împrăştiată şi doar o mică parte din manuscrise, circa 650, au fost păstrate şi se află în prezent în biblioteci din Europa. Articole din Biblioteca Corviniana au fost înscrise în Memoria Registrului Mondial UNESCO în 2005, ca recunoaştere a semnificaţiei lor istorice. Din punct de vedere financiar, Matia Corvin era mai bogat decât împăratul Sfântului Imperiu Roman Frederik III. Aşa se explică sumele imense cheltuite pe cărţi şi manuscrise. La curtea sa, Matei avea în permanenţă 30 de scribi, experţi în pictură şi gravori, potrivit mărturiilor lui Olahus.
7. S-a înrudit cu Vlad Ţepeş
Domnitorul Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş, s-a căsătorit cu o rudă regelui Matia Corvin, pentru a întări relaţiile între cele două ţări. Potrivit autorilor Povestirilor despre Dracula, soţia lui Ţepeş ar fi fost chiar una dintre surorile lui Matia, însă alţi istorici precizează că aceasta ar fi fost fie o verişoară a regelui, fie o rudă a unchiului său Mihai Szilagyi. Înrudirea a fost considerată o alianţă politică dintre cei doi domnitori, una pe care sultanul a încercat să o împiedice, trimiţându-şi solii înaintea lui Vlad Ţepeş, scria Nicolae Stoicescu, autor al biografiei lui Vlad Ţepeş, publicată în 1976, de editura Academiei. „Turcii, cei mai înverşunaţi duşmani ai crucii lui Cristos, au trimis solii lor cei mari ca să nu ţinem pacea şi unirea făcută între serenitatea voastră şi noi şi să nu căutam a celebra căsătoria, ci să ne alipim numai la ei şi să mergem la Poarta împărăţiei turceşti”, înştiinţa Vlad Ţepeş pe regele Maria, la 11 februarie 1462, potrivit istoricului Nicolae Stoicescu.
8. L-a ţinut în captivitate 12 ani pe Vlad Ţepeş
În iarna anului 1461 – 1462, Vlad Ţepeş organizează o campanie de arme la sud de Dunăre, în urma căreia mai multe sate au fost pustiite, iar peste 20.000 de turci au pierit sub armele românilor. Numărul morţilor a fost indicat de însuşi Vlad Ţepeş într-o scrisoare adresată lui Matia Corvin, cu care se aliase în anii precedenţi. În aceeaşi scrisoare, Vlad îi cere ajutor regelui, pentru a face faţă viitoarelor represalii din partea Imperiului Otoman. Speră că îl va primi, însă ajutorul întârzie. Matia ajunge în Transilvania, în tomana anului 1462, unde Ţepeş se refugiase.
„Însuşi cronicarul oficial al regelui Matei, italianul A. Bonfini, care cunoştea bine toate acţiunile patronului său, îşi mărturisea nedumerirea cind scria: Regele spunea că se duce în Ţara Românească pentru a elibera din mâinile turcilor pe Dracula, căruia îi dăduse în căsătorie pe o rudă a sa de sânge. Pornind într-acolo, nu ştiu din ce cauză, căci aceasta nimănui nu i-a fost destul de lămurit, l-a luat prins pe Dracula în Transilvania. Cât despre celălalt Dracula (n.a. Radu cel Frumos), orânduit de turci peste acea ţară, l-a confirmat împotriva părerii tuturor”, scria Nicolae Stoicescu, în volumul Vlad Ţepeş, publicat de Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice, în 1976. Astfel, din toamna anului 1462, Ţepeş va fi ţinut în captivitate lângă Buda, timp de 12 ani. Potrivit istoricilor o scrisoare „de trădare” falsă, către sultan, pe care boierii i-au atribuit-o lui Vlad Ţepeş, ar fi stat la baza arestării domnitorului.
„Aşa-zisa scrisoare de trădare este redactata la Rothel (probabil Cisnădie) la 7 noiembrie 1462. În textul ei, cu o umilinţă ce nu-l caracterizează, Vlad Ţepeş se adresează sultanului, „Împăratul împăratilor şi domnul domnilor", rugându-l cu stăruinţă să-i ierte faptele. Întrucât cunoştea Transilvania şi Ungaria, promite că dacă Mahomed îl va ierta, ca răscumpărare a greşelii, îi va preda Transilvania, de unde îi va fi uşor sultanului să supună întreaga Ungarie. În încheiere Vlad Ţepeş promite sultanului că îi va fi un rob credincios. În ce ne priveşte, considerăm scrisoarea un fals, fie al saşilor din Transilvania, care doreau sa-l convingă astfel pe regele Matia să nu-l ajute pe vechiul lor duşman, fie mai probabil chiar al anturajului regelui, care căuta o justificare pentru gestul lui Matia”, scria istoricul Nicolae Stoicescu. Abia în 1475, Vlad Ţepeş, eliberat din captivitate, este repus în drepturi, la conducerea Ţării Româneşti.
9. Învins de Ştefan cel Mare, i-a dăruit două cetăţi
Relaţiile Ungariei cu Moldova nu au fost lipsite de tensiuni, în vremea lui Matia Corvin, chiar dacă în cea mai mare parte a domniei au fost de pace. Cel mai important conflict a avut loc în 1467, când Matia, în fruntea unei armate puternice, a întreprins o acţiune de pedepsire a Ţării Moldovei.
„Campania s-a desfăşurat în condiţii de iarnă, oastea regală a cucerit şi a ars mai multe oraşe din preajma Carpaţilor, ajungând la oraşul Baia, pe care l-a cucerit. După un popas de câteva zile, regele trebuia să-şi urmeze calea spre Suceava. Dar nu a fost dat să se întâmple acest lucru, deoarece Ştefan cel Mare, adunându-şi puterile, cu mai multe steaguri de oaste moldoveană de pe la ţinuturi, în frunte cu pârcălabii săi, a lovit Baia la 14 – 15 decembrie şi într-o încăierare puternică pe timp de noapte, cu mari pierderi de-o parte şi de alta, a cucerit-o, iar oastea ungară a fost pusă pe fugă. Însuşi regele Matia a fost rănit grav, salvându-şi viaţa cu mare dificultate. Această victorie a avut un larg ecou internaţional, crescând mult prestigiul Ţării Moldovei în faţa puterilor europene”, relatau istoricii Andrei Eşanu şi Valentina Eşanu, în volumul Epoca lui Ştefan cel Mare.
Lupta este menţionată şi în Cronicile slavo-române. „În anul 6975 [1467] noiembrie 19, s-a ridicat craiul unguresc Matiaş şi a coborât la Trotuş cu toată puterea ungurească. Şi au venit la târgul Romanului şi l-au ars. Şi apoi au venit la Baia. Şi a fost gândul lui Ştefan voievod şi a năvălit noaptea asupra lor la Baia. Şi i-a dat Dumnezeu în mâinile lui Ştefan voievod şi ale oastei lui. Şi au fost ucişi mare mulţime dintre ei. Şi craiul atunci a fost săgetat în luptă. Şi apoi s-au întors ruşinaţi pe alt drum mai scurt. Şi nu a fost cum au crezut ei, ci a fost cum era voia lui Dumnezeu. Şi în acelaşi an a răposat doamna Evdochia. Şi după câtva timp au făcut pace între dânşii, Ştefan voievod cu craiul unguresc, Matiaş şi încă, după împăcarea cea bună, a dăruit domnului nostru, Ştefan voievod, două cetăţi, anume cetatea de Baltă şi Ciceu; în ţara Ardealului, precum sunt şi până acum”.
10. Cum a murit Matia Corvin
Potrivit istoricilor, marea nobilime din Ungaria nu s-a împăcat cu prezenţa lui Matia pe tronul Ungariei şi a uneltit pentru a-l detrona. Potrivit unor istorici, marii nobili ar fi reuşit să-şi pună planul în aplicare cu ajutorul reginei Beatrice, soţia regelui. Medicul reginei îl trata de reumatism pe regele Matia otrăvindu-l cu plumb; astfel regele Matia Corvin muri încet, de saturnism, înainte să ajungă la vârsta de 50 de ani. La moartea lui Matei Corvin, în 1490, maghiarii au preferat pe tron ca succesor nu pe fiul lui Matei, Ioan Corvinus, ci pe Wladislaw de Boemia, stingând astfel dinastia Huniade. Ioan Corvin, fiul lui Matia, devenit ban al Croaţiei, a murit în anul 1502 în luptele cu turcii, exact ca bunicul său, Ioan de Hunedoara. Prin moartea în 1508 a copiilor lui Ioan Corvin se sfârşeşte şi neamul Huniazilor. La zece săptămâni de la moartea lui Matei Corvin, prin Tratatul de la Pressburg, Maximilian de Habsburg a câştigat tot ce a cucerit Matei Corvin în 10 ani de lupte. Văduva lui Ioan Corvin se va recăsători cu George von Brandenburg‑Ansbach.
Vă recomandăm şi:
Ioan de Hunedoara a fost una dintre cele mai importante personalităţi din istoria poporului român. A fost numit „atletul lui Hristos”, de Papa Calixt al III-lea, pentru modul în care armatele sale au apărat lumea creştină de invaziile otomanilor, iar adversarul său cel mai de temut, Mehmed al doilea Cuceritorul, a spus, la moartea voievodului, că „lumea nu a mai cunoscut, niciodată, un asemenea om”.
Zi istorică pentru Hunedoara: 570 de ani de la naşterea regelui Matia Corvin
Rege al Ungariei pentru mai mult de trei decenii Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara, născut în 23 februarie 1443 la Cluj, este un simbol al Transilvaniei şi al Hunedoarei, în castelul şi-a petrecut copilăria.
Elisabeta Szilágyi a fost „doamna de fier” din umbra celor mai mari nume din istoria Hunedoarei
Una dintre cele mai importante femei din istoria Transilvaniei şi-a legat numele de domnia lui Ioan Corvin de Hunedoara, a cărui soţie a fost, şi a fiului său Matei Corvin, domnitor vreme de trei decenii pe tronul Ungariei.
Angajaţii Castelului Corvinilor au făcut o descoperire impresionantă. Recent, în tmpul unui inventar realizat în arhivele muzeului, au dat peste un album de fotografii vechi, de la sfârşitul XIX, în care sunt prezentate Uzinele de fier ale Hunedoarei şi minele din împrejurimi. Albumul a fost publicat la Expoziţia Universală din 1889 de la Paris, ca o imagine a celor mai importante realizări industriale ale Imperiului Austro-Ungar.
Castelul în care „a trăit şi a păcătuit” Dracula se află în Hunedoara, scria în 1969 o celebră jurnalistă din Statele Unite ale Americii, Aline Mosby. Ea a fost cea care a pornit pe urmele personajului însetat de sânge din romanul lui Bram Stoker şi, cu peste cinci decenii în urmă, a descoperit că locul unde el trăise nu a fost Bran, ci Hunedoara.
Se încarcă comentariile...
