Video Castelul luxos al spionului Franz Nopcsa, refăcut din ruine. Fusese distrus dintr-un motiv straniu VIDEO

0
Publicat:

Un castel faimos din Țara Hațegului a revenit la viață și poate fi vizitat din nou, după aproape două decenii de când fusese abandonat. Castelul Nopcsa din Hunedoara a aparținut în trecut unuia dintre cei mai excentrici savanți din istoria României.

Castelul Nopcsa. Foto: Daniel Guță
Castelul Nopcsa. Foto: Daniel Guță

Castelul Nopcsa din Săcel, Hunedoara (video), părăsit la sfârșitul anilor ‘90 și lăsat în ruină în următorii ani, a fost restaurat și va fi transformat într-un muzeu dedicat Țării Hațegului. Lucrările s-au întins pe aproape cinci ani și au fost finanțate prin Planul Național de Dezvoltare Locală, investiția fiind de 11,5 milioane de lei.

Castelul luxos din Țara Hațegului a fost ridicat în urmă cu două secole de familia nobiliară Nopcsa, care l-a făcut să se distingă prin elementele sale de arhitectură medievală. Locul se înfățișa ca o fortăreață care veghea peste câmpiile Țării Hațegului, de la poalele Retezatului.

„Castelul a fost construit la începutul secolului al XIX-lea și a aparținut baronului Franz Nopcsa, savantul de numele căruia se leagă primele descoperiri ale fosilelor de dinozauri din Țara Hațegului. De altfel, domeniul se află pe teritoriul Geoparcului Internațional UNESCO Țara Hațegului și aproape de Munții Retezat”, a informat Consiliul Județean Hunedoara, administrator al monumentului istoric.

Castelul Nopcsa din Hunedoara a fost redeschis după două decenii în care fusese abandonat și ajunsese o ruină. În comunism, castelul luxos al savantului Franz Nopcsa funcționase ca școală pentru copii cu nevoi speciale, tabără și orfelinat. A fost abandonat la sfârșitul anilor ‘90, iar localnicii l-au devastat de mai multe ori în căutarea comorilor lui nobilului Vasile Nopcsa - numit și Față Neagră, unchiul omului de știință Franz Nopcsa. Timpul și-a pus, de asemenea, amprenta pe starea monumentului istoric.

„Lucrările realizate la Castelul Nopcsa au avut un grad ridicat de complexitate și au vizat refacerea acoperișului, reparații interioare și exterioare, finisaje și restaurări ale elementelor valoroase din punct de vedere arhitectural. La interior, unele dintre cele mai importante și de mare finețe lucrări au vizat refacerea Sălii Oglinzilor cu lambriuri din lemn, reparații la scara din fontă și balustrade, sablarea, completarea și vopsirea scării circulare din fontă, realizarea unui chepeng metalic și a scării metalice pentru acces în turn. La exterior, s-a recurs la refacerea completă a crenelurilor și a ornamentelor pereților”, a informat Consiliul Județean Hunedoara.

De asemenea, a fost reabilitat și beciul din apropierea castelului și au fost restaurate poarta masivă care asigură accesul pe domeniu și împrejmuirile. Anexele sale, clădiri vechi și degradate, nu au fost cuprinse în proiectul de restaurare care a vizat castelul, însă vor fi reabilitate pe fonduri europene, informează Consiliul Județean Hunedoara.

Poveștile stranii ale familiei Nopcsa

Vechi de două secole, castelul aflat la poalele Retezatului, la circa opt kilometri de Hațeg, a aparținut familiei Nopcsa, una dintre cele mai bogate din Transilvania secolelor trecute. Castelul Nopcsa din Săcel a fost una dintre cele mai luxoase clădiri de epocă din Țara Hațegului, zonă în care se află mai multe foste moșii ale familiilor nobiliare cu origini în Evul Mediu.

În Primul Război Mondial, savantul Franz Nopcsa (1877 - 1933) a fost agent secret al austro-ungarilor, iar castelul a fost folosit ca un loc de pornire al misiunilor sale periculoase, în ţinuturile Retezatului, atunci zona de frontieră dintre Transilvania şi România.

Franz Nopcsa. Foto: Wikipedia
Franz Nopcsa. Foto: Wikipedia

„Înainte de intrarea României în război a cutreierat munţii Carpaţilor (tot ca cioban cu oi) condus de un cioban din Poiana-Sibiului, unde se îndeletnicea cu însemnări topografice pentru marele stat major german. Iar după intrarea României în război se afla mereu cu turma sa de oi tot pe lângă marele cartier român, furnizând comandamenului german (pe atunci aflător la Haţeg) date precise despre mişcările trupelor române”, informa ziarul Patria, în 193.

Autorul relatărilor încerca să explice și cum a ajuns baronul Franz Nopcsa dedicat spionajului. L-ar fi influențat bunicul avestuia, Vasile Nopcsa, cel pe care scriitorul Jokai Mor l-ar fi portretizat în personajul romanului său „Sărmanii Bogați”, ca fiind banditul „Față Neagră”.

După război, Franz Nopcsa, care fusese declarat inamic al românilor, a fost reabilitat, însă odată întors la castelul său din Săcel, localnicii s-au răzbunat pe el, atacându-l cu pietre.

„Locuitorii din Haţeg nu au putut fi împăcaţi cu vechiul proprietar al castelului din Săcel. L-au pândit, iar când odată se plimba singur, l-au atacat. Bărbaţi echipaţi cu furci şi bâte au tăbărât peste el şi l-au trântit la pământ. Sângerând grav şi cu un craniu zdrobit, Nopcsa a fost descoperit de oamenii săi. Mai târziu, castelul său a fost găsit într-o adevărată stare de asediu, iar duhovnicul satului a trebuit să-şi folosească întreaga autoritate pentru a preveni alte jefuiri şi acte de violenţă. Prietenii lui Franz Nopcsa l-au adus la Budapesta, unde a fost operat. A stat mult timp ţintuit la pat şi nu şi-a revenit niciodată complet după leziunile grave ale sistemului nervos central”, relata fostul său apropiat Andras Tasnadi Kubacska, citând mărturiile baronului.

Franz Nopcsa a părăsit castelul și s-a stabilit la Viena, în ultimii săi ani de viață. S-a sinucis în 1933, într-un hotel din Viena, după ce îşi împuşcase mortal asistentul personal, pe albanezul Bajazid Doda, cel care îi fusese credincios în ultimele decenii de viață.

În Al Doilea Război Mondial, castelul a fost devastat, iar miile de cărți valoroase din biblioteca sa au fost puse pe foc. În 1945, imediat după război, a fost transformat în cămin de odihnă pentru elevi, la fel ca și alte castele din Țara Hațegului. Aici erau aduși, în tabere școlare, copiii din familiile de mineri din Valea Jiului.

În anii următori, castelul Nopcsa din Săcel a fost transformat de autoritățile comuniste într-un internat şi o şcoală pentru copii cu nevoi speciale. În 1990, Castelul Nopcsa din Săcel şi anexele sale, transformate în şcoală ajutătoare, găzduiau peste 250 de copii neajutoraţi, aproape izolaţi de societate. Clădirile sale au fost folosite până la sfârşitul anilor ’90, apoi s-au degratat treptat, până în 2019.

Cine a fost Față Neagră

Familia Nopcsa (Nopcea) s-a numărat printre cele mai vechi familii nobiliare din Transilvania. Potrivit unor istorici, povestea ei a început în secolul al XIV-lea, când fiul unui cneaz din Țara Hațegului, născut în timpul nopții, a fost botezat cu numele de Nopcea.

Familia Nopcsa.
Familia Nopcsa.

În secolele următoare, numeroși descendenți ai săi au deținut funcții importante în stat și au devenit faimoși prin averea și influența lor: au fost baroni, prefecți (comiți), cancelari la Curtea Imperială din Viena, mari latifundiari, oameni de știință, militari de carieră și au deținut proprietăți în Țara Hațegului, Hunedoara, Deva și Valea Jiului şi conace în Silvaşul de Sus, Breazova, Hațeg, Fărăcădin (actualul General Berthelot), Zeicani, Săcel, Zam şi Deva.

Unii dintre ei au rămas în istorie ca personaje excentrice. În secolul al XIX-lea, baronul Vasile (Laszlo) Nopcsa (1794 - 1884), născut la Fărcădin, în Țara Hațegului, a devenit eroul folclorului local și al unui roman celebru în epocă „Sărmanii bogaţi“, publicat în 1860 de scriitorul Jokai Mor.

Autorul volumului spunea povestea unui conte extrem de bogat, cu trăsături asemănătoare lui Nopcsa, care conducea în secret o bandă de tâlhari și falsificatori de monede, care acționa la poalele Apusenilor, în ținutul Zarandului.

Haiducul Faţă Neagră, asemănat mai târziu cu personaje ca Zorro sau Robin Hood, obişnuia să îşi ascundă faţa sub o mască neagră, atunci când ieşea în calea transporturilor cu aur trimise din minele Apusenilor către Viena.

Metalul preţios era topit apoi într-o peşteră şi transformat în monede. Baronul l-a dat în judecată pe autorul cărții „Sărmanii Bogați”, pentru defăimare, însă a murit în 1884, cu puțin timp înainte de încheierea procesului.

Hunedoara

Top articole

Partenerii noștri


Ultimele știri
Cele mai citite