Bucătăria Castelului Corvinilor în Evul Mediu. Ce alimente nu lipseau niciodată de la ospeţe
0
Cercetările arheologice şi mărturii rare au scos la iveală detalii mai puţin ştiute despre „bucătăria medievală” de la Castelul Corvinilor.
Cercetările arheologice care au avut loc de-a lungul timpului la Castelul Corvinilor au scos la iveală obiecte care, împreună cu informaţiile documentare, oferă informaţii despre „bucătăria” medievală la Castelul Corvinilor. Vinul, porcii şi oile făceau parte din alimentaţia obişnuită a castelanilor în urmă cu cinci secole.
„În primul sfert al secolului al XVI-lea, retribuţiile anuale ale castelanilor Hunedoarei erau formate din butoaie de vin (de circa 1.600 litri), grâu, ovăz, porci îngrăşaţi şi oi de tăiat. De reţinut este faptul că întreţinerea cu hrană (victualia) a călăreţilor din castel cădea în sarcina castelanilor. În anul 1518, grădinarul ce avea în grijă şi via din vecinătatea castelului ce produce anual vreo 10-14 buţi de vin, primea 4 florini ca retribuţie anuală, în timp ce chelarul, pitarul şi bucătarul primeau o sumă dublă”, informa Muzeul Castelului Corvinilor. Din documente reiese faptul că în vecinătatea castelului existau livezi cu pomi fructiferi (meri, pruni, nuci), grădini de zarzavaturi (varză, ceapă, mazăre, linte, morcov) şi plante oleaginoase (in, cânepă), arată muzeografii.
VIDEO Povestea celui mai spectaculos funicular. Rămăşiţele colosului de fier atârnă la zeci de metri lângă castel
În jurul anilor 1530, bucătăria castelului dispunea de angajaţi cu caracter permanent, dirijaţi de un econom (dispensator). Această bucătărie era alimentată cu mari cantităţi de caş şi untură, provenite din cuprinsul domeniului.
Castelul Corvinilor. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
„În acelaşi context documentar, sunt menţionaţi mai mulţi angajaţi şi servitori (chelarul, pitarul, morarul, bucătarul, bucătăreasa, ultimii doi ajutaţi de mai multe persoane). Aceşti angajaţi primeau o parte din retribuţiile cuvenite în natură, respectiv în vin şi alimente (grâne, slănină, carne, ulei). Documentele ne informează asupra faptului că oaspeţii nobili erau hrăniţi cu pâine albă iar câştigarea bunăvoinţei unor nobili se putea face sub forma unor donaţii de ovăz”, informa Muzeul Castelului Corvinilor.
100 de oameni munceau la via din jurul Castelului Corvinilor
Potrivit istoricilor, printre cele mai timpurii informaţii cu privire la alimentaţia din castelul Hunedoarei datează din anul 1531, când, înaintea unui asediu organizat de Ioan Zápolya (mag. János Zápolya), castelul a fost aprovizionat cu alimente, în special cu carne şi vin.
„Pentru exploatarea viei din vecinătatea castelului, datele existente conduc la estimarea unui număr de circa 100 de persoane angajate în munci sezoniere. Specialiştii presupun că această vie a fost sădită în secolul al XV-lea, fiind pe rod şi la finele secolului al XVII-lea. Producţia estimată de vin a anului 1517 se situează în jurul cifrei de 5.400 litri, cantitate ce acoperea doar o parte a necesarului castelului. Necesarul era acoperit prin cumpărarea unor cantităţi de vinuri produse la Buituri, Răcăştie, Bârcea, Hăşdat sau de către saşi (Sebeş, Vinţu de Jos, Vingard, Câlnic), ultimele net superioare din punct de vedere calitativ. Interesant este faptul că îmbunătăţirea calităţii vinurilor vechi se obţinerea cu ajutorului mustului de la Ocoliş şi a strugurilor cumpăraţi de la Deva”, informează Muzeul Castelului Corvinilor.
La finalul secolului al XVII-lea în subsolul aripii nordice (aşa numita pivniţă de vinuri) a fost depozitată o însemnată cantitate de vin ce provenea de pe cuprinsul domeniului Hunedoarei, în special din partea sa sudică, unde graţie reliefului şi gradului de expunere al versanţilor la soare, se produceau constant cantităţi apreciabile de vin, arată muzeografii.
„Vinul era considerat şi în castelul de la Hunedoara o importantă şi necesară componentă al alimentaţiei medievale. Informaţia istorică consemnată în secolul al XVII-lea în special este indirect confirmată de descoperiri arheologice ce au constat din resturi de butoaie precum şi suporturi realizate din cărămidă pentru acestea”, arată un articol publicat de Muzeul Castelului Corvinilor, pe pagina de Facebook.
Castelul Corvinilor. Foto: Daniel Guţă. ADEVĂRUL
Ce a mai rămas din bucătăria medievală
Curtea de la castel şi personalul administrativ primeau din prestaţiile iobagilor sau din alodiu carne (spată de porc, cerb, batali), păsări (găini, gâscă), cereale, untură, lapte, caş, pâine, ouă, vin. Ocazional, erau consumate cantităţi reduse de peşte (crap, ştiucă şi somn, în special). Dintre condimente sunt aminte ghimbirul, piperul, şofranul, în timp ce untdelemnul era rar utilizat, fiind scump.
Despre istoria bucătăriilor castelului, informaţia istorică este săracă. Încăperea de la parterul palatului nordic este atribuită bucătăriei mercenarilor din castel. Din zestrea bucătăriei se păstrează, fixate pe boltă, două lanţuri metalice, de care puteau fi suspendate obiecte metalice pentru atârnarea produselor din carne sau lămpi cu seu pentru iluminatul încăperii.
„Un inventar din anul 1681, ne descrie faptul că aici erau depozitate alimente (slănină, untură, brânză, caş, nuci) dar şi alte obiecte (piei de animale, hamuri pentru caii de poştă, lăzi de lemn pentru carne şi sare). La parterul aripii Bethlen, la finele secolului al XVII-lea, în camera casei de copt pâinea (în prezent expoziţia de trofee de vânătoare), funcţionau cuptoare din cărămidă, cu numeroase obiecte casnice: masă de lemn pentru frământat aluatul, lopată, frigare, site, covată, farfurii din lemn şi lut şi o râşniţă pentru măcinat piperul”, informează Muzeul Castelului Corvinilor.
Inventarul Castelului Corvinilor, din secolul al XVII-lea
Una dintre cele mai vechi mărturii despre Castelul Corvinilor datează din anul 1681, când, la comanda principelul transilvan Emerich Thokoly, proprietarului din acea vreme al cetăţii medievale, castelanul Janos Bajoni a realizat un amplu inventar al bunurilor acesteia. Documentul a fost publicat două secole mai târziu de omul de ştiinţă Aranyi Lajos, în lucrarea „Vajdahunyad vara, 1452. 1681. 1866”, editată la Poszony, în 1867. A fost tradus de muzeograful Ioan Bodochi.
Iată cum erau prezentate câteva dintre încăperile din Castelul Corvinilor, în inventarul de la sfârşitul secolului al XVII-lea:
„Casa exterioară a supraveghetorului are tavan boltit din piatră, uşa dinspre pridvorul descris mai sus este dublă, balamale de fier, chingi, rătez cu cap, lacăt. Într-una din ferestre se găsesc bare de fier. Se găseşte aici slănină veche de anul 1679 (deci de doi ani), slănină nouă de anul 1680. (...) Slănina groasă şi mare, care şi uscată ar trebui să aibă vreo 20 sau 25 de livre, era trecută mică, aşa că de unde se poate ştii care este tabla mare sau cea mică în timpul distribuirii. La măsurarea brânzei şi caşului se observă aceeaşi procedură, aici nu se face nici un fel de cântărire pe vremea strângerii impozitului, ci doar cu ocazia distribuirii, aşa e uşor să faci o dare de seamă. (Se găseşte) caş de oaie de anul trecut fără mucegai - 20, cu mucegai - 20, caş de oaie de anul acesta - 34 de roţi, 23 mucegăite. NB. Roata mare de caşcaval avea 30 de livre, cea mijlocie, 20 şi cea mică 10”, arăta documentul tradus de muzeografi.
Neglijenţa şi dezinteresul erau cauza pentru care brânza şi caşul mucegăiau, arăta autorul inventarului din 1681. „Se mai aminteşte brânză de oaie - 149, 171 şi 175 de livre, mai departe lână de oaie românească - 277 de livre, lână de miel de anul acesta - 250 de livre, piele de bou prelucrată de cizmar pentru mină, piele de cal, covată cu mânere (pentru frământat chifle) – două livre, mai mică – o livră, alune - doi cubuli, nuci uscate - şase cubuli, ham pentru calul legat la chinga de spate a trăsurii - două perechi, piele de ied şi miel netăbăcită, ladă mare fără capac, în ea se găsesc pregătit pentru tabără carnea afumată a doi boi, cânepă pieptănată din 34 de clăi, văniţă în care se găseşte sare moale, măcinată.
În casa interioară a supraveghetorului se găseau, potrivit autorului inventarului: „seu de anul acesta, ulei cumpărat cu bani – 54 de livre şi jumătate, pulpe de porc de anul acesta – 32 perechi, coastă friptă - şase perechi, oase, păstrăv uscat - două grămezi, 150 de perechi, carne uscată şi afumată de porc de anul acesta, caş de oaie - 140 de livre, masă lungă cu picioare în cruce, bancă lungă de scândură, sămânţă de iuft sau de brad, gem de diferite fructe: prună, gutuie, piersică, lubeniţă - în oale vechi, tarhon sărat într-un canceu mare, ciubăr nou de brad, farfurie smălţuită nouă, farfurie nouă de lemn, pârlitoare nouă cu roată smălţuită, cupă de lemn nouă pentru măsurat cu tot cu mâner, linguri de lemn noi, mici, piele de oaie pregătită de tăbăcar, ladă lungă ţărănească pentru ţinut fructele uscate, fag nou - sare gemă – oale mici, fitil pentru lumânări, piuă de aramă cu tot cu coadă de lemn pentru preparat piatra de puşcă, scară mijlocie (pentru etajeră), scândură de brad pentru untură, font pentru oca (ocaua - cântar turcesc) cu drugi de fier şi cârlige", se arăta în inventarul de la 1681.
Sala cavalerilor: bucătărie şi cramă
Castelanul oferea detalii despre „Palatul mare dinspre oraş”, numit în prezent Aripa Bethlen. În vremea castelanului Bajoni, potrivit descrierii lui, un spaţiu din Sala Cavalerilor era folosit drept hambar. „Parte din ea, căci frumoasa încăpere a fost împărţită prin ziduri despărţitoare: o încăpere era utilizată ca bucătărie, iar o altă încăpere era crama în care se afla vin din viile domneşti de la Hunedoara”, scria istoricul Oliver Velescu. La intrarea în Castelul Corvinilor, pe partea stângă, se afla o cameră de gardă numită Casa Nemţilor. „Aici îşi aveau reşedinţa cei zece muschetari germani, mercenari în slujba principelui Emeric Tokoli (1657 - 1705). Din casa nemţilor se pătrunde în subsolul aşa numitului bastion pentru tortură, despre care din aceeaşi descriere, a lui Janos Bajoni, se ştie că în locul unui duşumele obişnuite avea drept podea stânca goală”, scria Oliver Velescu.
Tot din secolul al XVII-lea datează Curtea Husarilor, amenajată în faţa Castelului Corvinilor, peste râul Zlaşi, care cuprindea mai multe construcţii gospodăreşti. Autorul inventarului menţiona „camera de aur”, alăturată loggiei Matei, unde tradiţia a plasat apartamentul femeilor. Alte încăperi din inventarul lui Bajoni purtau numele de: beciul pentru varză, bucătăria, pridvorul bucătăriei, casa căpitanilor, casa clucerului, casa croitorilor, pivniţa cu vin, casa negustorilor.
Se încarcă comentariile...
