Blestemul drumului de marmură spre satul Alun. Este unic în lume, dar le-a adus necazuri oamenilor VIDEO
0Satul Alun din Hunedoara se numără printre cele mai depopulate așezări rurale din România, însă este unic datorită drumului său de marmură. Unii dintre localnici se plâng, însă, de necazurile pe care le-a adus drumul.
Drumul de marmură a scos din anonimat satul Alun din Hunedoara, unul dintre cele mai pitorești din România, însă puținii localnici care îl folosesc frecvent sunt exasperați de starea lui.
Alun, un sat rămas aproape pustiu din Ținutul Pădurenilor, cu peste 50 de gospodării nelocuite decât rareori, a devenit în ultimii ani o destinație turistică cunoscută a românilor, aflați în căutarea locurilor pitorești.
Drum de marmură, calvar pentru șoferi
Drumul de marmură pe care călătorii urcă până la intarea în sat l-a făcut faimos și este căutat de turiști.
Însă unii dintre localnicii care îl folosesc frecvent spun că și-ar fi dorit „un drum normal”, asfaltat în locul unuia plin de gropi și denivelări, pe care roțile mașinilor se uzează cu repeziciune, iar viteza maximă cu care pot circula, pentru a le putea proteja, este de vreo 20 kilometri pe oră.
„Acest drum de marmură a fost pe vremea lui Ceaușescu. Prin anii ’60-’70 s-a făcut pentru că blocurile de marmură transportate din carieră erau de 5 până la 10 tone, astfel că trebuia ca utilajele să circule pe o structură solidă, de 4-5 kilometri, până în vale, unde nu erau probleme”, relata Gheorghe Popa, unul dintre localnici.
Drumul de marmură nu a mai fost reparat, decât pe alocuri, iar un vechi drum, mai abrupt și mai rar folosit, este aproape impracticabil. „Dacă pe acesta nu îl vor mai asfalta vreodată, așteptăm ca măcar vechiul drum să fie reabilitat, astfel încât mașinile să poată circula pe ele”, spune un alt sătean.
În anii ’70, satul Alun avea aproape 100 de gospodării locuite, o şcoală şi chiar un internat. Camioanele cu marmură extrasă de la cariera aflată la intrarea în sat coborau zilnic pe drumul industrial, spre Govâjdia.
Exploatarea a fost închisă în anii ’90, iar localitatea aflată la circa 30 de kilometri de Hunedoara s-a depopulat, ajungând să numere în prezent mai puțin de zece locuitori.
Iarna, ulițele sale sunt aproape pustii, iar pe drumul de marmură mai urcă din când în când turiști curioși să vadă „satul înmărmurit”.
Drumul de marmură de pe Valea Peștișele
Cu timpul, oamenii din Alun şi satele învecinate au început să migreze în Hunedoara, unde combinatul siderurgic se afla în plină expansiune şi atrăgea forţa de muncă din zonă.
Drumul coboară din Alun pe Valea Peştişele, până la Crăciuneasa, unde se intersectează cu șoseaua Hunedoara – Govâjdia – Lelese. Până la Crăciuneasa, călătorii parcurg circa 10 kilometri, jumătate din acest tronson fiind pavat cu piatră şi marmură de la cariera din sat.
Celălalt tronson până la Crăciuneasa este drum forestier, iar în ultimul an a fost pietruit, astfel că turiștii pot ajunge în satul Alun, pornind din Hunedoara, pe valea Govâjdiei.
În anii trecuți, ruta clasică spre satul din Ținutul Pădurenilor era Hunedoara – Ghelari – Poienița Voinii – Alun.
Biserica de marmură din Alun
Drumul satului Alun nu este singura atracție turistică din zonă. În centrul satului, o biserică a fost clădită aproape integral din marmură de la cariera Alun. Biserica de marmură a fost ridicată la mijlocul anilor ’30, de preotul Petru Roşu, şi a fost pictată în frescă la începutul anilor ‘60.
Cu timpul, însă, monumentul a fost lăsat în paragină, o dată cu depopularea satului. De câţiva ani, locul a fost transformat într-un schit, în care slujesc două maici. Acestea au în grijă biserica de marmură şi au făcut eforturi pentru repararea ei.
Totuși, accesul străinilor este uneori condiționat în interiorul bisericii, iar maicile au așezat la poarta lăcașului mai multe panouri cu interdicții - una dintre ele fiind cea a fotografierii lăcașului.
În apropiere, o biserică de lemn, veche de trei secole, reabilitată în ultimii ani, se numără și ea printre „bijuteriile” satului din Ținutul Pădurenilor.
Se încarcă comentariile...
