Bătălia de la Stalingrad, oraşul sovietic în care pământul s-a cutremurat de bombe. Cum au trăit oamenii cea mai sângeroasă luptă din Al Doilea Război Mondial
0
Bătălia de la Stalingrad a rămas una dintre cele mai sângeroase din istoria omenirii. A schimbat soarta unui război cu preţul a aproape două milioane de vieţi, iar multe dintre evenimentele petrecute în oraşul sovietic au fost cutremurătoare.
Bătălia de la Stalingrad (23 august 1942 – 2 februarie 1943) este considerată de istorici drept cea mai mare confruntare din Al Doilea Război Mondial.
La Stalingrad (numit Volgograd în prezent), un oraş în care la acea vreme trăiau 500.000 de oameni, timp de şase luni armata Germaniei Naziste şi aliaţii ei (România, Italia şi Ungaria) au luptat cu Armata Roşie a Uniunii Sovietice, pentru controlul oraşului din sudul Rusiei. Marcată de asedii nimicitoare asupra oraşului sovietic şi a suburbiilor sale şi bombardamente aeriene care au decimat populaţia civilă şi au transformat clădirile oraşului în munţi de moloz, bătălia a implicat peste 2,2 milioane de oameni şi a fost una dintre cele mai sângeroase din istoria omenirii. Numărul victimelor, al răniţilor şi al dispăruţilor a fost estimat la aproape două milioane de oameni, potrivit unor istorici. Contraofensiva sovietică din toamna târzie a anului 1942 a dus în cele din urmă la încercuirea şi înfrângera forţelor germane, iar victoria sovieticilor a marcat începutul eliberării URSS şi a prevestit în final victoria din 1945 a Aliaţilor asupra Germaniei Naziste. Iată câteva lucruri mai puţin ştiute despre războiul de la Stalingrad:
Pământul cutremurat de bombe
Peste 1.000 de tone de bombe au fost aruncate asupra oraşului sovietic, care în primele zile ale asediului a fost devastat. Sovieticii nu s-au predat. „Bombardarea masivă a oraşului a început la 23 august 1942 imediat după cină. În două zile, oraşul a fost distrus. Cartierul central unde am trăit a fost primul a fost distrus. A fost una dintre cele mai oribile zile: pământul literalmente tremura. Era terifiant. Ne-am refugiat într-un adăpost anti-bombardament. A doua zi, casa noastră a dispărut. Nu mai rămăsesem decât cu lenjeria de corp”, relata Serafimovich Kryzhanovsky, un supravieţutor al bombardamentelor, care avea atunci 12 ani.
Dramele civililor
Peste 200.000 de civili au murit sau au fost daţi dispăruţi în timpul asedierii Stalingradului, potrivit unor mărturii ale vremii. Alte cifre prezentate de istorici ridică la 43.000 numărul victimelor din rândul populaţiei civile. Numărul mare al morţilor şi dispăruţilor a fost cauzat şi de faptul că Stalin ar fi interzis evacuarea oraşului de pe malul Volgăi. În lipsa proviziilor, localnicii au trecut printr-un calvar prelungit. Pentru unii dintre ei, cartofii au rămas una dintre puţinele surse de hrană. „Rezervoarele de petrol din apropierea Volgăi au fost bombardate, iar râul s-a transformat într-un şarpe de foc. Când bombele incendiare cădeau în jurul nostru, ne grăbeam să pârlim cartofii”, relata Valentina Savelyeva, o altă suravieţuitoare. Având casele distruse, multe familii s-au refugiat pe malul Volgăi, iar în lipsa alimentelor au ajuns să se hrănească mâncând lut. Alte familii au locuit în buncăre improvizate printre ruinele clădirilor distruse, care însă nu le asigurau suprvieţuirea în timpul altor atacuri aeriene.
Liniştea devenise un lucru aproape ireal
Asediul oraşului părea o suită de bombardamente care nu încetau nicio clipă, astfel că liniştea devenise un fapt cu totul neobişnuit. Maria Georgievna Faustova, una dintre supravieţuitoarele bătăliei, fusese transportată peste Volga, la adăpost, împreună cu alţi localnici răniţi.
„Era o senzaţie că ruinele erau peste tot în jurul nostru, la fel şi fumul şi duhoarea. Totul ardea şi se cutremura. Atunci când barja ne-a luat pentru a ne trece peste Volga, am trăit cele mai înspăimântătoare clipe, mai rele decât Stalingradul însuşi. Unii spuneau că mai bine ar înfrunta inamicul, de zece ori, decât să traverseze Volga. Pentru că bombardamentele erau nesfârşite, la fel şi raidurile aeriene. Trăgeau cu mitralierele lor şi ucideau o mulţime de răniţi, pentru că barjele se aflau pe teren deschis şi se deplasau încet ca nişte tractoare. Era un coşmar. Când am traversat, totul părea ciudat, mai ales liniştea. Era greu de crezut. Unii spuneau: Sunt mort? Eram obişnuiţi cu zgomotele nesfârşite, care nu se opreau nici măcar noaptea, nici măcar pentru o secundă”, relata Maria Georgievna Faustova.
Trimişi la moarte sigură
Stalin a ordonat ca oraşul să fie apărat cu orice preţ, iar toţi militarii şi civilii dn zonă au fost mobilizaţi pentru a opri ofensiva germană. „Niciun pas înapoi”, a fost ordinul sub care sovieticii au trebuit să lupte pentru oraş. Faptul că oraşul îi purta numele liderului sovietic l-a făcut de important pentru ambele părţi în ceea ce priveşte valoarea propagandistică.
„Eram ca o bestie. Voiam doar un singur lucru, să omor. Ştiţi cum arată o roşie stoarsă? Aşa arătau inamicii când îi înjunghiam. Era sânge peste tot, iar fiecare pas în Stalingrad însemna moartea. Moartea era în buzunarele noastre. Mergea împreună cu noi”, relata Suren Mirzoyan, un veteran sovietic. Hitler ar fi declarat că dacă Stalingrad ar fi fost capturat, toţi bărbaţii ar fi fost ucişi, iar femeile şi copii urmau să fie deportaţi. La rândul lor, ofiţerii germani erau determinaţi să îşi ia viaţa decât să cadă în mâinile sovieticilor. Nu doar sentimentul de loialitate faţă de ţară îi determina să se sinucidă înainte de a fi capturaţi, ci şi teroarea de a deveni prizonieri de război.
„Ne era atât de frică încât făceam pe noi. Era imposibil să ne spălăm apoi pantalonii murdari. Îi aruncam şi luam alţii de la cei morţi”, relata Johann Scheins, un fost şofer german, în vârstă de 20 de ani în timpul Bătăliei de la Stalingrad. Armata germană şi aliaţii săi au reuşit să reziste până în luna februarie a anului 1943, când s-a predat. Numărul victimelor a ajuns la jumătate de milion până la sfârşitul bătăliei, iar alţi 91.000 de soldaţi au fost luaţi prizonieri.
Legenda lunetistului invincibil
Unul dintre personajele legendare remarcate în timpul Bătăliei de la Stalingrad a fost Vasili Grigorievici Zaiţev (1915 - 1991), considerat lunetistul sovietic cu cei mai mulţi inamici doborâţi în cel de-al Doilea Război Mondial. În timpul Bătăliei de la Stalingrad, conform surselor sovietice ar fi împuşcat 225 militari inamici, incluzând 11 lunetişti. Între octombrie 1942 şi ianuarie 1943 Zaiţev a ucis în jur de 400 de inamici şi a fost decorat cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice. Conform unei legende răspândite de propagandă, germanii l-au trimis pe maiorul SS Heinz Thorvald, şef al Şcolii de lunetişti din Zossen, ca să-l elimine pe Zaiţev. Cei doi s-au confruntat mai multe zile printre ruinele Stalingradului, iar în final Zaiţev şi-a ucis adversarul. Legenda a fost ecranizată de Paramount Pictures în filmul „Enemy at the Gates”.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
