Video Barajul din Retezat, realizare tehnică uimitoare. „Se ia muntele, se sfarmă și se formează barajul” VIDEO
0Barajul Gura Apelor din Retezat (video) a fost construit cu eforturi impresionante în inima munților Retezat, iar soluția aleasă de ingineri pentru realizarea lui a fost inedită.
Au trecut cinci decenii de la începutul celui mai mare proiect hidroenergetic din vestul României, Amenajarea Râului Mare din Retezat. Investiția a fost anunțată în anul 1973, a început doi ani mai târziu în locul numit Gura Apelor, aflat la poalele munților Retezat, Țarcu și Godeanu, în Parcul Național Retezat.
„Râul Mare al Retezatului se formează la Gura Apelor, la confluenţa Lăpuşnicului Mare cu Râul Şes şi are o suprafaţă a bazinului de 836 kilometri pătrați şi o lungime de 66 kilometri. Zona de formare a râului, unde se găsesc 45 de lacuri alpine, se pretează la crearea în condiţii favorabile a unui lac de acumulare (proiectat cu un volum de 110.000.000 metri cubi), iar panta mare, până la vărsarea Râului Mare în Strei, permite utilizarea hidroenergetică a unei căderi însemnate de aproape 800 metri”, informa revista Știință și tehnică, în numărul din octombrie 1973.
Aici urma să fie construit barajul Gura Apelor din Retezat, iar în apropiere hidrocentrala Retezat şi hidrocentrala Clopotiva, cu o putere instalată totală de 349 MW.
„Barajul Gura Apelor din Retezat va fi cel mai înalt din țară (peste 170 metri). Constructorii care vor veni aici in următorii ani vor avea de executat, pe lângă barajul principal, o galerie de derivaţie de aproape 20 de kilometri, de la Gura Apelor până în dreptul satului Clopotiva. Centrala Retezat, utilizând o cădere de aproape 600 de metri, va avea 320.000 kW putere instalată, fiind, după Lotru, cea mai mare dintre hidrocentralele de porturile noastre interioare. În aval de uzina principală, o cascadă de alte șapte hidrocentrale mici vor totaliza încă 110.000 kW putere”, informa revista Știință și tehnică, în 1973.
Soluția pentru Barajul Gura Apelor din Retezat
Lucrările la Amenajarea Râul Mare – Retezat au început în 10 ianuarie 1975. Construcția uriașului baraj de anrocamente de la Gura Apelor era rezumată în presa vremii.
„Totul e foarte simplu: se ia un munte, se fărămițează şi apoi se transportă în altă parte, unde va forma noul baraj”, informa revista Flacăra, într-un amplu reportaj dedicat proiectului, publicat în numărul din ianuarie – martie 1975.
Barajul Gura Apelor din Retezat (video) a fost construit din materiale locale: piatră și argilă. La fundația barajului au fost excavate aproape două milioane de metri cubi de rocă și pământ, până când constructorii au ajuns la un strat de fundare extrem de dur.
De asemenea, la construcția barajului au fost folosiți peste nouă milioane de metri cubi de rocă scoasă din munte, argilă folosită la etanșare și bolovani de râu – materialele ecologice menite să înlocuiască pe cât posibil utilizarea betonului.
„De ce s-a adoptat această soluţie? Merită relevat un fapt interesant, pe care-l deţinem de la şeful de proiect, inginerul Nicolae Florescu, de la Institutul de studii şi proiectări hidrotehnice. În alegerea variantei optime de baraj s-a luat în considerare şi calculul energetic, mai precis, consumul de combustibili primari — motorina, benzina etc — precum şi de energie electrică, încorporat în materialele de construcţie, în transportul şi punerea lor în operă, cum spun tehnicienii. Tocmai acest calcul a pledat cu putere pentru varianta aleasă în final, fără a mai vorbi de faptul că ea duce la o considerabilă economie de ciment”, informa Lionel Nițescu, autorul articolului din revista Flacăra.
Nu trebuie să fii specialist pentru a-ţi da seama cât ciment ar înghiţi un baraj de beton de dimensiunile celui care urmează să zăgăzuiască apele Râului Mare, în inima Retezatului, completa autorul.
„Amatorilor de cifre le putem însă preciza că acest ciment ar fi trebuit transportat în 49.000 vagoane, deci în circa 700 trenuri. Dacă s-ar forma o singură garnitură uriaşă, s-ar întinde de la Bucureşti la Timişoara”, arăta Revista Flacăra.
Mii de oameni au muncit în Retezat
Șantierul deschis la începutul anului 1975 și viza construcția, în numai cinci ani, a hidrocentralei subterane retezat, de mare cădere (582,5 metri), cu volumul unei clădiri de 15 etaje, în care sunt adăpostite cele două turbine Francis.
„În ceea ce priveşte echipamentul energetic, trebuie spus că turbinele de tip Francis destinate Retezatului urmează să fie fabricate în întregime în ţară, la Reşiţa. Constructorii vor avea de trecut un greu examen, dată fiind, în special, complexitatea rotorului gigant. Va fi, pentru ţara noastră, o premieră tehnică de un interes deosebit”, informa Revista Flacăra.
În următorul deceniu, peste 10.000 de români au muncit pe șantierul uriaș din masivul Retezat, în condiții dificile, la barajul Gura Apelor și la uzinele hidroelectrice Retezat și Clopotiva, cu o putere instalată de 349 MW și o energie medie multianuală de 629,50 GWh.
La începerea lucrărilor, oficialitățile statului român asigurau că impactul lucrărilor din Retezat asupra mediului va fi minim şi că vor lua măsuri de reducere a acestuia, proiectul de dezvoltare pe plan hidroenergetic fiind considerat unul extrem de important pentru România atât economic, cât și în ce privește protecția mediului.
„S-a renunţat total la varianta conform căreia aducţiunea principală ar fi trecut prin Parcul naţional Retezat. În perimetrul parcului va pătrunde doar aducţiunea secundară, care însă va fi atacată din subteran în mod practic, vestitul parc va rămâne deci neafectat de noile amenajări hidroenergetice”, informa Revista Flacăra.
Hidrocentrala din Retezat, clădită în 11 ani
Șantierul a fost deschis la începutul anului 1975 și viza înființarea hidrocentralei Retezat, constructie subterană de mare cădere (582,5 metri), cu volumul unei clădiri de 15 etaje, în care sunt adăpostite cele două turbine Francis. Hidrocentrala din Retezat a fost construită în 11 ani, având puterea instalată de 335 MW.
Proiectul mai cuprindea acumularea Lacul Gura Apelor, întins pe mai mult de 400 de hectare, construcția unuia dintre cele mai mari baraje de anrocamente din lume, cu înălțimea de aproape 170 de metri, și a unei centrale cu puterea instalată de 14 MW, în aval, la Clopotiva.
Eforturi impresionante au fost depuse în anii ´70 și ´80 pentru construcția aducțiunii principale din Retezat, o galerie cu o lungime de peste 18 kilometri și un diametru de 4,9 metri, după betonare, săpată în munți pentru a colecta apele din Retezat. Aducțiunea secundară a lacului de acumulare Gura Apelor preia apele a 12 pâraie de pe versantul nordic al Retezatului, printr-un sistem de galerii subterane cu o lungime totală de 30 de kilometri.
Condiţiile de lucru din Retezat au fost extrem de dure, iar o mulțime de accidente de muncă au avut loc pe durata lucrărilor și au făcut aproape 50 de victime. Inundaţiile, prăbușirile de stânci şi alunecările de teren frecvente au cauzat și ele întârzieri, la fel și insuficiența forței de muncă și a dotărilor constructorilor.
Hidrocentrala din Retezat a fost construită în 11 ani, având puterea instalată de 335 MW și a fost inaugurată în anul 1986. Tot atunci, a fost finalizată și hidrocentrala, de mici dimensiuni, de la Clopotiva. Lucrările de amenajare a brajului și lacului său de acumulare au fost finalizate complet în anul 1999. În 2021, la 35 de ani de la inaugurarea acumulării din Retezat, lacul Gura Apelor a atins pentru prima dată nivelul maxim de umplere, ajungând la cota 1.072,5 metri deasupra Mării (mdM).
Barajul Gura Apelor, înalt de aproape 170 de metri, din anrocamente, grohotiş, argilă, granit, roci stâncoase, a rămas unul dintre cele mai mari din Europa. Lacul său de acumulare, întins pe circa 420 de hectare, are o adâncime maximă de peste 160 de metri şi un volum de până la 210 milioane de metri cubi de apă. Centrala subterană Retezat este a doua ca putere de pe râurile interioare din România, după cea de pe râul Lotru.
Salba de hidrocentrale și lacuri de acumulare
În anii ´80, când lucrările la proiectul hidroenergetic din Retezat se apropiau de final, a intrat în șantier și Amenajarea hidroenergetică Râul Mare Aval, din Țara Hațegului, până la confluența acestuia cu Streiul, având o putere instalată totală de 134,3 MW.
Lucrările la salba de hidrocentrale din Țara Hațegului au fost finalizate în jurul anului 1990. La Subcetate (Hațeg), Râul Mare se revarsă în râul Strei, care mai parcurge de aici încă 30 de kilometri până la vărsarea sa în Râul Mureș.
Pe acest ultim tronson, statul român a început în 1989 lucrările la Amenajarea hidroenergetică a râului Strei pe sectorul Haţeg (Subcetate) – Simeria, care urma să cuprindă şapte hidrocentrale.
Până în prezent, între Haţeg şi Călan au fost construite trei, la Subcetate, Plopi și Bretea Streiului – inaugurată în 2019. La construcția celorlalte patru hidrocentrale și amenajări de pe cursul inferior al râului Strei, statul român a renunțat, în ultimii ani.
Se încarcă comentariile...
