Cine salvează satele aflate pe cale de dispariție? Spania mizează pe imigrație

Într-un moment în care discursul anti-imigrație câștigă teren în tot mai multe state europene, Spania adoptă o abordare contrară: încearcă să atragă migranți pentru a revitaliza zonele rurale depopulate, aflate în risc de dispariție demografică.

Sat din Spania

Guvernul de la Madrid, condus de premierul Pedro Sánchez, vede în imigrație o soluție atât pentru economie, cât și pentru ceea ce este numit tot mai des „Spania golită” – regiuni vaste în care populația s-a redus dramatic în ultimele decenii.

Potrivit Financial Times, autoritățile spaniole mizează în special pe migranți din fostele colonii, în speranța că aceștia ar putea contribui la repopularea satelor și la relansarea economică a zonelor rurale. În paralel, însă, această strategie vine într-un context tensionat: orașe suprasolicitate, criză a locuințelor și ascensiunea formațiunilor de extremă dreapta.

Spania merge împotriva curentului european

„Fără imigrație, satele spaniole au un viitor foarte dificil”, afirmă Francesc Boya, oficial guvernamental responsabil de politicile demografice și coordonator al strategiei naționale pentru zonele rurale.

Aceste regiuni, care acoperă aproximativ 84% din teritoriul Spaniei, găzduiesc doar 16% din populație. Migrația internă spre marile orașe a lăsat în urmă zone cu densități demografice comparabile, în unele cazuri, cu cele din regiunile arctice.

Guvernul socialist al lui Pedro Sánchez se distanțează astfel de tendința europeană de înăsprire a politicilor migratorii, invocând îmbătrânirea populației și scăderea natalității.

„Singura modalitate de a menține o piramidă demografică sustenabilă este atragerea de noi locuitori în sate. O parte pot veni din orașe, dar mulți vor veni prin imigrație”, explică Boya.

Unul din cinci locuitori este migrant

În mai puțin de 25 de ani, ponderea cetățenilor străini în Spania a crescut de la aproximativ 5% la aproape 20%, un nivel mai ridicat decât în Statele Unite.

Populația țării a crescut cu circa 9 milioane de persoane din anul 2000 până în prezent, evoluție atribuită în mare parte imigrației. Acest aflux de forță de muncă, în special din America Latină, a susținut una dintre economiile dezvoltate cu cea mai rapidă creștere din lume.

Totuși, efectele secundare sunt tot mai vizibile: creșterea prețurilor locuințelor, presiune pe infrastructură și servicii publice în marile orașe, precum și capital politic pentru formațiuni de dreapta radicală, în special Vox.

Guvernul Sánchez, aflat la putere de aproape opt ani, este criticat de opoziția conservatoare și de Vox pentru politicile sale privind migrația, inclusiv pentru o amplă măsură de regularizare care ar putea oferi permise de ședere și muncă pentru sute de mii de persoane fără acte.

Satele, noul „teren de integrare”

În acest context, Madridul a lansat o strategie națională pentru zonele rurale, cu scopul de a reduce decalajele economice și de infrastructură dintre orașe și sate.

„Nu vrem să forțăm oamenii să plece din orașe. Dar putem încuraja relocarea voluntară, mai ales a celor afectați de costurile ridicate ale locuințelor”, spune Francesc Boya.

Guvernul finanțează proiecte locale menite să atragă migranți în mediul rural, inclusiv cursuri de limbă și programe de integrare în educație, sănătate sau administrarea gospodăriilor.

Un exemplu este localitatea Villagatón din Castilia și León, cu circa 600 de locuitori, unde majoritatea angajaților unei fabrici de umbrele și garduri provin din Senegal, Gambia și Columbia.

O schimbare demografică lentă, dar profundă

Deși imigrația a susținut în special agricultura din sudul Spaniei, în interiorul țării multe sate au continuat să se depopuleze timp de decenii, pe măsură ce tinerii au migrat spre orașe, iar populația îmbătrânită a rămas în urmă. În unele regiuni, serviciile de transport au fost reduse sau eliminate, școlile s-au închis, iar accesul la servicii medicale a devenit dificil.

În prezent, deși migranții reprezintă aproape 20% din populația Spaniei, în zonele slab populate ponderea lor este de doar 8,9%.

Rata natalității rămâne una dintre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, cu aproximativ 1,1 copii per femeie, în timp ce speranța de viață este printre cele mai ridicate din blocul comunitar – circa 84 de ani.

Resurse limitate, mize mari

Guvernul sprijină și organizații non-profit implicate în integrarea migranților, inclusiv prin programe de ocupare a forței de muncă în mediul rural. Finanțările rămân însă relativ reduse: anul trecut, fondurile alocate acestor inițiative s-au ridicat la aproximativ 52 de milioane de euro, urmând să crească la cel puțin 80 de milioane în acest an.

În paralel, unele proiecte, inclusiv cele coordonate de fundații cu legături religioase, încearcă să conecteze migranții cu locuri de muncă în sate unde afacerile locale riscă să dispară din lipsă de personal.

Strategia Madridului rămâne una controversată, într-un echilibru fragil între necesitatea revitalizării zonelor rurale și tensiunile politice tot mai accentuate din jurul migrației în Europa.