Amintiri din război aşternute pe hârtie

Ana Sicoe a realizat un manuscris în care dezvăluie întâmplările prin care a trecut în Al Doilea Război Mondial. Autoarea vrea ca paginile pe care le-a scris în limba germană să ajungă la Herta Müller, pentru a fi publicate într-una din cărţile sale.

S-a speriat de sunetul asurzitor, s-a împiedicat şi a căzut cu faţa în jos. A găsit curajul de a se răsuci şi a privi în sus. În acea clipă un avion a trecut pe deasupra ei. Înăuntru erau doi bărbaţi, fiecare avea la ochi câte o mitralieră. Când avionul s-a îndepărtat, a fugit repede către casă. Mai târziu urma să afle că în acea zi au murit 15 oameni. Un tren care făcea legătura între Lugoj şi Buziaş fusese bombardat. Acesta a fost primul contact cu moartea pe care Ana Sicoe şi-l aminteşte. Totul se întâmpla în 1944, avea numai trei ani, însă amintirile sunt la fel de vii. „Atunci când se află în situaţii critice, un copil ţine minte totul, rămâne marcat. Îmi aduc aminte chiar şi faptul că purtam o rochiţă albă cu picăţele albastre”, a declarat Ana Sicoe. Toată copilăria şi-a petrecut-o în această notă, mereu la un pas de a-şi pierde viaţa.

Copilărie fără părinţi
Tatăl său a murit în Ucraina, iar  mama a fost deportată în Rusia. Copila a ajuns astfel în grija bunicilor. „De fiecare dată când suna alarma, fugeam în grădină. De multe ori adormeam în pat şi mă trezeam, cu tot cu pernă, în tranşeele făcute de bunicul în apropierea casei”, a adăugat Ana Sicoe. Copila de atunci, martoră la toate aceste întâmplări, are acum 71 de ani şi locuieşte în Deva. Vrea ca toate trăirile sale să fie cunoscute şi de alţii şi tocmai de aceea le-a aşternut într-un manuscris de 38 de pagini, în limba germană. „Sper să ajung să dau acest manuscris Hertei Müller, pentru a-l publica. De ce tocmai ei? Pentru că mama şi bunica mea s-au născut în acelaşi sat ca şi ea, în Niţchidorf”, a spus Ana Sicoe.