Ştefania Truică – Artista care duce mai departe tradiţia din familie

Eleva „Palatului Copiilor” şi a Şcolii de Muzică şi Arte Plastice „Victor Karpis” din Giurgiu se împarte de şapte ani între muzică şi desen. Consideră acest lucru o permanentă provocare şi spune că ar vrea să urmeze o carieră în domeniul artistic.

Ştefania şi-a descoperit chemarea pentru artă în jurul vârstei de cinci ani. Fascinată de vioară şi de acuarele, copila a început să frecventeze cursurile Şcolii de Muzică şi Arte Plastice.

„Pasiunea pentru muzică mi se trage de la tatăl meu. Am crescut văzându-l cum cântă şi am aflat că a făcut acest lucru şi la botezul meu împreună cu formaţia din care făcea parte atunci” afirmă fata.

Alături de tatăl său care îi este profesor de muzică, tânăra spune că un aport important la educaţia sa artistică a avut-o Alexandra, sora cea mare.

„Am admirat-o întotdeauna, este ca un model pentru mine. A câştigat locul I pe ţară la corn, un instrument muzical pe care l-am încercat şi eu pentru puţin timp. Când a plecat la Bucureşti, m-am întristat foarte tare. Credeam că nu se va mai întoarce niciodată” explică Alexandra.

Face portrete cunoscuţilor
De doi ani Ştefania Truică studiază trompeta, instrumentul care l-a făcut cunoscut pe tatăl său.

Spune că mai are mult până când îl va ajunge din urmă însă îşi doreşte să nu dezamăgească.

„Întotdeauna a trebuit să mă pregătesc mai bine decât ceilalţi colegi. Tata nu a făcut niciodată diferenţa între mine şi alţi elevi ai săi. Are aşteptări mari de la mine iar eu nu vreau să îi dau motive să fie supărat” subliniază tânăra care a câştigat locul II la un concurs naţional în care a fost implicat Palatul Copiilor.

Cea de-a doua mare pasiune a fetei, pictura, i-a oferit destule satisfacţii până acum. Eleva profesoarei Elena Cioclu spune că şi-a îmbunătăţit tehnica realizând portrete.

„Într-o zi a venit tata de la Bucureşti şi mi-a arătat un portret în creion pe care i-l făcuse un artist. Am rămas uimită de asemănare şi mi-am zis că trebuie să învăţ să fac şi eu”.

Ştefania a început să realizeze portrete din profil, aproape fiecare rudă beneficiind de câte unul. „Mergeam în magazinul de coafură al mamei, mă aşezam pe scaun şi începeam să fac portrete oamenilor. Am lipit chiar un orar pe geam şi tarifele pentru portrete. Chiar dacă pe atunci nu meritam nici măcar un leu pentru ce făceam, am mai primit bani de la cunoştinţe. Eram timidă şi nu făceam portrete oricui” zâmbeşte tânăra.

Ştefania a participat la numeroase concursuri judeţene, locale şi internaţionale de pictură, câştigând diplome şi medalii.

Fata spune că cea mai mare bucurie a simţit-o în urma unui schimb cultural între Giurgiu şi India.

„Şcoala noastră a trimis nişte lucrări la un concurs care s-a desfăşurat în India. Acestea au rămas acolo şi mă gândesc că în momentul acesta sunt expuse undeva iar oamenii văd şi lucrarea mea”.


NĂSCUTĂ: 14 decembrie 1998, Giurgiu
STUDII: Elevă în clasa a V-a la Şcoala Numărul 7 din Giurgiu
FAMILIE: Are o soră mai mare, Alexandra, elevă a liceului „Dinu Lipatti” din Bucureşti

CE-I PLACE: Tânăra artistă este pasionată de călătorii, filme şi lectură, autorul său preferat fiind Jules Verne. „Atunci când am timp, îmi place să ies împreună cu prietenii, să mă plimb cu rolele şi să joc volei” spune aceasta.
CE NU-I PLACE: „Mă deranjează oamenii cu două feţe, cei cărora le împărtăşeşti nişte lucruri iar apoi se duc şi spun altora, denaturând adevărul” afirmă Ştefania. Chiar dacă nu este mofturoasă când vine vorba de mâncare, fata spune că ar dori să vadă în farfurie cât mai puţină ciorbă de peşte.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI:
1) Care sunt piesele tale preferate?
Îmi place să interpretez „Albinuţa”, o piesă vioaie care mă binedispune de fiecare dată. O altă piesă pe care o simt aproape este „Le travail”, de origine franceză.
2) De la mamă nu ai moştenit nimic?
Am moştenit şi de la ea. Îmi place să machiez. De asemenea făcusem o pasiune pentru designul vestimentar, un domeniu pe care vroiam să îl aprofundez.