VOCEA GALAŢIULUI Cum să ţii la ciorap, ca prostul, 12 milioane de euro

Cel mai „cool" job din România e să te ocupă de banii publici. Nu contează cum îi cheltui! N-are nicio importanţă dacă îţi dă cu minus. Nu îţi cere nimeni performanţă. Poţi doar să te faci că munceşti, că ziua trece, leafa merge, iar comisionul se-adună, nu se scade.

În cel mai negru scenariu al jobului de administrator al banilor publici, te poţi alege doar cu un „huooo" prelungit, cu o pierdere a unui scrutin electoral, cu o mustrare din partea Curţii de Conturi. Atât! Poţi să risipeşti cât pofteşti, să arunci pe geam milioane de euro, să faci ce-ţi tună prin cap. Nimeni, niciodată nu te va pune să plăteşti pentru faptele tale. E cool - da' ce zic eu cool!? - e super-cool să te ocupi de banii naţiei!

În urmă cu puţine ore am aflat că Primăria Galaţi are o basculantă de bani necheltuiţi, din bugetele pe anii 2010 şi 2011. Nu mai puţin de 12 milioane de euro au stat, ca proastele, în contul instituţiei publice, în vreme ce străzile oraşului arată ca naiba, Primăria n-are sediu, spaţiile verzi au ajuns adevărate maidane, monumentele publice se prăbuşesc, mizeria urbei a ajuns la cote alarmante...

Într-o ţară normală la cap, vinovatul ar fi dat afară, trimis în judecată, lapidat (metaforic) la zidul ruşinii. În România, însă, nu se întâmplă nimic căci - nu-i aşa? - e super-cool să te faci că munceşti pe bani publici.

Este din ce în ce mai clar că între NOI, oamenii obişnuiţi, şi EI, cei care s-au aburcat în fruntea noastră, s-a căscat o uriaşă falie. Lucru confirmat şi de demostraţiile care hâţână ţara de la o vreme. Cei mai mulţi dintre protestatari sunt scârbiţi de clasa politică în ansamblul ei, nu neapărat de o latură sau alta a eşicherului politic. Cei 70% dintre români - cei care nu merg la vot - nu sunt apolitici, indiferenţi, nesimţiţi, egoişti, lipsiţi de cultură etc, aşa cum ar vrea să acrediteze politicienii. Aceşti români se exprimă concret, prin refuz. Nu vor să facă alegerea Sofiei - vă amintiţi, probabil, drama mamei nevoită să-şi trimită la moarte unul dintre copii - deci ignoră clasa politică.

Metoda este, fără îndoială, discutabilă, după principiul că nu poţi să fugi la nesfârşit de deciziile grele din viaţa cetăţii, însă, cel puţin deocamdată, este singura modalitate palpabilă de protest împotriva unui sistem corupt, clientelar, neprofesionist, absurd, găunos.

Galaţiul a ajuns un târg ponosit. Urât, jegos, anonim. Iar vinovat nu-i doar primarul Dumitru Nicolae, ci şi toţi membrii Consiliului local, indiferent de partidul din care fac ei parte.

Aceşti oameni care conduc acum Galaţiul şi care, în vremuri de criză profundă, îşi permit să ţină la ciorap, doi ani la rând, 12 milioane de euro - bani publici! - merită să fie radiaţi din istoria urbei. Locul lor este alături de marii „călăi roşii" care au încercat să distrugă spiritul acestui popor.