Ultraşii din puşcărie

Cei 16 deţinuţi model au scandat tot meciul “Hai Oţelul!”. Foto: Bogdan Nistor

La fiecare meci, sunt nelipsiţi din galeria Oţelului câţiva suporteri deosebiţi: 16 deţinuţi. Sunt cei care îi ajută pe administratorii bazei sportive la întreţinerea acesteia şi beneficiază de privilegiul de a asista la partidele de fotbal.

Atunci când eşti suporter adevărat, nu există bariere pentru dragostea manifestată faţă de favoriţi. Nici chiar gratiile din puşcărie nu le pot bara fanilor ajunşi în detenţie bucuria întâlnirii cu jucătorii favoriţi.

De la începutul acestui sezon, Penitenciarul Galaţi are încheiată o convenţie cu FC Oţelul Galaţi, în baza căreia mai mulţi deţinuţi de la „regimul deschis" au acces la toate meciurile jucate de echipă, pe teren propriu.

În schimb, suporterii-deţinuţi vin la stadion de fiecare dată când este nevoie de o mână de ajutor prestând diverse munci. Totul pe bază de voluntariat, fără nicio condiţionare în privinţa prezenţei deţinuţilor la meciuri.

Ultima oară, clubul a apelat la ajutorul deţinuţilor astă-iarnă când au înlăturat zăpada de pe gazonul stadionului Oţelul, salvând astfel începutul returului campionatului.

Grupul de deţinuţi care vine meci de meci la stadion nu este mereu acelaşi. "Este un grup deschis, deoarece, în timp, unii îşi ispăşesc pedeapsa şi vin alţii. Cu toţii sunt însă suporteri fideli ai Oţelului", afirmă subinspectorul Ionuţ Anghel, cel care îi însoţeşte de fiecare dată pe deţinuţi la meciuri.

Suporterii de după gratii nu au un statut special, atâta doar că stau oarecum izolaţi de restul spectatorilor. Printre deţinuţii care asistă la meciuri unii au fost în tinereţe fotbalişti. Ei sunt fanii cei mai înfocaţi din galeria de la penitenciar.

"Nu-i supunem unor măsuri drastice de securitate pentru că ei sunt conştienţi că dacă ne fac vreo problemă riscă între doi şi cinci ani de puşcărie. Chiar şi numai pentru o tentativă de evadare", spune agentul Cornel Matei.

Lot de 16 pentru Oţelul

La ultimul meci de pe teren propriu, cel cu Dinamo, fotbaliştii de la Oţelul au fost susţinuţi din tribune de un grup de 16 suporteri veniţi de la secţia din Şendreni a Penitenciarului Galaţi. Printre ei se numără şi Valentin, un tânăr care a jucat, ani de zile, în echipele Ancora şi la FC Victoria Galaţi.

„Sunt fascinat de jocul din ultimul timp al Oţelului şi cred că n-am mai văzut un astfel de joc bun la gălăţeni de aproape 15 ani. Cam de pe vremea când jucau Tănase, Vali Ştefan, Ion Viorel sau Tofan", spune încântat Valentin, care a adăugat că, în închisoare urmăreşte la televizorul din celulă meciurile din cinci campionate.

Un alt fan înfocat din grupul suporterilor-deţinuţi care îşi au locul la tribuna întâi, în dreapta „oficialei", este Claudiu. El a fost junior vreme de cinci ani chiar la Oţelul. Are 25 de ani şi este căpitanul echipei de fotbal a Penitenciarului.

„Sunt singurul, care a fost căpitan la două echipe diferite. Mai întâi la Brăila, unde este regim semi-deschis şi apoi la Galaţi, la regim deschis", precizează, mândru, Claudiu, care mai are de ispăşit doar două luni din pedeapsă şi apoi va fi din nou liber.

Nicu munceşte în timpul zilei, pentru ca seara să revină în Penitenciar. Este primul care sare de pe scaun când jucătorii gălăţeni ies la încălzire: „Hai Oţelul, ole, ole, ole"!. Colegii de detenţie îl urmează şi împreună dau tonul pentru toată tribuna I.

„Sunt un suporter înrăit şi nu ştiu dacă aş fi putut rezista în detenţie dacă n-aveam posibilitatea să vin să-mi văd echipa. Am fost cucerit de echipa care promova în 1986, apoi bătea pe Juventus în '88, în Cupa UEFA şi de atunci sunt fan Oţelul. Îmi place enorm trupa făcută de Munti (n.r - antrenorul Dorinel Munteanu), o echipă tânără cu băieţi serioşi, care aleargă în draci şi pun osul" a spus Nicu, fost jucător de fotbal la Ancora.