Tânărul care s-a sinucis după 10 ani de sclavie. Propriile rude l-au sechestrat, bătut și folosit ca pe un animal
0Mihai a fost cedat de părinții săi unei mătuși când avea doar 9 ani. Femeia și soțul său l-au obligat să muncească într-o stână din județul Galați în condiții inumane. Dormea într-o cușcă și muncea până la epuizare. Când a realizat că nu are scăpare, tânărul s-a sinucis.
Tribunalul Galați a pronunțat un prim verdict în dosarul în care doi soți din satul Izvoarele, comuna gălățeană Slobozia Conachi, au fost trimiși în judecată pentru sclavie și determinarea sau înlesnirea sinuciderii. Nicolae Nedelcu a fost condamnat la opt ani de închisoare, în timp ce soția sa, Rodica Nedelcu, a primit cinci ani și patru luni de închisoare.
În același dosar a fost condamnat și Fănel Zaharia, un bărbat care știa ce se întâmplase, dar care a preferat să mintă în fața instanței. Acesta a fost condamnat la doi ani de închisoare cu suspendare pentru mărturie mincinoasă. Decizia instanței nu este definitivă.
Soții Nedelcu sunt acuzați că și-au sechestrat propriul nepot la o stână, l-au obligat să muncească timp de 10 ani în condiții inumane, fără să îi dea vreun ban, și de fiecare dată când a reușit să scape cu fuga, l-au adus înapoi.
Pe 24 noiembrie 2015, Secția 2 de Poliție Smârdan, din județul Galați, era sesizată prin 112 că un tânăr de 19 ani, Mihai Alexandru Stoian, din satul Izvoarele, comuna gălățeană Slobozia Conachi, a fost găsit spânzurat în magazia stânei unchiului său.
Împins la sinucidere
Câteva săptămâni mai târziu, un bărbat anunța poliția că tânărul fusese împins să facă gestul fatal de acțiunile unchiului său și ale soției acestuia.
Nicolae și Rodica Nedelcu locuiesc în satul Izvoarele, comuna gălățeană Slobozia Conachi, și trăiesc din creșterea animalelor. La două case distanță locuiau Valentina Stoian, sora Rodicăi Nedelcu, și Costel Stoian, părinții lui Mihai, alături de cei doi frați ai săi. Părinții lui Mihai erau cunoscuți ca având probleme cu consumul de alcool. Tot ce câștigau muncind pe la oamenii din sat cheltuiau apoi pe băutură.
În 2004, când s-a născut al treilea copil al familiei, soții Stoian au realizat că nu vor putea să își întrețină toți copiii. Mai întâi, Costel Stoian a început să manifeste semnele unei boli, care l-a adus rapid în imposibilitatea de-a mai munci.
Mama lui Mihai, Valentina, muncea cu ziua. Mai multe evenimente au condus finalmente la decizia ca băiatul cel mare al familiei Stoian să fie cedat mătușii sale și unchiului.
10 ani de sclavie
Lipsit de supraveghere, Mihai, care la 9 ani era în clasa I, a început să absenteze de la școală. Câțiva săteni l-au acuzat pe băiat că ar fi furat mai multe pachete cu țigări, alături de alți copii, de la un magazin din localitate.
Nu s-a probat niciodată că acest furt a avut loc, la Poliție nu a fost înregistrată nicio plângere. Cu toate acestea, apropiații familiei Nedelcu au invocat această presupusă faptă pentru a justifica obligarea băiatului ca să muncească la stână timp de 10 ani, de la 9 la 19 ani.
„Pentru a-l feri de necazuri, să nu ajungă să fure cu băieții lui Tânjală (copii cu care ar fi comis furtul – n.r.)”, argumentau ei în fața polițiștilor. „Având în vedere circumstanțele concrete de la acel moment, se poate concluziona în mod logic că motivul invocat de Rodica Nedelcu avea un rol pur declarativ, mai ales că a fost invocat pentru a ține victima la muncă timp de 10 ani, inclusiv când aceasta a devenit majoră”, susțin anchetatorii.
Dormea într-o cușcă
Mihai a fost ținut departe de oameni, fără să aibă acces la educație și să fie lăsat să intre în contact cu alte persoane, nici măcar cu frații săi.
„Victima dormea izolată de comunitate, într-o cușcă amenajată ca bordei și interacționa cu maximum două persoane, colegul de muncă și unchiul său. La vârsta la care alți copii realizau primele socializări, primele prietenii, învățau să caute validarea celor din jur, victima fost izolată, în afara comunității, fiindu-i negată orice formă de dezvoltare emoțională și de înțelegere a conceptului de comunitate”, spune procurorul care a investigat cazul.
Mama, complice la tratamentul inuman
De altfel, toți martorii audiați au dat declarații din care reiese tratamentul inuman la care era supus băiatul și faptul că începuse să dezvolte grave probleme psihice și emoționale. Iată câteva dintre declarațiile consemnate la dosar: „Mereu era nespălat și tăcut. Era singuratic.” „Mihai mi se părea sălbatic, era crescut numai la oi.” „Eu cred că Mihai avea probleme cu capul.” „Un băiat mai încet la minte, flămând, un băiat foarte necăjit.”
Sătenii din Izvoarele au văzut că Mihai era folosit constant la muncă precum un adult și au anunțat autoritățile. Lucrătorii Direcției Generale de Asistență și Protecția Drepturilor Copilului (DGASPC) Galați au analizat situația copilului și au propus instituirea unei măsuri de protecție specială. Dar mama acestuia, care trăia la acel moment, a dat o declarație prin care își asuma răspunderea pentru creșterea și educarea lui Mihai.
Dosarul a fost astfel închis și înaintat serviciului local de protecție a copilului din Slobozia Conachi pentru monitorizarea situației. Copilul a continuat să muncească la stână.
Ultimele momente alături de tatăl său
În 2012 au avut loc două evenimente, în urma cărora băiatul avea să conștientizeze pe deplin situația în care se găsea.
Unchiul său, Nicolae Nedelcu, și-a mutat stâna în spatele casei, în satul Izvoarele, împrejurare care l-a readus pe Mihai în comunitate, dându-i astfel posibilitatea să interacționeze constant cu alte persoane, inclusiv cu membrii familiei sale.
La scurt timp, tatăl său a decedat după o lungă suferință, fiind diagnosticat cu tuberculoză. Băiatul avea atunci 16 ani și s-a bucurat că a reușit să vorbească cu el, chiar dacă pentru puțin timp.
A conștientizat că este tratat ca un animal
Ulterior, notează anchetatorii, el a realizat că ceilalți ciobani din sat erau plătiți pentru munca lor.
„A mai înțeles victima că ciobanii erau cei care încasau banii și nu alți membri ai familiei. Toate acestea au survenit peste durerea pierderii unui părinte și astfel victima a hotărât să ia măsuri pentru remedierea situației, acțiune greu de dus la îndeplinire chiar pentru o persoană normală. Pentru copilul crescut la stână, printre oi, s-a dovedit a fi imposibilă”, au stabilit procurorii.
A conștientizat tot atunci, se arată în rechizitoriu, că era tratat asemenea unui animal. Era forțat să doarmă într-o cușcă metalică, primea mâncare insuficientă și i se interzisese de către mătușa și unchiul său, cu acordul mamei, să părăsească stâna și să trăiască în altă parte. Ulterior, notează anchetatorii, el a realizat că ceilalți ciobani din sat erau plătiți pentru munca lor.
A conștientizat tot atunci, se arată în rechizitoriu, că era tratat asemenea unui animal. Era forțat să doarmă într-o cușcă metalică, primea mâncare insuficientă și i se interzisese de către mătușa și unchiul său, cu acordul mamei, să părăsească stâna și să trăiască în altă parte.
Abuzat fizic de nenumărate ori
Mihai nu era numai izolat și înfometat, potrivit anchetatorilor, el era și agresat fizic ori de câte ori unchiul său considera că nu își face treaba cum trebuie.
„L-am întrebat care este motivul pentru care a venit la mine. Mihai mi-a spus că a fugit de la stâna unchiului său, deoarece acesta îl bătea și nu îl plătea. Am văzut că Mihai avea vânătăi pe față și două vânătăi pe spate, ce semănau a urme de ghioagă. Acesta a spus că l-a bătut Nicolae Nedelcu și că nu mai suportă să stea la stâna acestuia din cauza bătăilor pe care le lua. Mi-a fost milă de el și l-am luat la stâna mea”, le-a declarat polițiștilor un alt cioban la care Mihai își găsise pentru scurt timp refugiu.
După o săptămână, mama lui a venit la stână și i-a cerut ciobanului 200 de lei pentru munca pe care o prestase Mihai. O zi mai târziu, Nicolae Nedelcu l-a luat pe tânăr și l-a readus la stâna lui.
Mai mulți ciobani, la stânile cărora băiatul fugise ca să scape de abuzurile rudelor sale, au declarat că acesta avea semne vizibile pe corp de lovituri, plângea și spunea că se săturase de bătăile unchiului său. După ce a văzut că nu avea cum să scape de rudele sale fugind la stânile din zonă, Mihai s-a gândit să plece în vestul țării.
Discutase cu mai mulți ciobani care îi spuseseră că își poate găsi de muncă acolo. Sinuciderea Pe 24 noiembrie 2015, tânărul a făcut o ultimă încercare de a scăpa de coșmarul în care își trăise cea mai mare parte din viață. A fugit la stâna unui cioban din apropierea satului Izvoarele, cu intenția de-a părăsi definitiv stâna unchiului său.
Neșansa a făcut ca rudele sale să afle că plecase și, în timp ce îl aștepta pe ciobanul care îi promisese că îi va cumpăra un bilet de tren către vestul țării, Nicolae Nedelcu a intrat în curtea acestuia.
Folosit ca un animal
De frică, Mihai s-a ascuns sub pat, sperând că nu v-a fi găsit. Unchiul său l-a găsit după câteva minute și a făcut ceea ce făcuse până atunci de atâtea ori. „Inculpatul Nicolae Nedelcu a apucat victima de un braț și a tras-o la autoturism. Nu au existat discuții relevante între inculpat și victimă, întrucât după 10 ani, victima își cunoștea rolul”, notează procurorul care a anchetat cazul.
Tânărul a fost bruscat, lovit cu pumnul în cap și aruncat într-o baracă din spatele casei familiei Nedelcu, iar unchiul său a asigurat ușa cu un lacăt. După aproximativ șapte ore, Nicolae Nedelcu a mers să vadă ce face nepotul său și a descoperit că băiatul se spânzurase. I-a spus soției sale, care a sunat la 112. Cei doi se temeau să îl atingă, de frică să nu fie trași la răspundere pentru moartea tânărului.
Audiați de polițiști, soții Nedelcu au dat vina pentru cele întâmplate pe Valentina Stoian, mama lui Mihai. Pe de o parte, au susținut că Valentina Stoian era o femeie iresponsabilă, ușor manipulabilă și consumatoare de alcool, iar pe de altă parte, spun că aceasta a reușit să îi convingă cumva ca, timp de 10 ani, fiul său să muncească în gospodăria lor, iar ei l-au primit pe Mihai doar pentru a-i face un bine.
Valentina Stoian se îmbolnăvise, fiind diagnosticată cu ciroză hepatică. Soții Nedelcu au negat că prin exploatarea lui Mihai ar fi vrut să compenseze costul îngrijirilor pe care l-au acordat rudei lor. Între timp, femeia a murit.
„Inculpații folosesc în declarațiile lor, ca pe un refren, variante ale aceleiași idei: mama lui ne ruga să îl aducem, mama lui era cea care insista să îl aducem, fără să înțeleagă vreun moment că un părinte nu are un drept absolut asupra unui copil, pe care îl poți remite unor terți pentru plata serviciilor primite de la aceștia”, spune procurorul de caz.
Anchetatorii susțin că atât soții Nedelcu, cât și mama lui Mihai nu îl percepeau ca pe o persoană reală, ci mai degrabă ca pe un lucru pe care îl puteai folosi după bunul plac.
Aceștia au susținut constant că băiatul era plătit pentru munca sa cu sume cuprinse între 100 și 150 de lei pe lună și că nu îi dădeau mai mult pentru că îi cheltuia „pe prostii”. Din verificările polițiștilor, nu există probe că Mihai ar fi primit în mână bani de la rudele sale. Băiatul lua țigări pe datorie, în contul rudelor sale, la magazinul din sat.
Ca să probeze că i-au dat bani, soții Nedelcu au propus mai mulți martori pentru a fi audiați. Nici aceștia nu au putut spune însă că l-au văzut vreodată pe tânăr că ar fi primit bani de la aceștia sau că ar fi avut măcar vreo sumă asupra lui, se arată în rechizitoriu.
„S-a spânzurat un nemernic”
După ce a aflat că ea și soțul său sunt urmăriți penal, Rodica Nedelcu a făcut tot ce i-a stat în putere ca să scape de răspundere. A vorbit cu martorii din dosar și chiar cu un procuror.
„Discuțiile purtate de inculpată, ulterior începerii cercetărilor, probează standarde morale joase, lipsa oricăror sentimente de milă sau compasiune față de victimă, persoană căreia, împreună cu inculpatul și cu mama acestuia, i-au negat orice drept și orice șansă de-a înțelege că este o ființă umană”, au stabilit anchetatorii.
Pe parcursul audierilor, Rodica Nedelcu a încercat să se prezinte ca o persoană generoasă, care a avut grijă de sora sa, atunci când aceasta a avut nevoie, dar și ca un om simplu, care nu cunoaște legile și care este incapabilă de orice cruzime.
Nu știa că i-au fost puse sub urmărire convorbirile telefonice, iar procesul- verbal de redare a uneia dintre discuții vorbește de la sine despre lipsa de empatie a femeii: „Nu-i nimeni vinovat pentru că s-a spânzurat un nemernic”.
Se încarcă comentariile...
