Profesorul care munceşte să traducă teoria în practică. „Scopul final este ca studenţii să mă întreacă pe mine“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Florin Marin Bogdan este profesor la Facultatea de Inginerie din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos“ din Galaţi şi a pornit în urmă cu şase ani proiectul unui cerc ştiinţific care „să producă“ specialişti veritabili pentru piaţa reală a muncii. Studenţii săi sunt angajaţi încă de pe băncile facultăţii, iar cunoştinţele lor vizează domenii diverse, pornind de la Matematică şi Fizică, până la Chimie şi Informatică.

Florin Marin Bogdan (35 de ani), doctor inginer şi şef de lucrări la Facultatea de Inginerie din Galaţi, a venit cu ideea constituirii unui cerc ştiinţific, denumit generic Cercul Ştiinţific Studenţesc de Informatică Aplicată în Ingineria Materialelor, din care să facă parte studenţii dornici să-şi testeze creativitatea şi rezistenţa la efort, prin rezolvarea unor probleme al căror grad de dificultate creşte odată cu avansarea în anii de facultate. 

„Am observat că sunt studenţi care, pe lângă cursurile din timpul facultăţii, vor să-şi dezvolte pasiunile, iar în opinia mea, nu sunt ajutaţi în sensul ăsta. Aşa am venit cu ideea înfiinţării unui cerc ştiinţific studenţesc“, explică Florin Bogdan cum a început totul.

Proiectul a fost demarat de dascăl în urmă cu şase ani. Întâlnirile între studenţi şi profesori se întind uneori şi după terminarea facultăţii, până la susţinerea masteratului de către cursanţi. Tinerii devin pasionaţi de materiile predate de profesor (n.r. – disciplina „Programarea Calculatoarelor“ şi altele, legate de simularea pe calculator), care-i ajută apoi să-şi dezvolte abilităţile.

Temă obligatorie săptămânal

Studenţii efectuează mii de simulări pe calculator, care vizează crearea unor componente de maşini sau roboţi, astfel încât să se apropie cât mai mult de realitate. Studiile realizate de studenţi permit îmbunătăţirea pieselor, dar şi alegerea celui mai bun design. Profesorul Bogdan îi selectează pe studenţi în anul I de facultate şi, în fiecare săptămână, exceptând perioadele când sunt vacanţe, se întâlnesc şi abordează o temă. Cursanţii au şi obligaţii.

Fiecare dintre ei trebuie să elaboreze săptămânal, fără excepţie, indiferent dacă este sau nu vacanţă, un eseu ştiinţific pe o temă aleasă de profesor. Nu contează dimensiunea lucrării sau complexitatea ei, dar este condiţia obligatorie de a putea rămâne la cerc. Un exemplu este cazul unei studente care, în decurs de câteva luni, a proiectat câteva zeci de piese pentru un excavator şi a efectuat peste 100 de simulări, astfel încât să găsească cea mai bună soluţie pentru fiecare componentă. 

profesor 1

Florin Marin Bogdan alături de studenţii din cercul ştiinţific FOTO UGAL

Important de amintit este că toate aceste simulări se realizează doar pentru alegerea celei mai bune variante de realizare practică a piesei, deci nimic nu rămâne la nivel teoretic. Aceeaşi studentă a proiectat de la zero un camion, creionând modelul din 150 de piese.

Profesorul le-a mai dat temă studenţilor să determine dacă un anumit profil de elice, cu o anumită turaţie, poate ridica un elicopter cu o anumită masă de la sol. Proiectul ar fi greu şi pentru un specia-
list în domeniu, pentru că, pe lângă calculele matematice extrem de riguroase, trebuie găsiţi foarte mulţi parametri care să asigure viabilitatea proiectului odată ce este pus în practică. 

90% – practică,10% – teorie

Rezultatele de la cercul ştiinţific se văd în viaţa reală. De pildă, doi studenţi au realizat recent un internship (n.r. – un program de practică) la ArcelorMittal Galaţi, pentru a obţine apoi o bursă la Fabrica de Rulmenţi Bârlad, care produce nu numai rulmenţi uzuali, aşa cum este general cunoscut, dar şi rulmenţi pentru aplicaţii speciale, cum sunt cei folosiţi la hidrogeneratoare sau la avioane. În aceste cazuri, rulmenţii se schimbă la câţiva zeci de ani, prin urmare o astfel de piesă trebuie să fie extrem de rezistentă, iar cei care le proiectează se impune să fie policalificaţi.

„Tot ce le dau eu ca temă şi le explic sunt în proporţie de 80%-90% chestiuni practice, de care se vor lovi la compania unde se vor angaja. Teoria ocupă foarte puţin loc în discuţiile noastre“, ne explică profesorul secretul succesului pe care-l au studenţii săi.

Ritmul alert impus la cercul ştiinţific face ca majoritatea studenţilor care s-au arătat iniţial interesaţi să abandoneze pe parcurs sau să fie excluşi pentru că nu reuşesc să facă temele pe care le primesc. Tinerii sunt păsuiţi timp de două luni, dar dacă nici atunci nu reuşesc să ajungă cu temele la zi, părăsesc cercul.

profesor 2

Dascălul le explică studenţilor săi cum a fost creată o piesă de maşină FOTO UGAL

„Pe măsură ce avansează în anii de facultate, antrenamentul, dacă-l putem numi aşa, devine din ce în ce mai dur, iar studenţii cu care lucrez sunt duşi adeseori în afara zonei de confort. Participă apoi la interviuri, iar studentul meu câştigă, deşi are 100 de contracandidaţi pe un loc. Acest lucru nu este întâmplător“, ne explică Florin ce face diferenţa faţă de sistemul de învăţământ clasic.

Un alt secret al grupului ştiinţific creat de profesorul de la Facultatea de Inginerie din Galaţi este că fiecare temă se leagă cu cea care urmează, astfel încât, la final, studentul realizează că a lucrat la un proiect extrem de complex. De pildă, după câteva luni de muncă, studenţii constată că piesele pe care le-au creat formează prin asamblare un robot industrial sau o maşină. 

Maşina viitorului

Un proiect important este maşina MIPA, un autoturism inteligent ultrauşor construit de la zero de studenţii din grupul ştiinţific. Este o maşină electrică, ce poate fi chemată prin telefonul mobil şi care are capacitatea de a înţelege drumul pe care urmează să-l parcurgă, dar şi să ocolească obstacolele care apar printr-o aşa-numită vedere artificială. Maşina a fost creată în 2015, iar Florin şi studenţii săi preconizează că în 2017 vor potea face prima demonstraţie cu ceea ce se consideră a fi maşina viitorului. 

„Mulţi oameni consideră că noi ne întâlnim ca să vorbim şi să ne jucăm. Evident, nu este nici pe departe adevărat, iar rezultatele studenţilor din cercul ştiinţific vorbesc de la sine. Nimeni nu este obligat să vină la cercul ştiinţific, iar eu n-o să refuz niciodată pe nimeni, dar n-o să accept persoane care găsesc mereu scuze pentru a nu veni sau a nu-şi face temele“, explică dascălul.

Florin Bogdan îi încurajează constant pe studenţii săi să-şi dezvolte spiritul de echipă, un concept aproape inexistent în şcoala românească, tinerii concurând mereu doar cu propriile limite. Companiile apreciază faptul că un proaspăt absolvent pe care-l angajează este capabil să lucreze foarte bine într-o echipă, pe lângă cunoştinţele tehnice pe care le-a dobândit.

Profesorul a stabilit ca, timp de o oră, în cadrul întâlnirilor grupului ştiinţific, un student să le arate colegilor săi cum a ajuns să creeze anumite piese extrem de complicate, astfel încât şi ceilalţi să înveţe din experienţa lui. „Scopul final al acestui cerc ştiinţific este ca studenţii să mă întreacă pe mine la capitolul cunoştinţelor acumulate dar şi la punerea lor în practică. Unii dintre ei reuşesc acest lucru“, ne spune cu satisfacţie profesorul Bogdan. 

Mulţi dintre studenţii care au făcut parte din grupul ştiinţific şi au absolvit continuă să facă teme şi după acest moment, chiar dacă nu mai au niciun fel de obligaţie, fiind „montaţi“ doar de pasiunea pentru inginerie şi informatică. 

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite