Povestea statuii lui Cuza din Galaţi: bustul domnitorului, pus în locul lui Lascăr Catargiu, dat jos de comunişti în 1948

Inaugurat în vara anului 1928, monumentul din faţa Grădinii Publice de astăzi a suferit, de-a lungul anilor, o serie de modificări din partea comuniştilor. Bustul lui Lascăr Catargiu a fost dat jos, iar ansamblul statuar a luat denumirea de „Monument al muncilor agricole”.

Preocupările gălăţenilor pentru a ridica un monument în memoria lui AL I. Cuza datează încă de prin 1891, atunci când s-au făcut primele demersuri pentru constituirea unui comitet ce urma să strângă fondurile necesare. În 1893, VA Urechia oferea Galaţiului bustul lui Mihail Kogălniceanu. La dezvelirea acestuia, autorităţile locale îşi exprimă dorinţă de a înzestra oraşul şi cu statuile lui Alexandru Ioan Cuza şi Costache Negri. „Numai acea naţiune manifestă vitalitate, care onorează şi conservă memoria bărbaţilor care au luptat pentru ea”, spunea VA Urechia.

La 26 octombrie 1926, primarul oraşului, avocatul Grigore P.  Mihăilescu, a cumpărat de Ia sculptorul italian Raffaelo Romanelli un monument al „Unirii Principatelor”, realizat din trei altoreliefuri şi bustul unionistului Lascăr Catargiu. A fost inaugurat în jurul datei de 14 iulie 1928, pe strada Domnească, în faţă Grădinii Publice.

În 1948, bustul lui Lascăr Catargiu a fost dat jos de pe soclu de către autorităţile comuniste venite Ia putere, iar monumentul a rămas sub un nume impropriu, acela de „Monument al muncilor agricole”, denumire datorată scenelor alegorice realizate în altorelief. lmaginile, desigur nu reprezintă scene ale muncilor agricole, ci sunt simboluri ale Unirii Principatelor şi ale reformei agrare din 1864.

Ύn 1959, cu prilejul Centenarului Unirii Principatelor Române, în partea superioară a soclului acestui monument a fost instalat bustul lui Al. I. Cuza, operă în bronz a sculptorului loan Dimitriu-Bârlad. Din cauză că acesta distona totuşi cu proporţiile întregului ansamblu, Ia 9 mai 1972 el a fost înlocuit cu statuia de acum, datorată lui Ion Jalea. Bustul realizat de Dimitriu-Bârlad a fost transferat Ia Tecuci şi împodobeşte astăzi artera principală a acestui oraş.

Profesorul Corneliu Stoica spunea într-o lucrare a sa că monumentul, aşa cum se înfăţişează astăzi, este rezultatul muncii, Ia intervale mari de ani, a celor doi sculptori amintiţi: italianul Raffaello Romanelli şi românul lon Jalea. Compoziţia realizată în altorelief, desfăşurată în spaţiu pe trei laturi ale soclului, este o alegorie ce sugerează actul unirii Moldovei cu Ţara Românească, înfăptuit Ia 24 ianuarie 1859 (cele două femei îmbrăţişate, dispuse pe latură frontala), precum şi urmările reformei agrare de Ia 1864. Este o compoziţie unitară, cu calităţi plastice incontestabile. Perechea de boi aflată în jug, precum şi oamenii sunt surprinşi în procesul muncii, efortul ce-l depun fiind imortalizat în imagini vii, dinamice. Un ţăran, aplecat, ţine strâns în mâini coarnele plugului, alţii poartă pe umeri povară sacilor încărcaţi cu cereale.

Partea terminală a monumentului o constituie statuia lui Alexandru loan Cuza. Domnitorul este înfăţişat în uniformă militară, purtând pe umeri o pelerină. Mâna stângă se sprijină pe sabie, iar în dreapta, sprijinită Ia rândul ei pe cea stânga, ţine un sul. Modul în care l-a conceput Ion Jalea pe Alexandru loan Cuza ne aminteşte de admirabilul portret pe care Jacques Pournay, consulul Belgiei Ia Bucureşti, i l-a făƒcut  domnitorului: „Acesta, în vârstă doar de 38 ani, este un bărbat înalt, svelt, blond, privirea pătrunzătoare, distins în manierele sale, el posedă un original, plăcut şi serios mod de a purta discuţia. Este un soldat magnific, purtând cu graţie uniformă. Om de ordine, energic, a făcut asupra tuturor o excelentă impresie. Prinţul Cuza este un bărbat cum nu există altul în Principate, care vrea fericirea şi independenţa  ţării sale. Hotărât, fără exaltare însă, modest şi dezinteresat, chibzuieşte cu înţelepciune. Toată lumea este de acord asupra calitatăţilor eminente cu care este înzestrat noul domnitor".