PORTRET/Andreea Beatrice Mardare este olimpica la Română care vrea să devină criminalist

Diriginta de la clasă a făcut-o se îndrăgostească de acest obiect. Eleva de la Pedagogic se vede pe podium la olimpiadă şi visează să devină poliţist criminalist.

Profil
Născută: 15 mai 1997, Galaţi
Ocupaţie: Elevă
Familie: Singură la părinţi

La prima vedere Andreea Beatrice Mardare pare o fată simplă, o elevă oarecare, dar după câteva minute de discuţie îţi dai seama că nu este aşa. Elevă în clasa a VII-a în cadrul Liceului Pedagogic din Galaţi are ca materie preferată este limba Română. La doar 13 ani are deja în palmares câteva premii I la concursurile şi la olimpiadele la care a participat până în acest moment.

„Am participat la două concursuri numite <<Evaluarea în Educaţie>> unde am obţinut punctajul maxim, la un concursul <<Tinere Condee>> am obţinut locul III, iar la olimpiada judeţeană din luna februarie 2011 m-am clasat pe locul I", spune Andreea Beatrice.

„Vinovată" pentru dragostea sa pentru Limba Română este chiar diriginta de la clasă.
„În urmă cu doi ani, am întâlnit nişte oameni minunaţi. Mă refer aici la diriginta de la clasă. M-a făcut să iubesc Limba Română prin felul ei de a fi. Pur şi simplu m-a făcut să iubesc această materie. Am primit multă susţinere din partea ei şi asta a contat cel mai mult", mai spune Andreea Mardare.

În ceea ce priveşte munca depusă pentru obţinerea acestor rezultate remarcabile, tânăra olimpică spune că eforturile nu mai contează când ajungi pe prima treaptă a podiumului.

„Munca este necondiţionată. Nu o fac din obligaţie. Cei din jur îmi dau motive să fac asta. Nu o fac pentru diplome şi premii. Cunoscuţii sunt mândri de mine. Recompensă mai mare decât asta nu există. În fiecare zi trebuie urcat acest munte, dar când eşti începi să străluceşti. În acele momente risipeşti toţi norii din faţă", spune olimpica la Limba Română.

Secretul succesului său este, fără lipsă de modestie, talentul de care a dat dovadă.

„Sunt talentată şi atât. Prin prisma timpului, cuvintele închid universul într-o formă ce măsoară expansiunea lumii", mai spune eleva de clasa a VII-a.
Ca în orice colectiv, Andreea Beatrice recunoaşte că există atât păreri pro cât şi contra. În timp ce unii elevi apelează la ea când întâmpină dificultăţi, alţii inventează tot felul de răutăţi.

„Unii arată admiraţie, sprijin iar alţii sunt invidioşi, au un comportament negativ. Tot timpul aud că lucrările mele au fost corectate de dirigintă sau de anumiţi profesori care mă simpatizează. De multe ori nu mă interesează. Trec uşor peste aceste răutăţi atâta timp cât ştiu că valorile sunt recunoscute de alte valori", spune Andreea Beatrice.
În ceea ce priveşte planurile sale de viitor, eleva sper să lucreze în domeniu criminalisticii.

„Îmi place mult criminalistica. Pot atinge extremele. Sunt un resort între între două extreme, sensibilitate şi tărie de caracter", mai spune eleva olimpică.
Întrebări şi răspunsuri
Care este nivelul de performanţă către care tinzi ?
Acum urmează olimpiada la nivel naţional. În luna aprilie. Mă pregătesc zilnic şi nu-mi fac niciun fel de problemă în privinţa rezultatului. Voi obţine rezultatele cele mai bune. Sinceră să fiu mă pregătesc pentru olimpiada internaţională. Aceea mă intereseză cel mai mult. Pentru cea la nivel naţional nici nu-mi fac griji.
Ce preferi, literatura sau gramatica?
Literatura. De-a lungul secolelor şi-au dat mâna un Dante şi un Eminescu ridicând cu o treaptă mai sus nivelul omenirii. Am citit până acum peste 100 de cărţi de literatură şi critică literară. Cartea mea preferată este „Nuntă în cer" de Mircea Eliade.
Ce-i place
Îmi plac foarte mult sporturile de iarnă, ski-ul. Îmi place foarte mult şi înotul. Ascult foarte multă muzică. Muzica mă linişteşte, mă relaxează. Îmi place să fiu alături de prieteni şi colegi. Fac partea din viaţa mea. Îmi place să mă bucur de natură. Îmi plac drumeţiile.
Ce nu-i place
Nu detest ceva anume. Într-adevăr nu-mi plac oamenii impocriţi şi mincinoşi. Aşa cum spune şi Titu Maiorescu, e uşor a critica, dar e greu a face mai bine. Sunt lucruri care nu ne plac, dar e mai bine să le lăsam aşa.