Portret: Tudose Tatu luptă contra falsificării istoriei

Este istoric prin vocaţie. A învăţat totul ca autodidact, pentru că a vrut să nu fie influenţat de „filtrul" altora.

A început să se ocupe de explorarea trecutului din anul 1972, când a intrat în contact cu mai multe lucrări de literatură istorică.

„Cu toate acestea, nu pot spune că am făcut cercetări serioase decât din anul 1982, iar abia în anul 1995 am ajuns să public prima lucrare. Un moment foarte important pentru orice istoric", ne spune Tudose Tatu.

Oraşul şi Dunărea

De la prima lucrare publicată şi până acum, acesta s-a specializat pe prezentarea relaţiei dintre Dunăre şi oraş.
Apetitul pentru documente a venit din copilărie. A beneficiat, de la o vârstă fragedă, de faptul că a provenit dintr-o familie de învăţaţi, de oameni de cultură. Dintre aceştia se poate aminti de parlamentarul interbelic Simion Tatu.

„M-a influenţat mult faptul că în familia mea erau astfel de preocupări. Pot să spun acum, dacă stau să rememorez acele timpuri, că familia m-a ajutat foarte mult. Mi-a format gustul pentru cultură şi cercetare", îşi aduce aminte gălăţeanul.

A crescut într-o perioadă în care maşinile pe străzile Galaţiului erau foarte rare, iar „camionul" era o platformă trasă de cai. Atmosfera era una pauperă, oamenii erau modeşti ca vestimentaţie, oraşul arăta cu totul altfel în acea perioadă.

Principala atracţie a copilăriei şi a tinereţei nu au fost jocurile de pe maidan, ci biblioteca familiei.

„Prin anii '60 era un lucru foarte rar să ai bibliotecă. Multe din cărţi erau confiscate de stat în acea perioadă pentru că se bănuia că ar conţine informaţii care ar dăuna sistemului comunist", ne-a mărturisit Tatu.

Din cauza unor probleme şi a regulilor de admitere de la mijlocul secolului, Tudose Tatu nu a intrat la o şcoală superioară cu specializarea istorie. „Poate că a fost mai bine. Că altfel ajungem un profesor beţiv căruia nu-i plăcea slujba. Sunt multe cazuri de acest gen... A trebuit să încep să învăţ singur, pe cont propriu, iar acest lucru a avut şi părţi bune", a declarat Tudose Tatu.

Partea pozitivă a faptului că nu a lucrat pentru nimeni ca istoric a fost, libertatea de a cercetat adevărul istoric.
„Am căutat documente şi probe istorice prin care să prezint adevărul de unul singur. Nu a trebuit să citesc cursul unui profesor pentru a şti ce crede dascălul respectiv despre istorie. Am fost nevoit să caut eu în arhive ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, aşa am descoperit date noi care nu erau cunoscute", a mai povestit Tudose Tatu.

Ce a publicat

Lucrările semnate de Tudose Tatu, care au apărut până acum sunt: „Cărţi vechi, corăbii, reisi, neguţători şi diplomaţi de la Dunărea de Jos 1745 - 1856", „Împrăştiatele poveşti ale Portului de aur", „Comsia Europeană a Dunării, activitatea sa de la 1856 la 1931", „Istoria trudită a fabricilor uitate", „Sulina-asalturi însângerate".

Întrebări şi răspunsuri:

Ce credeţi că lipseşte în lucrările de istorie?

Foarte multe, în primul rând pot remarca un lucru foarte simplu: în multe cărţi faptele nu sunt aranjate în ordine cronologică. Se sare de la o perioada la alta, ceea ce nu e în regulă.
Cum vedeţi presa?
Pare prea impulsivă. E adevărat că şi afară sunt ziare de scandal, dar restul presei ştie să se distanţeze de un eveniment. Să nu scrie la primul impuls. Parcă presa de afară ştie să redea şi consecinţele, şi cauzele unui eveniment. Şi caută o soluţie. Presa din România se grăbeşte să scrie cât mai lacrimogen, impulsiv şi alarmist un subiect. Apoi nu mai face nimic.

Ce-i place?

Să urmăresc canalele de tip Discovery care prezintă documentare dintre cele mai variate despre Univers. Mai am o pasiune pentru evenimentele ciclisite, în special Turul Franţei, şi chiar mai mă uit uneori la meciurile de fotbal. Mai urmăresc canalele de ştiri gen Euronews şi CNN.
Ce nu-i place?
Ca să folosesc un cuvânt mai dur, pot spune că nu-mi plac jigodiile. Cu acest cuvânt definesc oamenii lipsiţi de profesionalism, oamenii care sunt gata să trădeze, oamenii care nu au respect pentru nimic decât pentru sine, oameni care nu au valori. Mă opresc, că aici intră multe categorii, din păcate.

Profil:

Născut. 20 septembrie 1950, Galaţi
Studii. Şcoala Tehnică Postliceală în Construcţii Navale Galaţi
Familie. Căsătorit, fără copii