PORTRET Blogăriţa de la teatru
0
A câştigat premii naţionale şi festivaluri pentru piesele de teatru pe care le-a scris, dar a devenit cunoscută şi prin blogul personal, unde face critică de teatru.
A jucat pentru prima dată într-o piesă de teatru în clasa a V-a. Nicoleta sau „Leta", cum îi place să i se spună, a regizat şi scris piese de teatru, chiar dacă nu îi place să se ştie.
Primele trei piese de teatru i-au adus premii la concursul Naţional de Dramaturgie „Tinere Condeie", dar a câştigat şi primele două ediţii ale Festivalului „Mihai Mihail".
Şi-a ajutat un prieten să îşi conceapă un blog despre teatru, intitulat „Teatru acum", şi să îl promoveze.
„Mă străduiesc să am răbdare cu toată lumea", ne declară cu umor Leta. Străbate ţara în lung şi în lat pentru a asista la piese de teatru, interpretate în special de studenţi. „Am mai multe de învăţat de la ei", vine explicaţia.
Are vocaţie de critic de teatru
Nu ezită să critice interpretările studenţilor de pe scenă pe blogul personal, atunci când prestaţiile lor cer asta.
Despre reprezentaţia din 9 decembrie 2009 a studenţilor de la Galaţi spune că i-a dat senzaţia unei maşini cu cheia în contact, care nu vrea să pornească.
„Se chinuie, hârâie, se aprind beculeţele în bord, dar nimic. Ştim ca în toate filmele, la un moment dat, va porni", punctează tânăra.
Timp de un an a făcut jurnalistică on line, iar interviurile cu Maria Dinulescu, Adrian Sitaru, Cristina Casian şi Tudor Voican ne scutesc de la alte comentarii vizavi de capacităţile sale. În prezent, lucrează la a patra piesă de teatru, pe care speră să o publice cât de curând.
Visul său este să devină regizor, chiar dacă îşi minimalizează din nou potenţialul: „Voi deveni regizor, chiar dacă nu voi fi niciodată genială". Priveşte cu optimism spre viitor şi speră ca anul 2010 să o încarce pozitiv, aşa cum nu s-a întâmplat în anul care stă se încheie.
"Sunt ceea ce miros oamenii din autobuz"
Nicoleta este prin natura ei o nonconformistă.
"Sunt ceea ce miros oamenii din autobuz. Sunt cea pe care o injură şoferii în trafic. Sunt aia care umblă de mână cu ailaltă. Sunt ceea ce au oferit, jignit, atins, apăsat , iubit, înjurat, dominat, mângâiat alţii. Mă uit urât şi nu omor niciodată gândacii de pe pereţi. Sunt laşă, claustrofobă, înot bine şi conduc prost. Beau din sticle străine. Am făcut-o pe mama să râdă până a făcut pe ea, la propriu. Urăsc să gătesc şi să decupez. Mi-ar plăcea să fiu căţelul familiei mele şi să am bani", se autodescrie cu un umor debordant Nicoleta.
Iubeşte viaţa şi oamenii mai presus decât orice şi explică cum a ajuns să gândească liber: "părinţii mei m-au crescut în responsabilitatea de a trăi".
Ce îi place
Îmi plac oamenii. Îmi place mămăliga. Îmi place foarte mult vinul. Îmi plac oamenii care îşi respectă viciile. Îmi plac plăcerile. Îmi place cum nu mi-am petrecut liceul.
Ce nu îmi place
Nu îmi place pasta de dinţi de pe haine. Nu îmi place să dorm în aşternuturi străine. Nu îmi plac dimineţile în care nu e muzica mea preferată în boxe. Nu îmi place dragostea băloasă, şuşotelile şi văicărerile. Nu îmi place să merg cu naşul, să fiu constrânsă şi să fiu inhibată. Nu îmi place că instinctele mele nu coincid cu instinctele altora şi din cauza asta dispare nebunia.
Întrebări şi răspunsuri
Îţi place să joci în piese de teatru?
Îmi place mult să joc, dar nu am curajul să o fac. Nu am curaj să fac actorie pentru că aş face-o la alt nivel decât puştii care o fac în facultate.
Ce nu îţi place în teatru?
Nu îmi place că nu respectă convenţia, când oamenii sunt minţiţi pe faţă şi li se aminteşte după fiecare scenă că sunt la teatru. Ăsta e teatrul prost. Îmi plac în teatru lucrurile simple. Prefer un scaun şi un reflector într-o sală studio decât o scenografie „buhagiară" în sala mare a Teatrului Naţional din Bucureşti. Mi-ar plăcea să vorbesc despre dragoste, dar nu sunt Nichita Stănescu.
Profil
Născută: 7 ianuarie 1989, Galaţi
Studii: Colegiul Naţional Alexandru Ioan Cuza, absolvit în 2008
Stare civilă: necăsătorită
Se încarcă comentariile...
