EXCLUSIV: Artă după gratii! Un criminal din Penitenciarul Galaţi face mobilă de lux ca nimeni altul!

Deţinutul a transformat meseria de tâmplar într-o adevărată artă care îl ajută să suporte mai uşor detenţia. Condamnat la închisoare pentru omor, Ion Proica a ajuns să confecţioneze mobilă „la comandă" pentru clienţi dintre cei mai pretenţioşi.

Simplul cuvânt „puşcărie" ne duce cu gândul la violenţă, la hoţi şi criminali. În spatele gardurilor înalte cu sârmă ghimpată şi a uşilor metalice sunt însă şi oameni care se deosebesc de ceilalţi deţinuţi.

O viaţă în închisoare

Printre cei încarceraţi la Penitenciarul din Galaţi, Ion Proica îşi ispăşeşte demn pedeapsa. Un bărbat înalt, cupărul albit mai mult din cauza închisorii decât a vârstei şi care a transformat tâmplăria într-o adevărată artă. Se află în puşcărie din anul 1988, fiind condamnat pentru omor şi se pregăteşte să se întoarcă acasă în cursul acestui an. În urmă cu 17 ani, a început să lucreze în atelierul închisorii şi, uşor, uşor, a devenit un maestru al tâmplăriei. Totodată, şi-a descoperit şi pasiunea vieţii lui. Sculptura.

„Am început din curiozitate această meserie. În mod normal sunt creator de mobilă de lux. Eu o proiectez, eu o lucrez, eu o sculptez. Am foarte multe lucrări, nici nu mai ţin minte câte. Cred că am făcut până acum vagoane de mobilă. Fac paturi, şifoniere. Fac şi la comandă pentru vânzare. Mai apar clienţi din când, în când. În rest, lucrez pentru penitenciar", ne spune Ion Proica.
Are o întreagă colecţie de icoane, cărţi şi tot felul de obiecte sculpate în lemn. Nici nu mai ţine minte numărul acestora. Cât despre munca în atelier, acesta spune că îl ajută să suporte mai uşor detenţia.

„La o icoană lucrez într-o săptămână. La o carte, două zile, iar la o casetă, tot două zile. De-a lungul timpului, experienţa şi-a spus cuvântul. Lucrez foarte repede. Munca asta în atelier mă ajută să mă detaşez de închisoare. Uit că sunt în acest loc, ceea ce este cel mai important", mărturiseşte deţinutul.

Atât gardienii cât şi conducerea penitenciarului sunt mândri de faptul că în „parohia" lor există şi astfel de oameni.

„Materia primă este adusă de conducerea penitenciarului. Dacă sunt comenzi, aducem materiale şi se rezolvă. În ultima perioadă nu prea s-a mai căutat această marfă. Nu ştim de ce. Bărbatul mai face uşi, repară un o ramă, un tablou. Ne ajută la întreţinere. Îşi dezvoltă pasiunea. Munca sa este în avantajul penitenciarului. Pe lângă asta, el îşi pune în aplicare talentul. Pentru munca sa beneficiază şi de acea reducere a pedepsei", spune Safta Trincu, purtător de cuvânt al Penitenciarului Galaţi.

Vox: „Sunt creator de mobilă de lux în mod normal", Ion Proica, deţinut.

Inchisoarea, iadul pe pământ

Despre cei peste 20 de ani petrecuţi după gratii, Ion Proica spune că cel mai important lucru este faptul că a rămas întreg.

„Nu aş vrea să mai întorc privirea în spate. Important este că am trecut brio peste aceşti ani de viaţă şi că sunt întreg la ora actuală, înainte de eliberare, atât fizic cât şi psihic. Sfatul meu pentru o persoană de afară este ca dintr-un lucru rău şi unul mai puţin rău, să-l aleagă pe cel mai puţin rău. Eu am avut de ales probabil şi am ales prost", spune bărbatul.

În acelaşi timp, deţinutul mai povesteşte oftând că nu ar fi reuşit să se adapteze vieţii din puşcărie nici dacă s-ar fi născut acolo.

„Nu poţi să te acomodezi niciodată în închisoare. Chiar dacă te-ai fi născut aici şi nu ai cunoscut altă lume nu cred că ai avea cum să faci faţă şi să spui că asta e viaţa ta. Eşti rupt de tot de ceea ce se întâmplă în exterior", adaugă acesta.

În curând va putea pleca acasă, iar faptul că familia îl aşteaptă cu braţele deschise îl bucură cel mai mult.

„Nu mă sperie faptul că mă voi elibera. Mi-am făcut deja planuri în ceea ce priveşte drumul pe care voi merge afară. Cel mai important este faptul că nu am rupt legătura cu familia. Acest lucru m-a făcut să trec peste fiecare zi de închisoare. În familie mi-am găsit motivaţia de a trece peste greutăţi", mai spune Ion Proica.

Cât despre meseria sa, acesta s-a asigurat că va avea cine să rămână în atelierul de tâmplărie.

„Sunt câteva persoane care vin aici şi le învăţ această meserie. Le va prinde bine pe viitor. Este asemenea unui curs de calificare. Le va ajuta să se adapteze mai uşor", declară deţinutl sculptor.