Dan Patache, antrenorul cu două finaliste de Liga Campionilor

Toată activitatea profesională şi-a dedicat-o handbalului feminin juvenil. Steluţa Luca şi Adina Meiroşu, care joacă în această seară returul finalei Ligii campionilor, l-au avut ca prim antrenor.

O viaţă dedicată junioarelor, depistării şi creşterii de handbaliste pentru marea performanţă. Mai are doar câteva luni până la pensionare, iar în toţi aceşti ani peste 30 de jucătoare care au început handbalul cu Dan Patache au ajuns în prima ligă, multe dintre ele chiar la echipa naţională.

A început ca profesor de ţară

Primul post: profesor de sport în satul Suhurlui. „Pe vremea aceea toţi absolvenţii de facultate, cu excepţia şefului de promoţie, erau obligaţi să înceapă de la ţară. Conta enorm pentru sportul şcolar, de acolo începea selecţia, dar şi pentru noi era o experienţă care s-a dovedit extrem de utilă", poveşteşte Dan Patache.
Spune că cel mai mare regret al său este că nu s-a păstrat nimic din sistemul sportului şcolar din acele vremuri.
„Fiecare şcoală era obligată să aibă o echipă de tetratlon şi una de sporturi. Acum, doar profesorul Manu mai încearcă ceva pentru handbal la Şendreni. Extrem de puţin, ne-ar trebui zece ca el ca să avem de unde scoate măcar două handbaliste pentru marea performanţă. De aceea avem sportul în moarte clinică. Ies la pensie trist, când văd cum totul se năruie. Şi se năruie cu nonşalanţă", se destăinuie profesorul Patache.

A ajuns în 1986 la Clubul Sportiv Şcolar, de unde va ieşi la pensie peste câteva luni. „Avem condiţii excelente la CSŞ, specialişti de primă mână, dar nu mai avem material uman. Lipseşte determinarea copilului, pasiunea pentru sport nu se mai educă în familie", oftează antrenorul.

Pentru a fi şi mai convingător, a povestit o întâmplare dintr-un cantonament cu junioarele de 18 ani: „Eram la o pensiune şi i-am luat plasma proprietarului, să vadă fetele un meci al Oltchimului la Nurnberg. Am plecat de la lângă ele două minute, când m-am întors nu mai era niciuna în faţa televizorului. De unde să-şi aleagă modele dacă nici măcar nu se uită la marile meciuri?"

Printre cele mai cunoscute handbaliste care au fost formate de Dan Patache, sunt două dintre actualele finaliste ale Ligii Campionilor, cu Oltchim, Steluţa Luca şi Adina Meiroşu. Sora mai marea a Adinei, Diana, alături de Cătălina Cioric, sunt alte două cunoscute handbaliste crescute de el, ambele campioane europene de junioare şi tineret, din generaţia cu care a luat titlul naţional la junioare II, în 1998.

Steluţa Luca, revoluţionară în '89

Evenimentele din decembrie '89 l-a prins într-un cantonament la Slănic Moldova, cu Steluţa Luca printre jucătoare.
„Am avut de tras atunci. Se trezise spiritul de revoluţionar în Steluţa. Gigi, unul dintre fraţii ei, făcea armata la Bucureşti. Ştia una şi bună, că ea se duce la Bucureşti, cu revoluţionarii din Slănic, să-şi salveze fratele. Parcă o văd şi acum, cu cizme verzi şi steagul în mână", a mai depănat Dan Patache din amintiri.

ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI

Poate recupera Oltchim acea diferenţă de şapte goluri cu care a pierdut turul finalei Ligii Campionilor?
Speranţa moare ultima, am mare încredere în ele. Cu un public vulcanic, se poate. Fetele îşi doresc enorm, şi motivaţia totală ne poate aduce un meci de poveste. Chiar dacă este oarecum un echilibru valoric între cele două echipe, Oltchim poate întoarce finala.

Unde credeţi că a fost, în tur, diferenţa între Oltchim şi Viborg?
Eu încă rămân la părerea că Oltchim chiar este mai valoroasă ca Viborg. Acolo s-a văzut că echipa daneză e la a cincea finală, nu prima ca în cazul nostru, experienţă care le-a dat linişte în joc, au dus tactic meciul mai uşor.

CE ÎI PLACE
Îmi iubesc câinele, Black, un bătrân cocker spaniol. Îmi place compania umană şi viaţa în aer liber. Mai e şi pescuitul, dar mai mult ce e după, să prepar şi să mânânc peştele, la capitolul acesta cam sunt bucătarul clubului.
CE NU ÎI PLACE
Politica, cu toate minciunile şi mizeriile ei. Nu-mi place unde se îndreaptă societatea noastră, dominată de răutate. Plus ce se întâmplă în sistemul educaţional, unde lipsa motivaţiei îi goneşte pe tinerii care ar avea har. Mi-aş fi dorit o altfel de bătrâneţe, mai liniştită şi mai încrezătoare.