Cum a ajuns erou al Revoluţiei un ţăran beat, călcat de o maşină militară pe uliţă, după ce sărbătorise tăierea porcului

0
0

Reconstituirea evenimentelor din Decembrie 1989 arată că, cel puţin la Galaţi, Revoluţia a fost o oportunitate pentru profitorii de profesie şi un prilej de a declara martiri o serie de victime ale unor accidente nefericite, dar fără nicio legătură cu răsturnarea regimului comunist. Din păcate, lista de revoluţionari de la Galaţi include şi turnători la Securitate şi foşti activişti PCR.

Moartea gălăţeanului Dumitru Budescu, în vremurile tulburi din decembrie 1989, poate fi un exemplu de manipulare jenantă a naţiunii. Căci, deşi Budescu a fost declarat „erou martir al Revoluţiei”, decesul lui nu are nimic eroic ci, mai degrabă, este o întâmplare nefericită, în care prostia şi alcoolul au avut un rol determinant.

O mobilizare inutilă care a dus la o moarte stupidă

Totul a pornit, în ziua de 24 decembrie 1989, în Ajunul Crăciunului, de la un ordin militar sosit de la Bucureşti. După cum avea să declare ulterior, pentru Adevărul, maiorul Ilie Plătică Vidovici (fost şef al CPUN şi apoi politician marcant social-democrat) comandamentul diviziei de tancuri de la Brăila raportase că este atacat de terorişti, aşa că mai-marii Armatei ordonaseră ca blindatele de la Galaţi să se deplaseze urgent în oraşul vecin, pentru a întări dispozitivul de apărare.

Nici până în ziua de azi nu s-a lămurit enigma acestei deplasări de trupe, mai ales că ancheta ulterioară a arătat că la Brăila nu s-a găsit nici picior de terorist şi că, de fapt, confuzia a fost declanşată de o serie de focuri de armă accidentale.

În fine, în seara zilei de 24 decembrie 1989, mai multe blindate au plecat către Brăila, pe varianta lungă (pe la Şendreni), deoarece o serie de informaţii, evident false (dar asta avea să se constate mai târziu) arătau că teroriştii controlau drumul de pe dig şi că urmau să atace trupele plecate în sprijin.

Pe raza satului Movileni, la doar trei kilometri de Galaţi, blindatele s-au încrucişat cu destinul lui  Dumitru Budescu. Bărbatul de 44 de ani (era născut la 5 octombrie 1945, în Oancea, dar se mutase la Movileni, la casa nevestei) tocmai tăiase porcul şi se cinstise din belşug cu vin şi cu tărie.

image

Dumitru Budescu. Sursa foto: cartea de identitate a acestuia. 

Aflat într-o stare avansată de ebrietate (lucru arătat atât de raportul întocmit de Armată, cât şi de necropsie), Budescu a fost pătruns brusc de sentimentul patriotic şi a ieşit în stradă să salute coloana de tancuri, chiar dacă deja se lăsase întunericul, iar gestul lui era complet inutil.

A apucat să strige „Armata e cu noi!”, apoi a nimerit sub roţile unui TAB (transportor amfibiu blindat) care mergea cu peste 60 de kilometri la oră. A murit pe loc, strivit de blindatul greu de peste 15 tone.

Plătică: „Nevastă-sa a confirmat că a fost un accident”

Intervievat de Adevărul în legătură cu modul în care s-a produs evenimentul de la Movileni, maiorul Ilie Plătică Vidovici a declarat că, din păcate, a fost un accident regratabil şi în niciun caz un act de eroism.

„A venit nevasta lui la mine, era o ţigancă. Zice: «Mi-a murit omu'. A ieşit ca tâmpitul, beat mort, şi l-a călcat tancul». Neculai Rizea, comandantul de Divizie la Brăila, supranumit pe bună dreptate «Tataia», chemase un batalion de tancuri de la Galaţi la Brăila, ca să apere comandamentul diviziei. Ţăranul a ieşit să salute Armata şi ăia din tanc, fiind întuneric, nu l-au văzut şi l-au zdrobit", şi-a amintit Plătică.

image

Ilie Plătică Vidovici. Foto: Adevărul.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un simplu accident de circulaţie în care, absolut întâmplător, a fost implicat un blindat al Armatei, care fusese trimis, pe fondul haosului din ţară, după cai verzi pe pereţi.

Şi totuşi, Budescu este Erou Martir

Cu toate că lucrurile sunt cât se poate de clare (la fel de clare erau, de altfel, şi atunci), Dumitru Budescu a fost declarat Erou Martir al Revoluţiei. El figurează alături de cei împuşcaţi în toiul luptelor pentru apărarea obiectivelor strategice din Bucureşti sau striviţi de şenilele tancurilor la Timişoara.

Atât în 1990, cât şi ulterior, s-au făcut o serie de demersuri pentru ca gălăţeanul să fie scos din listă, însă de fiecare dată  reclamaţiile au fost respinse de cei care au gestionat dosarele revoluţionarilor.

În prima fază, s-a preferat menţinerea lui Dumitru Budescu „pentru că dădea bine” să existe martiri ai Revoluţie în cât mai multe locuri din ţară (conferea legitimitate noii puteri, în fapt), iar după aceea eroarea a fost perpetuată dintr-un soi de complicitate jenantă. Din păcate, istoria se scrie uneori altfel decât se desfăşoară.

Cazul Florea este un alt accident ridicat la rang de eroism

Din păcate, cazul lui Dumitru Budescu nu este singurul de acest fel la Galaţi. Locotenentul Neculai Florea, din Târgu Bujor, şi el Erou Martir al Revoluţiei, a murit tot dintr-o confuzie care implică, de fapt, cîteva abateri deosebit de grave de la regulamentele militare.

După câte a declarat pentru „Adevărul” Ilie Plătică-Vidovici, cazul lui Neculai Florea, locotenent de radio-locaţie la UM 1959, a început la 27 decembrie 1989, când se îngâna ziua cu noaptea.

Plătică-Vidovici l-a cunoscut personal pe tânărul ofiţer, iar mărturia fostului militar de carieră este mai mult decât sugestivă: „Era comandant de gardă în acea noapte, dar i-a venit lui cheful să-şi vadă nevasta. Erau tineri şi ei, ştiţi cum e... Se şi ieşise din Postul Crăciunului... Şi-a lăsat casca la birou şi a plecat. După un timp s-a întors la cazarmă, pe întuneric, şi a sărit gardul. Santinela l-a somat să stea. Ăsta l-a înjurat: «Bă, boule, eu sunt!». Santinela a început să tragă în el, a tras şi locotenentul Florea în santinelă. Soldatul a fost împuşcat în picior şi locotenentul în cap. Avantaj soldatul”.

image

Tot românul s-a visat un Rambo la Revoluţie. Foto: Arhiva Adevărul

Faptul că, ulterior, totul a fost îmbrăcat într-un soi de poleială eroică nu scoate din ecuaţie faptul că, de fapt, ofiţerul îşi părăsise postul în mod ilegal, că încercase să evină în unitate la fel de clandestin şi că moartea i s-a tras de la un schimb de focuri cu o santinelă care, pe bună dreptate, l-a confundat cu un terorist.

Judecând obiectiv, dacă un astfel de incident s-ar fi petrecut mai devreme sau mai târziu cu două luni, locotenentul Florea ar fi fost considerat vinovat de încălcarea regulamentelor militare, iar santinela ar fi fost decorată.

Restul aranjamentelor făcute de puterea politică sunt – trebuie să o spunem cu regret – simple scenete dintr-o fanfaronadă naţională, făcută cu scopul de a demonstra că cei care au confiscat, în 1989, Revoluţia populară din România au acţionat pentru binele naţiei.

Stă mărturile şi faptul că între 1990 şi 1997, în Galaţi au fost eliberate 328 de certificate de revoluţionar, mulţi dintre beneficiari fiind, de fapt, simpli gură-cască (să nu uităm că la Galaţi mişcarea de stradă a început după ce s-a anunţat că a fugit Ceauşescu) sau chiar foşti activişti de partid şi turnători ai Securităţii.

Vă mai recomandăm şi:

Discursul celebru din balconul judeţenei de partid: „Fetelor, f...ţi-vă, fetelor, că nu ne mai opreşte nimeni. E libertate!“

Doru Mărieş, despre Revoluţie: „Diversiunea cu teroriştii a menţinut la putere structurile Partidului Comunist“

Peste 280 de plângeri depuse la Parchetul General după clasarea dosarului „Revoluţiei”. Procurorii au respins 81

Galaţi


Ultimele știri
Cele mai citite